E usor sa fii parinte?
Cine crede ca e usor sa fii parinte, se inseala. Responasabilitatea care cade pe umerii lui este enorma .
Si asta pentru ca parintele este modelul pe care copilul il urmeaza, el ii ofera conditii de viata, securitate afectiva, educatia de baza.
Degeaba ii spui copilului "fa asa acest lucru", daca el te vede ca tu faci altfel. Sa nu uitam ca de faptul in care parintele isi indeplineste rolul, depinde viitorul copilului .
De multe ori strategiile folosite in cresterea si educatia copilului nu sunt cele mai potrivite. Unui copil, o disciplina exagerata, ii ingradeste orice forma de manifestare .
Cand la baza comportamentului unui copil sta frica, urmarile acestei metode se vad mai tarziu, la varsta adolescentei, cand unii fug de-acasa, altii devin agresivi,etc.
Cei mai multi parinti se lasa asorbiti de munca si nu mai au timp deloc sa-si observe copiii, sa-i vada cum evolueaza, sa le raspunda la intrebarile ce-i framanta, sa se joace cu ei....
Se trezesc atunci cand copilul are performante slabe la scoala, are un comportament inadecvat, nu e la fel de bun cum e copilul vecinului, etc.
Si-atunci sa te tii: se infurie, pedepseste copilul, il umileste, il face sa-si piarda si increderea in sine... nu-si aminteste ca atunci cand copilul avea nevoie de el, avea alte preocupari.
Exista parinti care gresesc in a-i oferi copilului toate resursele de care dispun, pe motiv ca acesta nu trebuie sa sufere cum a suferit el, sa traiasca in aceleasi lipsuri ca el.
Un astfel de copil va avea pretentia sa i se ofere din ce in ce mai mult si nu va intelege situatia cand parintele nu va mai face fata. Mai rau, unii copii recurg la santajul sentimental atunci cand sesizeaza slabiciunea parintilor, profita de ei chiar si atunci cand au ajuns adulti, nu isi asuma nici o responsabilitate. Ca sa se dezvolte armonios, copilul nu are nevoie numai de imbracaminte, hrana, jucarii si un acoperis deasupra capului. El are nevoie de securitate afectiva si educatie corespunzatoare.
A-l educa asa cum te-a invatat mama sau bunica, intr-o perioada in care societatea evolueaza rapid iti poate provoca anumite neajunsuri incat relatiile dintre tine si copil sa devina conflictuale, copilul sa nu mai doreasca prezenta parintelui, incercand sa gaseasca in alta parte afectiune .
Si-atunci parintele se intreaba unde a gresit .
De acea trebuie sa-ti cunosti foarte bine copilul, sa stii ce nevoi are, ce capacitati , ce i se potriveste si ce nu , iar la nevoie sa ceri sfatul unui specialist, astfel incat sa nu-ti indepartezi copilul cu buna stiinta.
Copiii trebuie incurajati sa invete sa ia cele mai potrivite decizii corespunzatoare varstei lor, sa nu astepte de la parinte sa-i spuna tot timpul ce sa faca .
Urmatorii factori afecteaza stima de sine a copilului :
- Gradul in care el / ea se simte dorit(a), apreciat(a), iubit(a);
- Modul in care se vede pe sine, imagine deseori imprimata de comportamentul /ceea ce ii spun parintii si cei apropiati;
- Capacitatea sa de a realiza ceva;
- Maniera in care se relationeaza cu ceilalti .
Cum puteti creste stima de sine a copilului ?
- Apreciindu-l / apreciind-o;
- Spunandu-i copilului cat de mult tineti la el / ea;
- Petrecand timp cu copilului;
- Incurajandu-l / incurajand-o sa faca alegeri;
- Alimentandu-i independenta;
- Dand o importanta autentica la ceea ce spune si ascultandu-l / ascultand-o cu adevarat;
- Petrecand timp pentru a-i explica, cauzele lucrurilor;
- Incurajandu-l / incurajand-o in ceea ce face;
- Incurajandu-l / incurajand-o sa incerce activitati noi.
Sper sa va fie de folos!
Niculina Ciuperca, psiholog-consilier Familie- Cuplu
Cabinet individual de psihologie Str. Ceahlaul 22 etaj 2, ap.5
Telefon 0724878966 / 0762 635 466