Depresia şi cancerul
Un diagnostic de cancer poate afecta sănătatea ta emoţională
Cei mai mulţi pacienţi, familiile şi îngrijitorii, se confruntă cu un anumit grad de depresie, anxietate, teama atunci când cancerul devine parte din viaţa lor. Aceste sentimente sunt răspunsuri normale la o astfel de experienţă de viaţă. La persoanele cu cancer, aceste sentimente pot fi cauzate de multe lucruri, inclusiv schimbări în modul în care acestea sunt în măsură să umple rolurile de familie sau locul de muncă, pierderea controlului asupra evenimentelor de viaţă, schimbări imaginea corpului, frica de moarte, frica de suferinţă şi durere, sau frica de necunoscut. Membrii familiei pot avea aceste sentimente, deoarece le este frică de a pierde o persoană iubită. Ei pot simţi de asemenea, furie că persoană iubită are cancer, frustrat că nu pot "face suficient" sau că ele trebuie să facă mai mult la domiciliu.
Persoanele care au simptome fizice, cum ar fi durere, greaţă, oboseală extremă, par a avea mai multe şanse de stres emoţional.
Informaţiile pe care le citiţi va ajuta pacienţii, familiile, prieteni, si îngrijitorii pentru a şti ce sentimente şi comportamente se pot dezvolta la o persoană, care a fost diagnosticată cu cancer. Acesta vă va ajuta, de asemenea, să înţelegeţi ceea ce nu este normal şi atunci când este cazul să solicitaţi ajutor specializat.
Prezentare generală
Relaţia dintre cancer şi depresie este complexă. Depresia poate fi declanşată de diagnosticul de cancer, simptomele fizice ale cancerului si tratamentul acesteia, sau impactul diagnosticului de cancer asupra vieţii unei persoane.
Prevalenţa depresiei în populaţia de pacienţi diagnosticaţi cu o formă de cancer variază foarte mult în funcţie de metodele de evaluare, metodele de coping individuale, prezenţa sau absenţa grupului de suport, tipul şi stadiul tumorii, tipul de tratament urmat pentru boala de bază, existenţa unor comorbidităţi somatice sau prezenţa unui teren psihologic vulnerabil pe care vine aflarea diagnosticului actual.
Cele mai frecvent asociate cu depresia sunt cancerul pancreatic şi orofaringian (22-55%), tumorile maligne de sân (2.5- 46%) sau pulmonare (11-44%), o prevalenţă mai redusă fiind întâlnită la pacienţii cu tumori de colon (13-24%), ginecologice (4.3- 21%) sau limfoame (8-19%).
A fost observată asocierea mai frecventă a chimioterapiei cu depresia la pacienţii oncologici, decât radioterapia sau chirurgia luate fiecare în parte. Această asociere mai frecventă a chimioterapiei cu depresia se poate datora atât unei acţiuni directe, cât mai ales simptomelor induse, de tipul senzaţiei de greaţă, a insomniei, amenoreei, căderii părului sau scăderii în greutate.
Simptome
Cei mai mulţi oameni sunt familiarizaţi cu unele simptome de depresie, cu toţii avem zile când suntem trişti, îngrijoraţi. De obicei, persoanele din anturajul nostru sau evenimentele cotidiene ne pot înveseli, sau după câteva zile ne simţim noi înşine, din nou.
Simptomele depresiei pot include:
• Tristeţe în cea mai mare parte a zilei,
• Scăderea interesului pentru activităţile zilnice,
• Oboseală,
• Sentimente de inutilitate şi incurabilitate,
• Nervozitate,
• Insomnii sau somnolenţă excesivă,
• Inapetenţă,
• Scădere în greutate,
• Scăderea capacitaţii de concentrare,
• Idei recurente de moarte, ideaţia suicidară, sau tentative de suicid.
Cine este cel mai probabil de a dezvolta depresie?
Unele persoane sunt mai susceptibile de a dezvolta depresie decât altele. Acestea includ persoanele care:
• Au avut de suferit de depresie înainte de a fi diagnosticaţi de cancer;
• Nu au o persoană de suport cu care să discute despre problemele legate de viaţă sau problemele legate de afecţiune - poate ajuta să vorbim despre cum ne simţim cu echipa terapeutică despre cancer de la un stadiu incipient
• Au o mulţime de alte probleme sau dificultăţi de a face faţă în acelaşi timp în care aceştia sunt diagnosticaţi sau trataţi de cancer - încercaţi să vă puneţi dificultăţile în ordinea importanţei, şi de a primi ajutor înainte ca problemele dumneavoastră să vă copleşească
• Sunt tratate cu anumite medicamente care pot provoca depresie.
Tratamentul depresiei oncologice
Intervenţiile psihoterapeutice au ca scop reducerea disconfortului afectiv şi creşterea calităţii vieţii acestor pacienţi, prin restructurarea cogniţiilor negative despre sine, boală şi viitor, dezvoltarea mecanismelor de coping, creşterea stimei de sine şi stimularea iniţiativei în rezolvarea problemelor cotidiene..
Cele mai folosite forme de psihoterapie la pacienţii oncologici care dezvoltă depresie sunt terapia psihodinamică scurtă, terapia cognitiv - comportamentală şi terapia de grup. Perspectiva pacientului asupra pierderilor pe care le suferă, respectiv sănătatea fizică, imaginea corporală, stima de sine, suportul familiei, securitatea financiară, este construită în baza experienţei sale de viaţă, astfel încât evaluarea metodelor pe care persoana le-a folosit anterior pentru a depăşi momentele de criză poate indica drumul pe care psihoterapeutul îl poate urma pentru a creşte mecanismele de coping ale persoanei. Reasigurările trebuie menţinute la un nivel realist, concordant cu datele medicale ale situaţiei, cu respectarea dreptului pacientului de a-şi păstra speranţa. Apariţia negării, a regresiei, a refuzului persoanei de a se angaja în tratament trebuie rezolvate împreună cu terapeutul. Psihoterapia de grup se adresează atât pacienţilor, cât şi rudelor acestora, care pot beneficia de sprijin din partea unui psihoterapeut pentru a depăşi momentele dificile prin care trec persoanele apropiate.
Terapia farmacologică este esenţială pentru depresia medie şi severă, iar studiile clinice au arătat că există suficiente dovezi în favoarea eficienţei şi tolerabilităţii medicamentelor antidepresive. Pacienţii aflaţi în primele stadii ale cancerului nu diferă ca teren biologic de pacienţii depresivi obişnuiţi, astfel încât nu există recomandări speciale pentru această populaţie. Pe măsură ce boala evoluează, terenul biologic şi psihologic suferă modificări importante, apar eventuale comorbidităţi sau interacţiuni medicamentoase, creşte sensibilitatea la unele efecte adverse ale antidepresivelor, în timp ce alte medicamente devin chiar contraindicate.
Terapia şi diagnosticul depresiei oncologice nu sunt realizate întotdeauna adecvat, existând de multe ori o perioadă de latenţă semnificativă până la descoperirea şi recomandarea de tratament pentru această tulburarea afectivă. Există mai multe studii care au evaluat eficienţa medicaţiei antidepresive la pacienţii oncologici, fiind constatată capacitatea acestor substanţe de a îmbunătăţi dispoziţia depresivă, labilitatea emoţională, iritabilitatea, retragerea socială, insomnia, funcţionarea globală.
Cine este un însoţitor?
Viaţa se schimbă atunci când o persoană spune "Ai cancer." Pacientul este doar una dintre persoanele afectate de cancer. Viaţa se schimbă, de asemenea, pentru cei cărora le pasă şi iubesc o persoana cu cancer. Şi viaţa suferă modificări şi pentru persoana care va ajuta un pacient cu cancer
Grija pentru cineva care trece prin tratamentul cancerului poate fi foarte stresantă şi obositoare. Este nevoie de o forţă emoţională, spirituală şi fizică. Este nevoie, de asemenea, de timp: într-un studiu, peste 50% din persoanele care îi îngrijesc au petrecut mai mult de 8 ore pe zi, pentru a îngriji pacienţii care fac chimioterapie. Există, de asemenea, adesea o povară financiară pentru îngrijitor.
Sarcinile de zi cu zi, cum ar fi mesele, curăţenia, transportul pacientului, va deveni o parte importantă a tratamentului cancerului. Acest program ocupă de multe ori timp pentru persoanele care îi îngrijesc şi nu mai au timp pentru a avea grijă de propriile nevoi. Îngrijitorii au nevoie, asemenea, de a şi modifica programul de lucru sau să îşi abandoneze serviciu sau să se pensioneze anticipat pentru a satisface cerinţele de a fi un însoţitor.
Toate aceste modificări pot duce la anxietate, ostilitate, furie, resentiment, frustrare, şi depresie. Acestea sunt sentimente normale, care trebuie să fie recunoscute şi gestionate.
Sprijinul prietenilor şi familiei este esenţială atât pentru persoana cu cancer cât şi pentru îngrijitor..
Preocuparea copleşitoare pentru un bolnav vă poate distrage atenţia de avea grijă de tine. Puteţi găsi un conflict între nevoile pacientului, propriile nevoi, precum şi nevoile familiei. Persoanele care ii îngrijesc uită să mănânce, nu dorm suficient, şi ignora propriile lor probleme de sănătate fizică Este important să nu te simţi vinovat sau egoist, atunci când ceri ajutorul sau te preocupi pentru tine. Prin grija faţă de tine, vei fi mai în măsură să aibă grijă de o persoană iubită.
Vorbind cu persoanele care îngrijesc alte poate ajuta sa te simţi mai puţin singur. Cel mai important, nu încerca să faci totul singur.
Cei mai mulţi pacienţi, familiile şi îngrijitorii, se confruntă cu un anumit grad de depresie, anxietate, teama atunci când cancerul devine parte din viaţa lor. Aceste sentimente sunt răspunsuri normale la o astfel de experienţă de viaţă. La persoanele cu cancer, aceste sentimente pot fi cauzate de multe lucruri, inclusiv schimbări în modul în care acestea sunt în măsură să umple rolurile de familie sau locul de muncă, pierderea controlului asupra evenimentelor de viaţă, schimbări imaginea corpului, frica de moarte, frica de suferinţă şi durere, sau frica de necunoscut. Membrii familiei pot avea aceste sentimente, deoarece le este frică de a pierde o persoană iubită. Ei pot simţi de asemenea, furie că persoană iubită are cancer, frustrat că nu pot "face suficient" sau că ele trebuie să facă mai mult la domiciliu.
Persoanele care au simptome fizice, cum ar fi durere, greaţă, oboseală extremă, par a avea mai multe şanse de stres emoţional.
Informaţiile pe care le citiţi va ajuta pacienţii, familiile, prieteni, si îngrijitorii pentru a şti ce sentimente şi comportamente se pot dezvolta la o persoană, care a fost diagnosticată cu cancer. Acesta vă va ajuta, de asemenea, să înţelegeţi ceea ce nu este normal şi atunci când este cazul să solicitaţi ajutor specializat.
Prezentare generală
Relaţia dintre cancer şi depresie este complexă. Depresia poate fi declanşată de diagnosticul de cancer, simptomele fizice ale cancerului si tratamentul acesteia, sau impactul diagnosticului de cancer asupra vieţii unei persoane.
Prevalenţa depresiei în populaţia de pacienţi diagnosticaţi cu o formă de cancer variază foarte mult în funcţie de metodele de evaluare, metodele de coping individuale, prezenţa sau absenţa grupului de suport, tipul şi stadiul tumorii, tipul de tratament urmat pentru boala de bază, existenţa unor comorbidităţi somatice sau prezenţa unui teren psihologic vulnerabil pe care vine aflarea diagnosticului actual.
Cele mai frecvent asociate cu depresia sunt cancerul pancreatic şi orofaringian (22-55%), tumorile maligne de sân (2.5- 46%) sau pulmonare (11-44%), o prevalenţă mai redusă fiind întâlnită la pacienţii cu tumori de colon (13-24%), ginecologice (4.3- 21%) sau limfoame (8-19%).
A fost observată asocierea mai frecventă a chimioterapiei cu depresia la pacienţii oncologici, decât radioterapia sau chirurgia luate fiecare în parte. Această asociere mai frecventă a chimioterapiei cu depresia se poate datora atât unei acţiuni directe, cât mai ales simptomelor induse, de tipul senzaţiei de greaţă, a insomniei, amenoreei, căderii părului sau scăderii în greutate.
Simptome
Cei mai mulţi oameni sunt familiarizaţi cu unele simptome de depresie, cu toţii avem zile când suntem trişti, îngrijoraţi. De obicei, persoanele din anturajul nostru sau evenimentele cotidiene ne pot înveseli, sau după câteva zile ne simţim noi înşine, din nou.
Simptomele depresiei pot include:
• Tristeţe în cea mai mare parte a zilei,
• Scăderea interesului pentru activităţile zilnice,
• Oboseală,
• Sentimente de inutilitate şi incurabilitate,
• Nervozitate,
• Insomnii sau somnolenţă excesivă,
• Inapetenţă,
• Scădere în greutate,
• Scăderea capacitaţii de concentrare,
• Idei recurente de moarte, ideaţia suicidară, sau tentative de suicid.
Cine este cel mai probabil de a dezvolta depresie?
Unele persoane sunt mai susceptibile de a dezvolta depresie decât altele. Acestea includ persoanele care:
• Au avut de suferit de depresie înainte de a fi diagnosticaţi de cancer;
• Nu au o persoană de suport cu care să discute despre problemele legate de viaţă sau problemele legate de afecţiune - poate ajuta să vorbim despre cum ne simţim cu echipa terapeutică despre cancer de la un stadiu incipient
• Au o mulţime de alte probleme sau dificultăţi de a face faţă în acelaşi timp în care aceştia sunt diagnosticaţi sau trataţi de cancer - încercaţi să vă puneţi dificultăţile în ordinea importanţei, şi de a primi ajutor înainte ca problemele dumneavoastră să vă copleşească
• Sunt tratate cu anumite medicamente care pot provoca depresie.
Tratamentul depresiei oncologice
Intervenţiile psihoterapeutice au ca scop reducerea disconfortului afectiv şi creşterea calităţii vieţii acestor pacienţi, prin restructurarea cogniţiilor negative despre sine, boală şi viitor, dezvoltarea mecanismelor de coping, creşterea stimei de sine şi stimularea iniţiativei în rezolvarea problemelor cotidiene..
Cele mai folosite forme de psihoterapie la pacienţii oncologici care dezvoltă depresie sunt terapia psihodinamică scurtă, terapia cognitiv - comportamentală şi terapia de grup. Perspectiva pacientului asupra pierderilor pe care le suferă, respectiv sănătatea fizică, imaginea corporală, stima de sine, suportul familiei, securitatea financiară, este construită în baza experienţei sale de viaţă, astfel încât evaluarea metodelor pe care persoana le-a folosit anterior pentru a depăşi momentele de criză poate indica drumul pe care psihoterapeutul îl poate urma pentru a creşte mecanismele de coping ale persoanei. Reasigurările trebuie menţinute la un nivel realist, concordant cu datele medicale ale situaţiei, cu respectarea dreptului pacientului de a-şi păstra speranţa. Apariţia negării, a regresiei, a refuzului persoanei de a se angaja în tratament trebuie rezolvate împreună cu terapeutul. Psihoterapia de grup se adresează atât pacienţilor, cât şi rudelor acestora, care pot beneficia de sprijin din partea unui psihoterapeut pentru a depăşi momentele dificile prin care trec persoanele apropiate.
Terapia farmacologică este esenţială pentru depresia medie şi severă, iar studiile clinice au arătat că există suficiente dovezi în favoarea eficienţei şi tolerabilităţii medicamentelor antidepresive. Pacienţii aflaţi în primele stadii ale cancerului nu diferă ca teren biologic de pacienţii depresivi obişnuiţi, astfel încât nu există recomandări speciale pentru această populaţie. Pe măsură ce boala evoluează, terenul biologic şi psihologic suferă modificări importante, apar eventuale comorbidităţi sau interacţiuni medicamentoase, creşte sensibilitatea la unele efecte adverse ale antidepresivelor, în timp ce alte medicamente devin chiar contraindicate.
Terapia şi diagnosticul depresiei oncologice nu sunt realizate întotdeauna adecvat, existând de multe ori o perioadă de latenţă semnificativă până la descoperirea şi recomandarea de tratament pentru această tulburarea afectivă. Există mai multe studii care au evaluat eficienţa medicaţiei antidepresive la pacienţii oncologici, fiind constatată capacitatea acestor substanţe de a îmbunătăţi dispoziţia depresivă, labilitatea emoţională, iritabilitatea, retragerea socială, insomnia, funcţionarea globală.
Cine este un însoţitor?
Viaţa se schimbă atunci când o persoană spune "Ai cancer." Pacientul este doar una dintre persoanele afectate de cancer. Viaţa se schimbă, de asemenea, pentru cei cărora le pasă şi iubesc o persoana cu cancer. Şi viaţa suferă modificări şi pentru persoana care va ajuta un pacient cu cancer
Grija pentru cineva care trece prin tratamentul cancerului poate fi foarte stresantă şi obositoare. Este nevoie de o forţă emoţională, spirituală şi fizică. Este nevoie, de asemenea, de timp: într-un studiu, peste 50% din persoanele care îi îngrijesc au petrecut mai mult de 8 ore pe zi, pentru a îngriji pacienţii care fac chimioterapie. Există, de asemenea, adesea o povară financiară pentru îngrijitor.
Sarcinile de zi cu zi, cum ar fi mesele, curăţenia, transportul pacientului, va deveni o parte importantă a tratamentului cancerului. Acest program ocupă de multe ori timp pentru persoanele care îi îngrijesc şi nu mai au timp pentru a avea grijă de propriile nevoi. Îngrijitorii au nevoie, asemenea, de a şi modifica programul de lucru sau să îşi abandoneze serviciu sau să se pensioneze anticipat pentru a satisface cerinţele de a fi un însoţitor.
Toate aceste modificări pot duce la anxietate, ostilitate, furie, resentiment, frustrare, şi depresie. Acestea sunt sentimente normale, care trebuie să fie recunoscute şi gestionate.
Sprijinul prietenilor şi familiei este esenţială atât pentru persoana cu cancer cât şi pentru îngrijitor..
Preocuparea copleşitoare pentru un bolnav vă poate distrage atenţia de avea grijă de tine. Puteţi găsi un conflict între nevoile pacientului, propriile nevoi, precum şi nevoile familiei. Persoanele care ii îngrijesc uită să mănânce, nu dorm suficient, şi ignora propriile lor probleme de sănătate fizică Este important să nu te simţi vinovat sau egoist, atunci când ceri ajutorul sau te preocupi pentru tine. Prin grija faţă de tine, vei fi mai în măsură să aibă grijă de o persoană iubită.
Vorbind cu persoanele care îngrijesc alte poate ajuta sa te simţi mai puţin singur. Cel mai important, nu încerca să faci totul singur.