Tulburea de stres posttraumatic
Ce este tulburarea de stress posttraumatic?
Tulburarea de stress posttraumatic (TSPT) reprezintă o reacţie frecvent întâlnită la situaţii sau evenimente extrem de stresante sau traumatice. Există o serie de evenimente/situaţii care pot declanşa asemenea reacţii. Printre acestea, se numără situaţiile în care o persoană suferă un accident de maşină; este victima unui viol sau a unui atac armat; este abuzată fizic sau sexual; se confruntă cudezastre naturale (inundaţii sau bombardament); sau este martoră la moartea unei alte persoane.
Care sunt simptomele?
Persoanele diagnosticate cu TSPT se confruntă cu trei grupe mari de reacţii:
1. Retrăirea evenimentului traumatic:
• amintirile incontrolabile, intruzive,
• coşmarurile
• flashbackurile prin care persoana se simte de parcă ar retrăi evenimentul traumatic.
• Amintirile sunt deseori activate de sunete, imagini care îi reamintesc persoanei de eveniment.
2. Evitarea. Deoarece reamintirea evenimentului traumatic este extrem de dureroasă, persoanele diagnosticate cu TSPT încearcă să nu se mai gândească la eveniment. Aceste persoane se retrag, evită contactul cu locurile, persoanele şi obiectele care le-ar putea reaminti de eveniment. Deseori se simt "anesteziate" din punct de vedere emoţional sau detaşate de ceilalţi. Unele persoane încep să consume alcool sau droguri ca să reducă suferinţa resimţită.
3. Semnele stresului fizic. Printre semnele stresului fizic se numără:
• iritabilitatea şi furia,
• dificultăţi de concentrare,
• sentimentul de tensiune,
• probleme de somn.
Care sunt cauzele tulburarea de stress posttraumatic?
În urma confruntării cu evenimente traumatice, amintirile evenimentului se pot asocial cu ceea ce a văzut, a mirosit, a auzit sau a simţit persoana în acele momente traumatice. Mai târziu, imagini, sunete, mirosuri sau emoţii similare pot activa amintirile traumatice şi emoţii copleşitoare.
Un al doilea motiv pentru care aceste emoţii persistă se datorează faptului că persoanele traumatizate trebuie să îşi explice ceea ce s-a întâmplat, să îi găsească un sens. Confruntarea cu evenimente traumatice adesea determină persoana să pună sub semnul întrebării convingerile sale anterioare. De exemplu, persoana începe să se îndoiască de convingerea sa conform căreia lumea este un loc sigur sau că nimic rău nu i se va întâmpla. Pentru a-i găsi un sens acceptabil, aceste persoane trebuie să se gândească la ceea ce li s-a întâmplat şi la implicaţiile evenimentului.
Însă, pe măsură ce se gândesc la eveniment, îşi vor reaminti şi ceea ce li s-a întâmplat şi vor retrăi stările afective aferente. În consecinţă, aceste persoane vor încerca să nu se mai gândească la eveniment. Ca urmare, în loc să reuşească să înţeleagă ceea ce li s-a întâmplat şi să ajungă la o stare emoţională stabilă, aceste persoane ajung să penduleze în continuare între reamintirea evenimentului şi încercarea de a-l uita.
Cum se dezvoltă şi se instalează stresul posttraumatic?
Multe persoane resimt simptomele specifice TSPT la scurt timp după confruntarea cu evenimentul traumatic. La aproximativ jumătate dintre aceste persoane, simptomele se remit de la sine în aproximativ 3 luni. La alţii, simptomele pot persista timp de mai mulţi ani. Alte persoane vor resimţi simptomatologia doar după mai mulţi ani de la confruntarea cu evenimentul traumatic.
Cum influenţează terapia cognitive-comportamentală stresul posttraumatic?
În terapia cognitive-comportamentală a TSPT trebuie parcurse trei etape esenţiale. În primul rând, terapeutul vă va ajuta să gestionaţi emoţiile şi tensiunea resimţită în momentele în care vă reamintiţi evenimentul. În cadrul acestei etape, veţi învăţa tehnici de relaxare corporală şi detaşare de suferinţă.
În a doua etapă, terapeutul vă va ajuta să vă confruntaţi cu amintirile dumneavoastră şi să formulaţi exact ce s-a întâmplat. Cu cât veţi reuşi să faceţi aceste exerciţii mai des, cu atât vă veţi putea confrunta mai uşor cu aceste amintiri şi veţi reuşi să îi găsiţi evenimentului un sens prin care să vă puteţi împăca cu ceea ce s-a întâmplat.
În a treia etapă, terapeutul vă va ajuta să vă schimbaţi stilul de gândire negativ şi să vă gestionaţi eficient problemele de viaţă.
O serie de studii efectuate pe veterani de război, victime de viol şi atac armat etc. au evidenţiat faptul că intervenţia cognitive-comportamentală are efecte benefice în cazul pacienţilor cu TSPT.
Efectele tratamentului medicamentos
Pentru tratarea eficientă a TSPT, tratamentul medicamentos în sine nu este suficient. Însă unii pacienţi pot beneficia de combinarea tratamentului medicamentos cu cel cognitive-comportamental.
Terapeutul sau medicul dumneavoastră vă vor recomanda, în caz de nevoie, tratamentul medicamentos potrivit dumneavoastră.
Tulburarea de stress posttraumatic (TSPT) reprezintă o reacţie frecvent întâlnită la situaţii sau evenimente extrem de stresante sau traumatice. Există o serie de evenimente/situaţii care pot declanşa asemenea reacţii. Printre acestea, se numără situaţiile în care o persoană suferă un accident de maşină; este victima unui viol sau a unui atac armat; este abuzată fizic sau sexual; se confruntă cudezastre naturale (inundaţii sau bombardament); sau este martoră la moartea unei alte persoane.
Care sunt simptomele?
Persoanele diagnosticate cu TSPT se confruntă cu trei grupe mari de reacţii:
1. Retrăirea evenimentului traumatic:
• amintirile incontrolabile, intruzive,
• coşmarurile
• flashbackurile prin care persoana se simte de parcă ar retrăi evenimentul traumatic.
• Amintirile sunt deseori activate de sunete, imagini care îi reamintesc persoanei de eveniment.
2. Evitarea. Deoarece reamintirea evenimentului traumatic este extrem de dureroasă, persoanele diagnosticate cu TSPT încearcă să nu se mai gândească la eveniment. Aceste persoane se retrag, evită contactul cu locurile, persoanele şi obiectele care le-ar putea reaminti de eveniment. Deseori se simt "anesteziate" din punct de vedere emoţional sau detaşate de ceilalţi. Unele persoane încep să consume alcool sau droguri ca să reducă suferinţa resimţită.
3. Semnele stresului fizic. Printre semnele stresului fizic se numără:
• iritabilitatea şi furia,
• dificultăţi de concentrare,
• sentimentul de tensiune,
• probleme de somn.
Care sunt cauzele tulburarea de stress posttraumatic?
În urma confruntării cu evenimente traumatice, amintirile evenimentului se pot asocial cu ceea ce a văzut, a mirosit, a auzit sau a simţit persoana în acele momente traumatice. Mai târziu, imagini, sunete, mirosuri sau emoţii similare pot activa amintirile traumatice şi emoţii copleşitoare.
Un al doilea motiv pentru care aceste emoţii persistă se datorează faptului că persoanele traumatizate trebuie să îşi explice ceea ce s-a întâmplat, să îi găsească un sens. Confruntarea cu evenimente traumatice adesea determină persoana să pună sub semnul întrebării convingerile sale anterioare. De exemplu, persoana începe să se îndoiască de convingerea sa conform căreia lumea este un loc sigur sau că nimic rău nu i se va întâmpla. Pentru a-i găsi un sens acceptabil, aceste persoane trebuie să se gândească la ceea ce li s-a întâmplat şi la implicaţiile evenimentului.
Însă, pe măsură ce se gândesc la eveniment, îşi vor reaminti şi ceea ce li s-a întâmplat şi vor retrăi stările afective aferente. În consecinţă, aceste persoane vor încerca să nu se mai gândească la eveniment. Ca urmare, în loc să reuşească să înţeleagă ceea ce li s-a întâmplat şi să ajungă la o stare emoţională stabilă, aceste persoane ajung să penduleze în continuare între reamintirea evenimentului şi încercarea de a-l uita.
Cum se dezvoltă şi se instalează stresul posttraumatic?
Multe persoane resimt simptomele specifice TSPT la scurt timp după confruntarea cu evenimentul traumatic. La aproximativ jumătate dintre aceste persoane, simptomele se remit de la sine în aproximativ 3 luni. La alţii, simptomele pot persista timp de mai mulţi ani. Alte persoane vor resimţi simptomatologia doar după mai mulţi ani de la confruntarea cu evenimentul traumatic.
Cum influenţează terapia cognitive-comportamentală stresul posttraumatic?
În terapia cognitive-comportamentală a TSPT trebuie parcurse trei etape esenţiale. În primul rând, terapeutul vă va ajuta să gestionaţi emoţiile şi tensiunea resimţită în momentele în care vă reamintiţi evenimentul. În cadrul acestei etape, veţi învăţa tehnici de relaxare corporală şi detaşare de suferinţă.
În a doua etapă, terapeutul vă va ajuta să vă confruntaţi cu amintirile dumneavoastră şi să formulaţi exact ce s-a întâmplat. Cu cât veţi reuşi să faceţi aceste exerciţii mai des, cu atât vă veţi putea confrunta mai uşor cu aceste amintiri şi veţi reuşi să îi găsiţi evenimentului un sens prin care să vă puteţi împăca cu ceea ce s-a întâmplat.
În a treia etapă, terapeutul vă va ajuta să vă schimbaţi stilul de gândire negativ şi să vă gestionaţi eficient problemele de viaţă.
O serie de studii efectuate pe veterani de război, victime de viol şi atac armat etc. au evidenţiat faptul că intervenţia cognitive-comportamentală are efecte benefice în cazul pacienţilor cu TSPT.
Efectele tratamentului medicamentos
Pentru tratarea eficientă a TSPT, tratamentul medicamentos în sine nu este suficient. Însă unii pacienţi pot beneficia de combinarea tratamentului medicamentos cu cel cognitive-comportamental.
Terapeutul sau medicul dumneavoastră vă vor recomanda, în caz de nevoie, tratamentul medicamentos potrivit dumneavoastră.