Conferința ONU privind schimbările climatice: diferențele și conexiunile vitale dintre bunăstare și reziliență, evidențiate de cercetătorii britanici

Pot exista „compromisuri” între creșterea bunăstării umane și îmbunătățirea rezilienței societăților și ecosistemelor, sugerează cercetătorii britanici, într-o lucrare recent publicată în revista Nature. Bunăstarea și reziliența la schimbările de mediu sunt obiective cheie ale dezvoltării durabile și sunt adesea văzute ca termeni legați sau chiar interschimbabili.
O nouă lucrare a unei echipe internaționale de cercetători și organizații de dezvoltare, condusă de Universitatea din Exeter și Universitatea Lancester, spune că bunăstarea umană și reziliența societății și ecosistemelor nu merg întotdeauna mână în mână, cu precădere în cazul în care bunăstarea și reziliența sunt înțelese prea simplist. „Vrem să evidențiem diferențele și conexiunile vitale dintre bunăstare și reziliență înaintea conferinței COP26 ONU privind schimbările climatice, care va avea loc la Glasgow, astfel încât politicile să poată fi mai bine concepute și să ne asigurăm că abordarea crizei climatice nu dăunează bunăstării și mijloacelor de trai ale oamenilor”, a spus. autorul principal, dr. Tomas Chaigneau, de la Institutul de Mediu și Durabilitate din cadrul Universității din Exeter.

Nathanial Matthews, unul dintre coautorii și CEO-ul Global Resilience Partnership, a declarat: „Bunăstarea și reziliența se regăsesc ambele în țintele de politică, în special în cele legate de dezvoltarea durabilă. Presupunerea că cele doi merg automat împreună nu este de ajutor. Când se face această greșeală, de multe ori cei mai săraci și marginalizați sunt cei care suferă”.

Dr. Chaigneau a adăugat: „De exemplu, după tsunami-ul asiatic din 2004, o nouă legislație din India și Sri Lanka a împiedicat reconstruirea caselor și a afacerilor aproape de coastă, pentru a crea zone tampon și a crește rezistența la un viitor tsunami. Acest lucru i-a forțat pe oamenii care depindeau de mare din motive economice, culturale și sociale să se mute în sate izolate din interior, subminând bunăstarea în diverse moduri. Dacă aceste compromisuri ar fi fost gândite mai amănunțit, atunci măsurile menite să amelioreze problemele ar fi putut fi implementate alături de ele.”

Profesorul Christina Hicks, de la Universitatea Lancaster, a declarat: „Dacă dorim să construim reziliență pe termen lung, abordând în același timp provocările contemporane de mediu, este vital să acordăm atenție unei viziuni incluzive a bunăstării umane”. Echipa de cercetare spune că o interpretare mai incluzivă a conceptelor poate duce la rezultate mai bune pentru oameni și planetă.

sursa: Science Daily