Cum să pui granițe personale fără furie

A pune granițe personale înseamnă a stabili o regulă după care să se desfășoare lucrurile în casa ta, în familia ta, în mașina ta. A pune granițe personale este despre a face lucrurile să funcționeze, nu despre a interzice. Nu este despre a pedepsi, este despre a urma, pas cu pas, cursul natural al vieții pe care tu ți-o dorești pentru tine.

Care sunt cauzele pentru care nu știm ce sunt, cum se folosesc și la ce ajută granițele personale? General vorbind, sunt două cauze majore:

• Lipsa educației psihologice emoționale din familie. Cei mai mulți dintre noi, inclusiv eu, moștenim din familie obiceiuri sau tipare neajutătoare de comunicare. Într-o familie unde se întâmplă certuri și țipete constant, este clar că desfășurarea interacțiunilor este impulsivă, tensionată și modul de a stabili limite este prin furie, frică, manipulare, rușinare, învinovățire și alte strategii inconștiente de control.
• Lipsa educației de acasă și din școală despre prietenii și relații sociale. Lipsa activităților din școală care să ducă la conștientizarea comportamentelor și stilurilor de comunicare dintre elevi, este un aspect. Un alt aspect este faptul că profesorii, învățătorii, sunt și ei oameni care, la rândul lor au moștenit și ei din familiile lor anumite tipare de comportament și comunicare, ca noi toți. Modul prin care însăși profesorii, învățătorii și diriginții  rezolvă conflicte și pun granițe, gestionează relațiile din clasă (managementul clasei) se întâmplă, în lipsa unei educații intenționale pe care cadrul didactic și-o asumă intenționat), tot așa cum au primit sau au dobândit în propriile lor familii.

Așadar, în lipsa unei educații intenționate despre relații (cursuri, workshopuri) sau/și a unor procese psihoterapeutice pe care aceștia să și le asume pentru sine cu ocazia unor evenimente de viață personale, cadrele didactice și părinții „predau” inconștient sau pe pilot automat modul de conduită în care au crescut la rândul lor. Și unde au crescut la rândul lor? În familii care au trecut prin foamete, război, sărăcie, boală, dependențe de alcool, agresiuni sexuale, emoționale, financiare, ca să enumăr doar câteva.

Simptomele stabilirii unor granițe neajutătoare, mai ales petrecute pe termn lung: iritabilitate, certuri și conflicte menținute mai mult decât este nevoie pentru a fi rezolvate, stimă de sine scăzută, imagine de sine alterată, deprimare, sentimente de furie/mânie/ură, relații prea depărtate sau prea apropiate (simbiotice, împletite, în mreje) cu cei semnificativi, relații confuzante cu cei apropiați: conflicte mari cu cei pe care îi iubim cel mai mult, apreciere mare față de cei cu care avem relații superficiale/de serviciu, pe care îi admirăm de la distanță sau nu sunt din familie.

Soluția pentru a pune granițe fără furie, de a avea relații mai plăcute, de care să ne bucurăm mai mult este de a înțelege exact ce este o graniță și de a exersa cu răbdare și înțelegere față de noi înșine modul corect de a le folosi:

• O graniță sau o limită este ceva ce eu stabilesc pentru mine pentru a funcționa plăcut, sănător, cu drag de mine și de ceilalți.

Exemple de ce nu este o graniță: „Nu mai țipa la mine.”, „NU mai țipa la mine, te rog!”, „Ia-ți pantalonii pe tine.”, „Nu vorbi cu nimeni despre asta, nu spune nimănui!”, „Încetează să mai bați din picioare!”, „Încetează să mă mai suni de 10 ori pe zi”, „N-ai cum să-mi vorbești așa, trebuie să ai respect!”.  Acestea sunt cerințe și destinatarul lor le poate percepe ca pe niște impuneri/ordine. Cei mai mulți oameni reacționează adecvat la cerințe, dar alții nu.

Iată exemple de granițe bune: „Îți răspund îndată ce pot.”, „Aștept până miercuri un semn de la tine, altfel îmi voi organiza alte lucruri de făcut pentru sfărșitul de săptămână.”, „Nu mă simt confortabil să răspund la această întrebare.”, „Plec la 13:00, dacă vrei să te iau cu mașina.”, „Dacă mă mai atingi, voi ieși din cameră.”, „Voi vorbi mai mult cu tine când te vei opri din țipat.”

• O graniță nu este o amenințare! În același timp: o persoană căreia nu îi convine când punem o graniță ne poate acuza de amenințare!
• O graniță nu este un ultimatum, este ceea ce eu aleg să fac pentru a avea grijă de mine, fără să te atac sau să te forțez cumva pe tine. La rândul tău și tu ai libertatea de a alege ce să faci, de a o respecta sau nu. Așadar, o graniță este informarea despre consecințe.
• Granițele oferă siguranță , stabilitate, predictibilitate și vorbesc pentru noi despre ce ne place și ce nu ne place.
• O graniță nu înseamnă să își schimbe ceilalți comportamentul, înseamnă să schimb modul cum mă port eu, cum reacționez eu și ceilalți învață astfel cine sunt eu și vor trebui să se bazeze pe ce decid eu și pe ce sunt dispus/ă eu să fac.

A pune granițe corect nu este cel mai natural lucru de făcut și poat fi greu de dus, mai ales menținerea granițelor.  Totuși, pe temen mediu și lung este cea mai împuternicitoare lecție personală și metoda care restabilește cel mai repede stima și imaginea de sine.

Vreau să îți ofer și ție o ședință gratuită pentru a vedea dacă problema ta este despre granițe și dacă te pot ajuta să nu mai simți frustrare și vinovăție, ci să ajungi la relații  plăcute, de care să te bucuri și în care să te simți în siguranță; să nu mai simți nevoia să mai tragi de oameni pentru a te place, ci să se aleagă ei singuri și să rămână ei, din propria lor inițiativă, în preajma ta, în viața ta.

Scrie-mi pe whatsapp un mesaj cu textul „Granițe” și eu preiau de acolo: 0733.328.158. Site Romedic: https://www.romedic.ro/psiholog-cojocaru-cristina. Te aștept!