Dansul și depresia: un studiu finlandez arată cum arta mișcării poate reduce simptomele depresiei la adolescenți

Un studiu publicat la 30 octombrie 2025 de Universitatea din Finlanda de Est arată că dansul, privit ca formă performativă de artă, poate atenua simptomele percepute ale depresiei, ajutând totodată participanții să înțeleagă cauzele profunde ale acesteia și să atingă o formă de autoactualizare. Cercetarea, condusă de profesorul Tommi Tolmunen, specialist în psihiatria adolescentului, și cercetătoarea Hanna Pohjola, docentă în cercetarea multidisciplinară a sănătății și bunăstării, a reunit perspective din psihologie, psihologie socială și artă performativă – o combinație rar întâlnită în intervențiile legate de depresie.

Context

Depresia rămâne una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică la nivel global, necesitând metode terapeutice complementare celor farmacologice. Exercițiul fizic este deja recunoscut ca un adjuvant eficient în tratamentul depresiei, însă introducerea elementelor expresive și artistice, precum cele din dans, ar putea adăuga o dimensiune emoțională și motivațională suplimentară terapiei.

În ultimii ani, terapia prin dans și mișcare a câștigat teren ca metodă de reabilitare integrativă, demonstrând beneficii atât în tulburările depresive, cât și în anxietate. Prin mecanisme neurobiologice similare exercițiului fizic, dansul reduce secreția hormonilor de stres – cortizolul și noradrenalina – și stimulează secreția dopaminei, asociată cu plăcerea și recompensa. În plus, dansul amplifică conștientizarea corporală, oferind o formă creativă, non-verbală, de exprimare a emoțiilor greu de verbalizat sau care depășesc limbajul.

Despre studiul actual

Studiul pilot a inclus șapte adolescenți diagnosticați cu depresie ușoară până la moderată, care au participat la un program artistic de dans cu componentă digitală. Participanții au fost ghidați să creeze o piesă de dans digitală care să exprime „viitorul dorit”, utilizând improvizație coregrafică și o metodă de captare 3D a mișcării (motion capture) bazată pe camere video.

Cercetarea face parte din proiectul „Narrating through Dance in Life Fractures” (2021–2025), finanțat de Fundația Kone, care explorează rolul dansului în procesele narative și psihosociale ale persoanelor care trec prin „fracturi de viață” – experiențe de suferință, pierdere sau schimbare profundă.

Analiza s-a concentrat pe dimensiunea experiențială și social-psihologică a dansului, examinând cum participanții își percep corpul, emoțiile și relațiile în timpul și după procesul creativ. Prin intermediul tehnologiei 3D, participanții au putut vizualiza propriile mișcări și reflecta asupra acestora dintr-o perspectivă externă, facilitând o confruntare simbolică cu cauzele depresiei și o reconstrucție a imaginii de sine.

Rezultate

Rezultatele studiului au evidențiat o serie de beneficii psihosociale semnificative, în special în reducerea simptomelor depresive percepute. Printre efectele pozitive raportate s-au numărat:

• Creșterea stimei de sine și a conștientizării de sine;

• Îmbunătățirea capacității de procesare a emoțiilor corporale;

• Sentimentul de acceptare și sprijinul între egali, oferit de dinamica de grup;

• Consolidarea sentimentului de apartenență și a încrederii în propriul corp.

Participanții au descris atmosfera ca fiind una acceptantă, încrezătoare și comunitară, ceea ce a facilitat dezvoltarea unei relații pozitive cu propriul corp. Pe măsură ce procesul coregrafic avansa, experiența corporală s-a transformat într-o întâlnire cu sinele, favorizând autoactualizarea și exprimarea autentică.

Cercetătoarea Hanna Pohjola a subliniat un aspect esențial al studiului: „Depresia poate afecta interocepția – modul în care percepem senzațiile interne ale corpului. Perturbările interoceptive sunt frecvente în depresie, anxietate și alexitimie, iar dansul oferă o modalitate unică de a restabili această conexiune pierdută.”

Pentru participanți, experiența de a face vizibilă depresia prin dans, în timp ce își reprezintau viitorul dorit, a fost esențială pentru procesul de vindecare. Vizualizarea mișcărilor proprii în format digital le-a permis să se observe din exterior, să reflecteze asupra valorilor și atitudinilor personale și să dezvolte o nouă perspectivă asupra scopului și sensului vieții.

În concluzie, dansul s-a dovedit a fi nu doar un instrument de ameliorare a simptomelor depresive, ci și un mijloc de explorare și reconstrucție a identității personale.

Concluzii generale

Studiul de la Universitatea din Finlanda de Est aduce o contribuție inovatoare la domeniul intervențiilor complementare pentru depresie, demonstrând că arta performativă a dansului poate deveni un mecanism terapeutic profund, ce combină expresia corporală, conștientizarea emoțională și reflecția personală.

Prin îmbinarea dimensiunilor psihologice, artistice și tehnologice, cercetarea oferă un model de terapie holistică, cu potențial de a fi extins la populații mai mari și la alte tulburări afective.