De la viroză la pneumonie - ce se întâmplă în organism?

Pneumonia poate fi o complicaÈ›ie a virozelor respiratorii. Aproximativ două treimi din bolile respiratorii acute sunt cauzate de virusuri. Marea majoritate a infecÈ›iilor virale implică tractul respirator superior, afectarea tractului respirator inferior având loc doar la populaÈ›ia cu risc (copii, vârstnici, gravide, imunosupresaÈ›i). În pneumonie, agenÈ›ii patogeni ajung până la nivel alveolar unde determină infecÈ›ie È™i inflamaÈ›ie. Prin urmare, tractul respirator inferior este constant afectat în pneumonie, spre deosebire de virozele obiÈ™nuite care sunt limitate la tractul respirator superior.
Dintre pneumonii, cea bacteriană este mai frecventă decât cea virală. De asemenea, mă voi axa pe pneumonia comunitară È™i nu pe cea nosocomială (asociată mediului spitalicesc È™i ventilaÈ›iei mecanice). Majoritatea pneumoniilor acute comunitare au etiologie bacteriană. De cele mai multe ori, infecÈ›ia bacteriană urmează unei infecÈ›ii virale a căilor aeriene superioare. Debutul este de obicei brusc, cu febră înaltă, frisoane, durere toracică pleuritică, tuse productivă cu expectoraÈ›ie mucopurulentă È™i uneori hemoptizie (tuse cu sânge). Streptococcus pneumoniae sau pneumococul reprezintă cauza cea mai frecventă a pneumoniilor acute comunitare, pneumonia pneumococică fiind un prototip al pneumoniilor acute comunitare.
Răceala, gripa sau alte viroze respiratorii pot avea o evoluÈ›ie nefavorabilă spre pneumonie. În cazul gripei, cea mai importantă complicaÈ›ie este pneumonia, care poate fi de 3 tipuri:
- pneumonie virală gripală primară,
- pneumonie bacteriană secundară sau
- pneumonie mixtă viro-bacteriană.
Pneumonia primară virală gripală este cea mai rară È™i cea mai severă complicaÈ›ie pulmonară. Se manifestă ca o gripă acută care nu se vindecă, ci progresează implacabil, cu febră persistentă, dispnee È™i chiar cianoză. Sputa este în cantitate limitată, dar poate conÈ›ine sânge. La debut sunt evidente puÈ›ine semne fizice. În cazurile avansate (severe) pot fi identificate raluri difuze la auscultaÈ›ie, infiltrate interstiÈ›iale difuze pe radiografia toracică È™i sindrom de detresă respiratorie acută (cu hipoxie). Culturile virale din secreÈ›iile respiratorii È™i parenchimul pulmonar au un titru crescut de virusuri. Formele fatale sunt caracterizate de inflamaÈ›ia septurilor alveolare, edem È™i infiltraÈ›ie cu limfocite, macrofage, celule plasmatice È™i neutrofile, trombi de fibrină în capilarele alveolare sau membrane hialinice eozinofilice care căptuÈ™esc alveolele È™i ducturile alveolare.
Pneumonia bacteriană secundară apare după gripa acută. Îmbunătățirea stării generale timp de 2-3 zile, urmată de reapariÈ›ia febrei, tusei productive cu spută purulentă È™i semnelor fizice È™i radiologice de condensare pulmonară. Cei mai frecvenÈ›i patogeni bacterieni sunt Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus È™i Haemophilus influenzae. AceÈ™tia colonizează nazofaringele È™i produc infecÈ›ia în urma modificărilor apărării bronhopulmonare. Această pneumonie răspunde la terapia cu antibiotic, instituită rapid.
În mod fiziologic, căile respiratorii sunt sterile din zona sublaringiană până la nivel alveolar. De asemenea, plămânul este protejat de infecÅ£ii prin intervenÅ£ia mai multor mecanisme (imunologice ÅŸi neimunologice):
- filtrarea particulelor din aer la nivelul cavității nazale;
- mecanismele reflexe (reflexul glotic care împiedică aspiraÅ£ia, strănutul, tusea, bronhoconstricÅ£ia);
- înglobarea microorganismelor în mucus ÅŸi eliminarea lor prin intermediul celulelor ciliate;
- clearance-ul fagocitar (macrofagele alveolare);
- producerea locală de imunoglobuline;
- limfokinele, lizozimul, sistemul complement, fibronectine ÅŸi antiproteazele (alfa 1 antitripsina, alfa 2 macroglobulina);
- transportul particulelor din plămân în vasele limfatice.
Anatomia aparatului respirator pe scurt:
Componentele morfologice ale aparatului respirator sunt reprezentate de căile aeriene (superioare ÅŸi inferioare) ÅŸi de parenchimul pulmonar format din acinii pulmonari. Căile respiratorii asigură transportul gazelor ÅŸi îmbunatăţirea calităţii aerului inspirat, iar la nivelul acinilor pulmonari are loc schimbul de gaze. Căile respiratorii superioare cuprind segmentul nazal, segmentul cavităţii orale ÅŸi faringele până la orificiul glotic, iar căile respiratorii inferioare sunt reprezentate de: laringe, trahee, bronhii ÅŸi ramificaÅ£iile lor.
Plămânul este format din peste 30 de tipuri diferite de celule. Traheea ÅŸi bronhiile mari sunt tapetate de un strat mucos ce conÅ£ine mai multe tipuri de celule:
- celule ciliate – asigură deplasarea mucusului,
- celule caliciforme – secretă mucusul,
- celule bazale – au rol în regenerare ÅŸi
- celule neuro-ectodermice – asigură funcÅ£ia secretorie a plămânilor.
În corion (stratul profund situat sub mucoasă) se găsesc celule implicate în procesele de apărare – limfocite, mastocite, eozinofile sau neutrofile. Bronhiolele respiratorii ÅŸi canalele terminale (ultimele ramificaÅ£ii ale arborelui bronÅŸic, se deschid în sacii alveolari) conÅ£in celule Clara – secretă surfactant ÅŸi mucus.
Acinul pulmonar reprezintă unitatea morfo-funcÅ£ională a plămânului care, din punct de vedere anatomic, este regiunea deservită de o singură bronhiolă terminală, din care derivă 2-3 generaÅ£ii de bronhiole respiratorii. Acinul pulmonar (sau sacul alveolar) este format din alveole pulmonare. Acestea conÅ£in două tipuri de celule – pneumocite de tip I ÅŸi pneumocite de tip II (cele de tip doi secretă surfactant). Pe lângă aceste celule se mai pot găsi ÅŸi macrofage. În total, cei doi plămâni conÅ£in aproximativ 300 de milioane de alveole pulmonare ce asigură schimbul de gaze respiratorii dintre sânge ÅŸi aerul atmosferic. Rolul principal în acest schimb îi revine membranei alveolare. Aceasta este o barieră aer-sânge, formată din pneumocite de ordin I, II ÅŸi surfactant în partea alveolară, iar de cealaltă parte din membrana ÅŸi endoteliul capilar. Grosimea membranei este de doar 0,5 micrometri ÅŸi asigură un schimb rapid de gaze (între sânge ÅŸi aer). Surfactantul este un lichid care previne colabarea alveolei pulmonare.
Bronhiola terminală, împreună cu bronhiolele respiratorii ÅŸi ramificaÅ£iile lor - ductele alveolare, sacii alveolari ÅŸi alveolele pulmonare - formează acinii pulmonari. Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc parenchimul pulmonar, la nivelul căruia au loc schimburile de gaze.
Structura normală a epiteliului de tip respirator:
Epiteliul respirator este de tip pseudostratificat cilindric, ciliat, dispus pe o membrană bazală bine vizibilă. Structura citologică este polimorfă, fiind reprezentată prin următoarele tipuri de celule:
- Celule cilindrice ciliate (prismatice), înalte, care la polul apical au aproximativ 200-300 de cili. Sunt cele mai numeroase. Cilii sunt inseraÅ£i pe corpusculi bazali. Rolul cililor este de a îndepărta impurităţile din aerul inspirat, prevenind pătrunderea lor la nivelul plămânilor. În motilitatea lor, un rol important îl deÅ£ine o proteină, dyneina, prezentă în mod normal în structura cililor. AbsenÅ£a acesteia în cazuri patologice, duce la apariÅ£ia sindromului Kartagener, caracterizat prin infecÅ£ii respiratorii cronice ÅŸi infertilitate la bărbaÅ£i, cauzate de lipsa de motilitate a cililor din epiteliul respirator ÅŸi a flagelilor spermatozoizilor din epiteliul seminal.
- Celule caliciforme (mucipare) sunt mai rare È™i se interpun între celulele ciliate. Nu au cili, fiind celule secretoare de mucus, care contribuie la captarea particulelor de praf, polen ÅŸi a microorganismelor.
- Celule cu margine în perie, cu microvilozităţi lungi, subÅ£iri la polul apical. Polul bazal al acestor celule stabileÅŸte contacte sinaptice cu terminaÅ£ii nervoase. Sunt celule cu proprietăţi de resorbÅ£ie ÅŸi chemorecepÅ£ie.
- Celule mici bazale, de rezervă, care asigură refacerea elementelor lezate, având capacitate de diviziune.
- Celulele cu granule mici, celulele Kulchitsky sunt celule endocrine, cu granule mici secretorii (100-300mm).
Mecanismul patogenic al pneumoniei pneumococice (bacteriene):
Pneumonia reprezintă infecÈ›ia parenchimului pulmonar, având È™i o componentă inflamatorie. În cele mai multe cazuri, pneumonia este secundară unei infecÈ›ii primare care slăbeÈ™te imunitatea organismului, permiÈ›ând agenÈ›ilor patogeni oportuniÈ™ti (microorganism saprofit sau puÈ›in agresiv care este capabil de a provoca o infecÈ›ie numai atunci când apărarea gazdei este scăzută) să producă o infecÈ›ie secundară. Răspunsul organismului la infecÈ›ia primară presupune È™i o hipersecreÈ›ie de mucus, care constituie un mediu propice pentru dezvoltarea oportuniÈ™tilor.
InfecÈ›iile respiratorii virale produc leziuni ale epiteliului respirator de la nivelul căilor aeriene (trahee, bronhii, bronhiole). Celulele ciliate au un rol esenÈ›ial în eliminarea secreÈ›iilor (mucus, bacterii, debriuri celulare, particule poluante din aer) de la nivelul tractului respirator. InfecÈ›iile respiratorii virale afectează mobilitatea cililor din mucoasa respiratorie sau induc liza celulelor ciliate, afectând temporar clearance-ul mucociliar. Astfel bacteriile ajung mai uÈ™or la nivel alveolar, nefiind obligate să se deplaseze în sens opus fluxului de mucus, È™i pot cauza pneumonie.
InfecÅ£ia virală precede infecÅ£ia bacteriană, determinând creÅŸterea cantităţii de mucus secretat ÅŸi alterarea activității ciliare. SecreÅ£iile care nu pot fi îndepărtate de miÅŸcările cililor respiratori ajung în alveole. Apare edemul alveolar care constituie un bun mediu de cultură pentru bacterii, inclusiv pentru pneumococ. Se produce extensia centrifugă a infecÅ£iei cu afectarea de noi alveole (infecÈ›ia se extinde de la focarul principal spre periferie). În lichidul alveolar se concentrează leucocite polimorfonucleare (lichidul fiind un exudat). Alveola este exclusă de la schimburile gazoase. Afluxul de leucocite coincide cu începutul vindecării prin iniÅ£ierea fagocitozei locale. Polimorfonuclearele sunt înlocuite de macrofage alveolare ceea ce coincide cu rezoluÅ£ia procesului inflamator.
Edemul și hemoragia intraalveolară constituie faza de hepatizaţie roşie. Invazia de polinucleare şi macrofage care fagocitează germenii duc la apariția leziunilor de hepatizaţie cenuşie. Pneumonia pneumococică se limitează la un segment sau lob (tributare unei bronhii sau bronhiole).
Mecanismul de infecÈ›ie în pneumonia stafilococică:
O altă pneumonie bacteriană este cea stafilococică. AderenÅ£a stafilococului la Å£esuturile umane este stimulată de infecÅ£iile virale sau de funcÅ£ia ciliară anormală. InfecÅ£ia stafilococică este favorizată de anomalii ale funcÈ›iei granulocitelor sau de prezenÈ›a corpilor străini intratisulari (plăgi penetrante sau chirurgicale). Stafilococul auriu are tendinÅ£a de a forma abcese ÅŸi a induce supuraÅ£ii. În Å£esuturile susceptibile la infecÅ£ie se multiplică, produce exotoxine ÅŸi reacÅ£ie inflamatorie acută. În centrul leziunii se formează un puroi gros, verde (alcătuit din germeni, leucocite, substanÅ£e proteice).
Antibioticele nu au acces în focarele supurate ÅŸi dacă ajung sunt distruse ÅŸi inactivate (germenii nu se mai multiplică la nivelul colecÅ£iilor supurate ÅŸi acÅ£iunea antimicrobiană a antibioticelor nu se mai exercită).
Calea de pătrundere a stafilococului în organism poate fi aerogenă sau hematogenă. Calea aerogenă este argumentată de preexistenÅ£a unei infecÅ£ii de căi aeriene superioare în antecedente, unilateralitatea leziunilor, localizarea predominant dreaptă a focarelor de condensare, topografia segmentară a abceselor, legătura anatomică cu sistemul bronÅŸic È™i absenÅ£a obiÅŸnuită a abceselor în organele extrapulmonare. Calea hematogenă este susÈ›inută de infecÅ£ia stafilococică în antecedente, afectarea primară a interstiÅ£iului pulmonar, sediul subpleural al abceselor multiple, irigaÅ£ia comună a alveolelor subpleurale ÅŸi a pleurei viscerale de către ramurile terminale ale arterei pulmonare ceea ce explică infectarea concomitentă a plămânului ÅŸi pleurei.
Ce diferențiază viroza de pneumonie? De ce este mai gravă pneumonia?
Între virozele respiratorii È™i pneumonie există diferenÈ›e în ceea ce priveÈ™te localizarea infecÈ›iei, simptomatologia, severitatea evoluÈ›iei È™i tratamentul necesar. InfecÈ›iile virale respiratorii afectează mai ales căile aeriene superioare, pe când pneumonia se asociază cu infecÈ›ia tractului respirator inferior.
Virozele respiratorii au un tablou simptomatic variabil care poate cuprinde febră, frisoane, cefalee, mialgii, tuse, rinoree, congestie nazală, dureri în gât (de la inflamaÈ›ie), astenie sau dispnee. Frecvent, virozele au severitate uÈ™oară sau moderată, iar evoluÈ›ia lor este în general autolimitată. Semnele È™i simptomele din pneumonie variază de la moderate la severe, depinzând de agentul etiologic, vârstă È™i stare generală de sănătate. Unele simptome ale pneumoniei pot fi similare cu cele din răceală sau gripă, dar persistă mai mult. Pneumonia se manifestă frecvent prin: durere toracică cu caracter de junghi, de tip pleuritic, localizată de partea cu pneumonia, care se accentuează la inspir (profund) sau efort de tuse; confuzie sau alterarea stării mentale (la vârstnici); tuse care este de obicei productivă, cu eliminarea unei spute vâscoase ce poate fi mucoasă, purulentă (de culoare gălbuie), roÈ™iatică sau cu striuri sangvine; astenie fizică; febră, transpiraÈ›ii, frisoane; greață, vărsături sau diaree; mialgii; artralgii; dispnee (datorită accentuării durerii la inspir, respiraÈ›ia devine mai superficială).
De asemenea, pneumonia este una din cele mai grave complicații ale virozelor respiratorii. Pneumonia poate fi amenințătoare de viață.
O altă diferență între infecÈ›iile respiratorii virale È™i pneumonie o reprezintă tratamentul. Virozele respiratorii beneficiază de un tratament simptomatic (antalgice, antiinflamatoare nesteroidiene, mucolitice, decongestionante) È™i de susÈ›inere/adjuvant, care se poate realiza la domiciliu, spitalizarea fiind necesară în complicaÈ›iile severe. În unele cazuri există È™i vaccinuri specifice sau medicaÈ›ie antivirală. Pe de altă parte, pneumonia bacteriană necesită investigaÈ›ii mai complexe (radiografie toracică, rar CT) È™i tratament antibiotic (în ambulator sau spitalizare).
-Kumar Abbas Aster, Robbins Patologie Bazele morfologice și fiziopatologice ale bolilor, ediția a IX-a, pag. 486-491
-Mark H. Beers, Robert S. Porter, Thomas V. Jones, Justin L. Kaplan, Michael Berkwits, Manualul Merck de Diagnostic și Tratament, ediția a XVIII-a, pag. 423-430
-Pneumococcal Pneumonia: Mechanisms of Infection and Resolution, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0012369212604632
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Implant silicon sani
- Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
- GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014
- Histerectomie totala cu anexectomie bilaterala
- Grup de suport pentru TOC-CAP 15
- Roaccutane - pro sau contra
- Care este starea dupa operatie de tiroida?
- Helicobacter pylori
- Medicamente antidepresive?
- Capsula de slabit - mit, realitate sau experiente pe oameni