Deficitul de triptofan din laptele matern poate explica problemele de sănătate la copiii născuți din mame cu HIV
Autor: Airinei Camelia

Copiii născuți din femei care trăiesc cu HIV (WLWH) prezintă un risc crescut de morbiditate și mortalitate, chiar și atunci când nu sunt infectați ei înșiși. Acești copii, denumiți expuși, dar neinfectați (CHEU), au o vulnerabilitate mai mare la infecții respiratorii, diaree și meningită, precum și întârzieri de creștere și dezvoltare cognitivă. Deși tratamentul antiretroviral a îmbunătățit prognosticul acestor copii, persistă diferențe importante de sănătate, mecanismele biologice din spatele acestora fiind încă insuficient înțelese.
HIV, chiar și sub control terapeutic, induce o inflamație sistemică cronică caracterizată prin activarea persistentă a macrofagelor, secreția de citokine interferon-induse și alterarea barierei intestinale. Aceste dereglări afectează și sarcina, fiind transmise metabolic și imunologic către făt. Copiii expuși, dar neinfectați, prezintă la rândul lor biomarkeri de activare mononucleară și dereglări ale maturării imunității adaptative încă din primele luni de viață.
Context biologic: metabolismul triptofanului și inflamația cronică
Una dintre căile esențiale implicate în dereglarea imună asociată HIV este metabolismul triptofanului prin intermediul enzimei indolamin-2,3-dioxigenază (IDO). Aceasta transformă triptofanul – un aminoacid esențial obținut exclusiv din dietă – în kinurenină, un metabolit cu rol imunomodulator. Raportul kinurenină/triptofan (KT) este un marker recunoscut al activității IDO și al inflamației cronice. Niveluri crescute ale acestui raport au fost corelate cu demența asociată HIV, mortalitatea crescută și pierderea celulelor TH17, care mențin integritatea mucoasei intestinale.
În același timp, un raport KT crescut este asociat cu întârzierea creșterii la copii, sugerând că dezechilibrul metabolismului triptofanului are implicații nu doar imune, ci și nutriționale și neurodezvoltative. Deoarece laptele matern este sursa principală de triptofan pentru sugari, alterările metabolice materne pot afecta direct compoziția laptelui și, implicit, dezvoltarea copilului.
Despre studiu
Analiza s-a bazat pe datele din studiul Zambia Exclusive Breastfeeding Study (ZEBS), desfășurat între 2001 și 2008, care a inclus 326 de femei (288 WLWH și 38 femei fără HIV) și a generat 1599 probe longitudinale de lapte matern pe parcursul a 18 luni de lactație. Probele au fost analizate prin metabolomică globală, identificând 839 metaboliți, dintre care 819 au fost incluși în analiza finală. În total, 36 dintre femeile WLWH (12,5%) au decedat pe parcursul studiului, subliniind severitatea infecției în perioada pre-terapiei antiretrovirale de rutină.
Au fost identificate 103 metaboliți semnificativ modificați la femeile cu HIV, cei mai relevanți fiind triptofanul, dimetilarginina, citozina și un compus necunoscut denumit provizoriu X-12127. Aceste modificări au fost constante pe întreaga durată a lactației și corelate cu nivelurile CD4, încărcătura virală plasmatică și cea din lapte.
Rezultate
Alterări persistente ale metabolismului triptofanului
Laptele femeilor WLWH a prezentat o scădere semnificativă a nivelurilor de triptofan și o creștere a kinureninei comparativ cu laptele femeilor fără HIV. Raportul KT a fost constant ridicat în toate etapele studiului (p < 0,001), indicând activarea persistentă a căii IDO. Valorile medii la 4 luni postpartum au arătat o scădere a triptofanului (0,367 µg/mL vs 0,572 µg/mL) și o creștere a kinureninei (0,177 µg/mL vs 0,125 µg/mL).
Analizele comparative între plasmă și lapte au arătat o corelație puternică între nivelurile acestor metaboliți (r = 0,66 pentru triptofan, r = 0,50 pentru kinurenină), sugerând că scăderea din lapte reflectă direct epuizarea sistemică a triptofanului și nu un transport deficitar către lapte.
Identificarea compusului antiviral ddhC
Un compus necunoscut, X-12127, a fost identificat ulterior prin spectrometrie de masă drept 3’-deoxi-3’,4’-didehidro-citidină (ddhC) – baza liberă a ddhCTP, un ribonucleotid antiviral produs de proteina viperin, indusă de interferonul de tip I. Această moleculă, asociată cu răspunsul antiviral endogen, a fost marcat crescută în toate probele provenite de la WLWH, confirmând activarea cronică a răspunsului interferonic în aceste cazuri.
De asemenea, citozina a fost constant crescută în laptele WLWH, fiind interpretată ca rezultat al degradării compusului ddhCTP. Creșterile concomitente ale dimetilargininei și aminoacizilor N-acetilați (alanină, serină) reflectă un status de stres oxidativ și catabolism proteic accentuat.
Confirmarea într-o cohortă independentă
Rezultatele au fost replicate într-o cohortă de validare din Haiti, formată din 22 WLWH și 25 femei fără HIV aflate sub tratament antiretroviral. Deși nivelurile de triptofan și kinurenină nu au atins semnificație statistică individuală, raportul KT a fost din nou mai mare la femeile WLWH (p = 0,05), confirmând persistența semnăturii metabolice.
Interpretare și implicații
Aceste rezultate descriu o semnătură metabolică robustă a infecției HIV în laptele matern, caracterizată prin scăderea triptofanului, activarea căii kinureninei și acumularea de metaboliți interferon-induși precum ddhC și citozina. Modelul propus sugerează că inflamația virală cronică scade absorbția intestinală de triptofan, determinând niveluri scăzute sistemic și implicit în lapte. Deoarece laptele matern este principala sursă de triptofan pentru sugari, această depleție ar putea influența sinteza de serotonină, dezvoltarea neuronală și creșterea somatică a copiilor CHEU.
La nivel molecular, deficitul de triptofan activează calea IDO și receptorul aril hidrocarbon (AHR), modificând echilibrul dintre celulele TH17 și Treg și alterând funcția imună intestinală. În plus, acumularea de metaboliți neurotoxici precum acidul chinolinic poate contribui la deficitele cognitive observate la copiii expuși la HIV.
Descoperirea prezenței ridicate a ddhC în laptele matern reflectă activarea persistentă a căilor antivirale naturale mediate de interferoni, având potențialul de a influența dezvoltarea imună a copilului. Totodată, creșterea dimetilargininei indică alterarea metilării proteice și a homeostaziei celulare, cu posibile consecințe asupra maturării limfocitelor T.
Concluzii
Studiul demonstrează că infecția HIV maternă determină modificări metabolice profunde și persistente în compoziția laptelui matern, cu efecte potențiale asupra sănătății copiilor expuși, dar neinfectați. Semnătura metabolică identificată – compusă din raportul KT crescut, prezența ddhC și nivele scăzute de triptofan – reflectă un model de inflamație cronică interferon-indusă și disfuncție metabolică sistemică.
Pe termen lung, aceste rezultate sugerează necesitatea unor intervenții nutriționale țintite (precum suplimentarea cu triptofan sau reglarea căii kinureninei) și a studiilor care să evalueze efectele asupra dezvoltării imune și cognitive ale copiilor CHEU. Replicarea acestor date în cohortele moderne, unde tratamentul antiretroviral este universal, va fi esențială pentru confirmarea acestor mecanisme și pentru dezvoltarea unor strategii preventive și terapeutice adecvate.
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Implant silicon sani
- Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
- GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014
- Histerectomie totala cu anexectomie bilaterala
- Grup de suport pentru TOC-CAP 15
- Roaccutane - pro sau contra
- Care este starea dupa operatie de tiroida?
- Helicobacter pylori
- Medicamente antidepresive?
- Capsula de slabit - mit, realitate sau experiente pe oameni