Dezechilibrul fierului în organism după infecția cu SARS-CoV-2 poate declanșa simptome persistente de COVID-19

Un studiu longitudinal care a urmărit evoluția imunologică și metabolică a pacienților infectați cu SARS-CoV-2 timp de până la un an arată că inflamația persistentă și perturbarea metabolismului fierului pot reprezenta factori timpurii asociați cu dezvoltarea sindromului post-COVID. Cercetarea condusă de universitățile Cambridge și Oxford evidențiază faptul că aceste modificări biologice pot afecta eritropoieza și transportul oxigenului, contribuind la simptomele persistente raportate de pacienți la luni după infecția acută.

Idei principale

• Sindromul post-COVID apare la ≥3 luni după infecția cu SARS-CoV-2 și poate afecta până la 30% dintre persoanele infectate.
• Studiul a urmărit longitudinal 214 persoane infectate, cu severitate variabilă a bolii, timp de până la un an.
• Pacienții cu forme moderate și severe au prezentat inflamație persistentă și perturbări ale metabolismului fierului.
• Aceste modificări au fost asociate cu anemie inflamatorie, scăderea fierului seric și eritropoieză compensatorie ineficientă.
• Semnătura biologică a inflamației persistente și a deficitului funcțional de fier a fost detectabilă încă din primele săptămâni și a prezis apariția simptomelor persistente.
• Disfuncțiile metabolismului fierului au fost observate la nivelul mai multor tipuri celulare, în special în monocite și limfocite.

Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.

Context

Sindromul post-COVID (PASC – post-acute sequelae of COVID-19) este definit ca persistența sau apariția unor simptome la cel puțin trei luni după infecția inițială. Manifestările clinice sunt variate și includ:

• oboseală persistentă
• dificultăți respiratorii
• dureri musculare
• cefalee
• tulburări cognitive
• anxietate sau depresie

Numeroase studii au sugerat că evoluția sindromului post-COVID este influențată de factori precum severitatea infecției acute, încărcătura virală, răspunsul imun sau reactivarea unor virusuri latente. Cu toate acestea, mecanismele biologice care determină persistența simptomelor rămân insuficient înțelese.

În acest context, analiza longitudinală a parametrilor imunologici, hematologici și transcriptomici poate oferi indicii importante privind procesele biologice implicate în recuperarea incompletă după infecție.

Despre studiu

Designul și cohorta de pacienți

Studiul a inclus 214 persoane confirmate PCR pozitiv pentru SARS-CoV-2, recrutate înainte de august 2020 și urmărite timp de până la 352 de zile după debutul simptomelor sau testul pozitiv.

Participanții au fost împărțiți în cinci grupuri în funcție de severitatea bolii:

• grup A – infecție asimptomatică (18 persoane)
• grup B – formă ușoară simptomatică (40 persoane)
• grup C – formă moderată fără necesar de oxigen (48 persoane)
• grup D – formă moderată cu oxigen suplimentar (39 persoane)
• grup E – formă severă cu ventilație asistată (69 persoane)

De asemenea, au fost incluși 45 de voluntari sănătoși ca grup de referință.

Probele biologice (sânge, plasmă și ser) au fost colectate repetat în mai multe intervale temporale:

• 0–14 zile
• 15–30 zile
• 31–90 zile
• 91–180 zile
• 181–360 zile

Analize biologice

Studiul a integrat mai multe tipuri de analize:

• profilarea populațiilor de celule imune
• analize hematologice
• analize transcriptomice din sânge
• determinarea markerilor inflamatori și ai metabolismului fierului

Pentru evaluarea simptomelor persistente, 102 pacienți au completat chestionare la 3–5 luni și 9–10 luni după infecție.

Rezultate

Perturbări imune persistente

Profilarea celulelor imune a arătat că modificările imunologice pot persista luni de zile după infecție, în special la pacienții cu forme moderate și severe.

Printre modificările observate s-au numărat:

• scăderea prelungită a unor subpopulații de limfocite T
• persistența plasmablastelor până la peste 90 de zile
• raport crescut între limfocite T activate și cele naive până la 360 de zile

Aceste date sugerează o tulburare imunologică de lungă durată după COVID-19 sever.

Anemia inflamatorie și metabolismul fierului

Pacienții spitalizați au prezentat niveluri crescute ale markerilor inflamatori, inclusiv:

• proteina C reactivă
• interleukina-6
• interleukina-1β
• TNF-α

Aceste modificări au fost asociate cu activarea hormonului hepcidin, care inhibă exportul fierului din celule și favorizează retenția acestuia în macrofage.

Consecințele au inclus:

• creșterea feritinei
• scăderea fierului seric
• scăderea saturației transferinei

Acest profil este caracteristic anemiei inflamatorii, o afecțiune frecventă în bolile inflamatorii cronice.

Eritropoieză compensatorie ineficientă

În ciuda stimulării producției de eritrocite, pacienții au prezentat o eritropoieză de stres cu eficiență redusă.

În intervalul 31–90 de zile după infecție s-au observat:

• creșterea numărului de reticulocite
• nivel scăzut de hemoglobină în reticulocite
• persistența deficitului funcțional de fier

Aceste date sugerează că producția de eritrocite a fost stimulată, dar limitată de lipsa fierului necesar pentru sinteza hemoglobinei.