Diferențe de gen în rezistența antimicrobiană globală: o analiză detaliată a rezistenței genice în microbiomul intestinal uman

Un studiu publicat în npj Biofilms and Microbiomes, care a analizat date din peste 14.000 de metagenome intestinale umane provenind din 32 de țări, a investigat pentru prima dată la scară globală modul în care rezistența antimicrobiană (RAM) diferă între femei și bărbați de-a lungul vieții și în funcție de diverși factori socio-demografici. Lucrarea, condusă de Universitatea din Turku, Finlanda, răspunde unui apel lansat de Organizația Mondială a Sănătății privind necesitatea integrării dimensiunii de gen în studiile privind RAM.
Rezistența antimicrobiană este una dintre cele mai presante amenințări la adresa sănătății publice globale, fiind responsabilă de peste 1,3 milioane de decese anual și estimată să cauzeze 39 de milioane de decese între 2025 și 2050. Distribuția RAM variază în funcție de factori precum nivelul de trai, infrastructura sanitară și consumul de antibiotice, dar impactul genului asupra acestui fenomen a fost până acum puțin studiat.

Studii anterioare au indicat o prevalență mai mare a rezistenței în țările cu venituri reduse, dar datele privind diferențele de gen au fost limitate. Un studiu precedent realizat în Finlanda a sugerat că femeile pot avea o încărcătură mai mare de gene de rezistență la antibiotice (GRA) decât bărbații. Acest nou studiu își propune să testeze ipoteza la nivel global.

Despre studiu

Cercetătorii au analizat 14.641 de mostre metagenomice intestinale umane care au trecut filtrele de calitate și aveau informații despre gen, vârstă și regiune. Repartiția pe sexe a fost echilibrată (51% femei), iar mostrele au provenit din:

• America de Nord – 53,8%
• Europa – 14,6%
• Africa – 14,5%
• Asia – 7,2%
• America de Sud – 5%
• Oceania – 4,8%

Datele au fost stratificate în funcție de grupa de vârstă, venit național (țări cu venituri mari vs. venituri mici și medii), consum mediu de antibiotice, și alte variabile socio-economice.

Rezultate

Compoziția globală a rezistomului este similară între sexe

Diferențele în compoziția genică a rezistenței (beta diversitate) între femei și bărbați au fost mici, dar semnificative statistic – genul a explicat doar 0,28% din variația totală. Alți factori precum regiunea geografică (4,9%) și vârsta (2,8%) au avut un impact mult mai mare asupra profilului rezistomului.

Cele mai frecvente clase de gene de rezistență au fost pentru tetracicline, urmate de aminoglicozide și antagoniști ai căii folatului. În general, țările cu venituri mari aveau o încărcătură mai mare de gene pentru tetracicline, în timp ce țările cu venituri mici și medii aveau niveluri mai mari pentru aminoglicozide și antagoniști ai căii folatului.

Femeile din țările dezvoltate au o încărcătură mai mare de GRA decât bărbații

Analiza a arătat că femeile adulte au în medie cu 4% mai multă încărcătură GRA decât bărbații (547 vs. 526 RPKM; p = 1.6 × 10⁻⁵), și cu 3% mai multă diversitate (p = 7.13 × 10⁻⁵). În țările cu venituri mari, diferența era chiar mai pronunțată – femeile prezentau o încărcătură GRA cu 9% mai mare decât bărbații (p = 4.7 × 10⁻⁷), dar tendința era inversată în țările cu venituri mici și medii, unde bărbații aveau o încărcătură GRA cu 5% mai mare (p = 0.024).

În țările cu venituri mari, acest model se menținea indiferent de nivelul de utilizare al antibioticelor (peste sau sub 10 DDD per 1000 locuitori), dar în țările cu venituri mici și medii diferențele erau mai puțin consistente, posibil din cauza dimensiunii reduse a eșantioanelor.

Încărcătura și diversitatea GRA variază cu vârsta și sunt mai mari în copilărie și bătrânețe

În general, încărcătura GRA urmează o curbă în U de-a lungul vieții, cu niveluri mai mari la sugari și la persoanele în vârstă, atât la femei, cât și la bărbați. Diferențele semnificative între sexe încep să apară din adolescență și se mențin pe parcursul vârstei adulte. În copilărie, băieții aveau un nivel GRA mai mare decât fetele, dar acest model se inversează la maturitate.

Factori care influențează rezistența: gen, vârstă, regiune și utilizarea antibioticelor

Modelele statistice multivariate au confirmat că:

• Femeile din țările cu venituri mari aveau cu 8,8% mai multă încărcătură GRA și cu 5,9% mai multă diversitate comparativ cu bărbații.
• Utilizarea crescută a antibioticelor era asociată cu o creștere a încărcăturii GRA cu 38% și a diversității cu 29%.
• Diferențele regionale au fost pronunțate: Asia a prezentat cele mai mari niveluri de GRA, iar Oceania cele mai scăzute.

Concluzii

Acest studiu oferă cea mai extinsă analiză de până acum a diferențelor de gen în rezistența antimicrobiană la nivelul microbiomului intestinal uman. Printre concluziile-cheie se numără:

• Femeile adulte din țările dezvoltate prezintă în mod consistent o încărcătură și diversitate mai mare a genelor de rezistență la antibiotice față de bărbați.
• Aceste diferențe nu sunt evidente în copilărie, dar apar în adolescență și se accentuează odată cu vârsta.
• Variația în rezistență este determinată mai ales de regiune, vârstă și nivelul utilizării antibioticelor, genul având un efect relativ mic, dar semnificativ.
• Diferențele pot fi explicate de factori biologici (infecții urinare, hormoni, imunitate), dar și de expuneri comportamentale (profesii, îngrijire, dietă).

Rezultatele evidențiază nevoia de politici și intervenții personalizate care să țină cont de gen, vârstă și contextul socio-economic. Studiul susține includerea genului ca variabilă-cheie în supravegherea RAM și în viitoarele cercetări privind microbiomul uman.

Aceste constatări pot contribui la reducerea inegalităților în mortalitatea asociată RAM și la îmbunătățirea sănătății femeilor, în special în țările cu venituri mari.