Disbioza intestinală indusă de antibiotice și riscul de bacteriemie la nou-născuți prematuri

Un studiu publicat în Journal of Perinatology în 2025, realizat de Hendricks și colaboratorii la Vanderbilt University Medical Center, a analizat asocierea dintre expunerea la antibiotice, modificările microbiomului intestinal și riscul de bacteriemie la nou-născuți prematuri. Studiul oferă dovezi privind impactul cumulativ al tratamentelor antibiotice asupra maturării intestinale și susceptibilității la infecții ulterioare în rândul sugarilor cu greutate mică la naștere.

Context

Nou-născuții prematuri, în special cei cu greutate ≤2000 g, sunt frecvent expuși la antibiotice profilactice sau terapeutice pentru prevenirea sau tratarea infecțiilor severe precum sepsisul neonatal, meningita sau enterocolita necrozantă (NEC). Deși antibioticele salvează vieți, ele pot perturba grav colonizarea normală a intestinului și dezvoltarea unui microbiom sănătos, în special la sugarii al căror sistem imunitar și microbiom sunt încă imature.

Studiile anterioare au arătat că disbioza intestinală este frecventă la copiii expuși la antibiotice, fiind asociată cu colonizarea excesivă cu Enterococcus, scăderea anaerobilor comensali și riscul crescut de complicații precum perforația intestinală spontană sau sepsisul neonatal tardiv.

Despre studiul actual

• Design: Studiu observațional, caz-control.

• Participanți: 79 de nou-născuți prematuri (≤2000 g la naștere) internați în NICU, dintre care:

  • 40 cu bacteriemie (cazuri),

  • 39 fără bacteriemie (controale).

• Prelevare: 398 probe de scaun (5 probe/infant în medie), recoltate longitudinal în primul an de viață.

• Metode:

  • Analiza microbiomului intestinal prin secvențiere metagenomică completă.

  • Calcularea expunerii la antibiotice folosind Antibiotic Spectrum Index (ASI) – un scor care reflectă intensitatea și spectrul antibioticelor administrate.

Rezultate

Bacteriile izolate și utilizarea antibioticelor

• 70% dintre sugarii din grupul caz au avut culturi pozitive, cu bacterii precum:

  • Staphylococcus coagulazo-negativ,

  • Klebsiella spp.,

  • Staphylococcus aureus,

  • Escherichia coli,

  • Enterococcus spp.

• Antibiotice utilizate frecvent:

  • Ampicilină și gentamicină – pentru profilaxia sepsisului precoce.

  • Vancomicină și cefepimă – utilizate de două ori mai frecvent la cazuri decât la controale.

Microbiomul intestinal și diversitatea bacteriană

• Sugarii cu bacteriemie au avut α diversitate redusă (număr scăzut de specii bacteriene) la 4 săptămâni, în special cei cu NEC.

• La 13–16 săptămâni, microbiomul sugarilor cu bacteriemie avea:

  • 25% Enterococcus,

  • <25% bacterii anaerobe comensale (indicator al maturării intestinale deficitare).

• Nivelurile de Enterococcus au rămas ridicate până la 16 săptămâni la sugarii cu bacteriemie, comparativ cu o creștere tranzitorie la sugarii neinfectați în jurul săptămânii 4.

• Sugarii cu reinfecții respiratorii sau urinare au menținut această disbioză pe termen lung.

Legătura cu NEC și SIP

• 6 din cele 15 cazuri de NEC au fost diagnosticate cu <48 ore înainte de debutul bacteriemiei.

• Sugarii cu NEC au avut niveluri mai mari de Enterococcus încă de la 12 săptămâni.

• Aceste date sugerează că NEC ar putea amplifica efectele negative ale antibioticului asupra microbiomului.

ASI și expunerea la antibiotice

• Scorul ASI a fost constant mai mare la sugarii cu bacteriemie pe parcursul perioadei postnatale.

• Acest scor a fost corelat cu disbioza intestinală persistentă, spre deosebire de doar numărul zilelor de tratament.

Concluzii

• Expunerea intensă la antibiotice, măsurată prin ASI, este asociată cu disbioză intestinală pe termen lung, caracterizată prin:

  • diversitate microbiană redusă,

  • colonizare excesivă cu Enterococcus,

  • deficit de bacterii anaerobe comensale.

• Sugarii afectați au un risc crescut de reinfecții, iar această perturbare a microbiomului persistă chiar și după oprirea antibioticelor.

• Efectele sunt mai pronunțate la sugarii cu NEC sau SIP.

Implicații clinice

• Alegerea antibioticelor în NICU ar trebui să țină cont de impactul asupra microbiomului intestinal.

• Instrumente precum ASI pot ghida o utilizare mai rațională a antibioticelor în unitățile de terapie intensivă neonatală.

• Se impune dezvoltarea de strategii proactive de protecție a microbiomului neonatal, similar celor utilizate în prevenția bolii grefă contra gazdă post-transplant.

Limitări

• Studiu observațional, realizat într-un singur centru.

• Nu poate stabili cauzalitatea directă între antibiotice și infecții ulterioare.

• Nu s-a putut controla complet influența alimentației, inflamației sau instabilității clinice.