Disfuncția gustului în long COVID: alterări selective ale percepției gustului fără distrugerea papilelor gustative

Un studiu realizat la Uppsala University Hospital și publicat în Chemical Senses la 29 ianuarie 2026 a analizat mecanismele biologice implicate în tulburările persistente ale gustului la pacienți cu long COVID. Cercetarea arată că disfuncția gustativă pe termen lung este relativ rară, dar afectează în special gusturile dulce, umami și amar, asociate cu semnalizarea dependentă de enzima fosfolipaza C beta 2 (PLCβ2).

Rezumat

• Doar 3 din 28 de persoane cu long COVID au prezentat scădere globală semnificativă a funcției gustative.

• Totuși, 11 din 28 au prezentat pierderea completă a unuia sau mai multor tipuri de gust.

• Gusturile dulce, umami și amar au fost afectate mai frecvent decât gusturile sărat și acru.

• Scăderea percepției gustului s-a corelat cu reducerea expresiei ARNm pentru PLCβ2 și receptorul TAS1R3.

• Structura papilelor gustative a fost în general păstrată, sugerând că tulburarea este legată mai degrabă de modificări moleculare sau neuronale decât de distrugerea țesutului gustativ.

Context

Tulburările de miros și gust au fost unele dintre simptomele caracteristice ale infecției cu SARS-CoV-2, fiind raportate frecvent în faza acută a bolii. În majoritatea cazurilor, acestea se remit în câteva săptămâni.

Totuși, la un subset de pacienți simptomele persistă luni sau chiar ani și sunt încadrate în sindromul post-COVID (long COVID).

Percepția gustului este mediată de mugurii gustativi, structuri epiteliale localizate în trei tipuri de papile linguale:

• papile fungiforme

• papile circumvalate

• papile foliate

Fiecare mugure gustativ conține 20–100 celule gustative, dintre care aproximativ jumătate sunt celule receptoare.

Acestea sunt împărțite în mai multe tipuri:

• Celule de tip II – detectează gusturile dulce, amar și umami, utilizând receptori cuplați la proteine G și o cascadă intracelulară dependentă de PLCβ2.

• Celule de tip III – responsabile de gusturile acru și sărat.

• Celule de tip I – celule suport, similare gliei.

• Celule de tip IV – celule progenitoare implicate în regenerare.

Deoarece aceste celule se regenerează continuu, orice perturbare a interacțiunii dintre fibrele nervoase și celulele gustative poate modifica funcția gustativă.

Despre studiul actual

Designul studiului

Cercetarea a inclus 28 de adulți (24 femei și 4 bărbați) care:

• au avut infecție confirmată cu SARS-CoV-2 prin PCR în perioada 2020–2021

• nu au necesitat spitalizare

• au raportat tulburări persistente ale gustului.

Vârsta medie a participanților a fost 49,9 ani (interval 30–71 ani).

Testarea gustului a avut loc la 13,5–27 luni după infecția inițială, media fiind 21 luni.

Recrutarea participanților

Participanții au provenit din două surse:

• Cohorta COMBAT post-COVID – proiect de monitorizare a efectelor pe termen lung ale infecției (18 participanți).

• Clinica de otorinolaringologie a spitalului (10 participanți).

În cohorta COMBAT:

• 725 persoane infectate cu SARS-CoV-2 au fost invitate la follow-up.

• 401 au răspuns chestionarului (rată de răspuns 74%).

• 68 au raportat tulburări persistente de gust sau miros.

• 18 au acceptat evaluarea clinică detaliată.

Testarea obiectivă a gustului

Funcția gustativă a fost evaluată cu Waterless Empirical Taste Test (WETT).

Testul conține 53 de benzi impregnate cu substanțe gustative, incluzând:

• zaharoză – dulce

• acid citric – acru

• clorură de sodiu – sărat

• cafeină – amar

• glutamat monosodic – umami

• benzi martor fără stimul gustativ

Fiecare gust este testat la patru concentrații, prezentate de două ori.

Scorul posibil:

• 53 puncte – percepție normală

• 13 puncte – absența totală a gustului.

Rezultatele au fost comparate cu un set de referință ce include 1.392 persoane sănătoase.

Biopsii și analize tisulare

La 20 dintre cei 28 de participanți s-au prelevat 5–8 papile fungiforme de pe vârful limbii.

Probele au fost analizate prin:

• Histologie și imunohistochimie

  • markeri pentru fibre nervoase (tubulină β3)

  • markeri pentru celulele gustative de tip II (PLCβ2)

  • marker pentru inervația specifică mugurilor gustativi (P2X3)

• Analiză moleculară prin PCR cantitativ
  pentru expresia ARNm a:

  • PLCβ2

  • TAS1R3 (componentă a receptorilor pentru dulce și umami)

  • NCAM1 (marker de inervație).

• Test PCR pentru ARN viral SARS-CoV-2 în țesut.

Analiza statistică

• Corelațiile au fost evaluate prin coeficientul Pearson.

• Frecvențele au fost comparate prin test chi-pătrat și test binomial.

• Pragul de semnificație statistică a fost P < 0,05.

Rezultate

Disfuncția globală a gustului

Deși 27 din 28 participanți au raportat alterarea gustului:

• doar 3 persoane (≈11%) au avut scoruri totale sub percentila 10 a populației normale.

Acest rezultat sugerează că pierderea globală a gustului este rară în long COVID.

Pierderea gusturilor individuale

În schimb, 14 din 27 pacienți au prezentat deficite importante pentru cel puțin un tip de gust.

În total:

• 25 din 135 evaluări gustative au fost sub percentila 10 (P < 0,001).

Un caz extrem a prezentat ageuzie completă, fără recunoașterea niciunui gust.

Tipurile de gust cel mai frecvent afectate

Distribuția deficitului a fost inegală:

• dulce, amar și umami – afectate cel mai frecvent

• acru – cel mai puțin afectat

• sărat – afectare intermediară.

Analiza statistică a arătat că gusturile dependente de PLCβ2 au fost afectate semnificativ mai des:

χ²(1, N=135) = 4,76, P = 0,03.

Expresia genelor implicate în percepția gustului

Analiza moleculară a arătat:

• corelație puternică între ARNm PLCβ2 și TAS1R3
  r = 0,64, P = 0,002.

Scorul global al gustului s-a corelat cu expresia:

• PLCβ2: r = −0,51, P = 0,023

• TAS1R3: r = −0,43, P = 0,056.

Expresia NCAM1, marker de inervație, nu a fost corelată cu scorurile gustative.

De asemenea:

• expresia TAS1R3 s-a corelat cu scorul combinat pentru dulce și umami
  r = 0,45, P = 0,046.

Analiza histologică

Structura mugurilor gustativi a fost în general normală la majoritatea participanților.

Parametrii medii observați:

• 3,6 muguri gustativi per papilă (±2,6).

• 1,8–3,3 celule PLCβ2 pozitive per mugure gustativ.

Nu s-a observat corelație între scorul gustativ și:

• numărul de muguri gustativi

• densitatea celulelor gustative de tip II.

Totuși, la 7 dintre 19 pacienți biopsiați au fost observate:

• muguri gustativi dezorganizați

• celule PLCβ2 izolate în epiteliu, în afara structurii normale a mugurelui gustativ.

Această anomalie nu a fost observată în țesutul provenit de la 12 persoane sănătoase (P < 0,03).

Absența virusului în țesutul gustativ

Testele PCR nu au detectat ARN viral SARS-CoV-2 în probele de papile gustative, chiar și la peste 1 an după infecție.

Acest rezultat sugerează că:

• disfuncția gustativă poate persista după eliminarea virusului.

Interpretarea rezultatelor

Datele sugerează că tulburarea gustului în long COVID:

• nu este cauzată de distrugerea extensivă a papilelor gustative

• este asociată cu scăderea expresiei unor componente ale cascadei de semnalizare gustativă.

Deoarece celulele gustative se regenerează la interval de câteva luni, persistența deficitului ar putea fi legată de:

• modificări ale expresiei genice induse de inflamație

• disfuncții ale nervilor gustativi

• dereglări imunologice persistente.

În unele cazuri, pierderea gustului a apărut în ciuda existenței unor muguri gustativi normali, sugerând un posibil rol al alterării transmisiei nervoase.

Concluzii

Studiul oferă primele dovezi că tulburările gustative persistente după COVID-19 pot fi asociate cu reducerea expresiei moleculare a componentelor implicate în percepția gustului, în special PLCβ2 și TAS1R3.

Principalele concluzii sunt:

• pierderea globală a gustului este relativ rară în long COVID

• afectarea este selectivă, implicând mai frecvent gusturile dulce, amar și umami

• structura papilelor gustative este de obicei păstrată

• modificările par să fie funcționale sau moleculare, nu structurale.

Aceste rezultate contribuie la înțelegerea cauzelor tulburărilor gustative persistente și pot ghida dezvoltarea unor strategii de reabilitare senzorială pentru pacienții cu long COVID.