Dizolvarea aglomerărilor timpurii de proteine tau ar putea opri din fașă deteriorarea provocată de boala Alzheimer
Autor: Airinei Camelia

Boala Alzheimer este o tulburare neurodegenerativă progresivă caracterizată prin declin cognitiv È™i afectarea sinaptică, recunoscută ca o provocare majoră în contextul îmbătrânirii populaÈ›iei. Din punct de vedere biologic, boala se defineÈ™te prin două tipuri principale de agregate patologice: depozitele extracelulare de beta-amiloid È™i acumulările intracelulare de filamente de tau hiperfosforilat. În timp ce cercetările tradiÈ›ionale s-au concentrat pe rolul agregatelor mature, tot mai multe date indică existenÈ›a unor stări intermediare – în special oligomeri È™i precursoare de fibrile – care ar putea juca un rol determinant în iniÈ›ierea proceselor toxice.
În cazul proteinei tau, studiile recente sugerează că formarea fibrilelor este un proces ierarhic, asemănător cristalizării polimerilor, în care tranziÈ›iile se produc prin stări intermediare slab ordonate. Identificarea acestor precursoare este esenÈ›ială, deoarece structura fibrilelor formate în condiÈ›ii experimentale diferă deseori de cele observate în creierul pacienÈ›ilor, indicând o influență majoră a contextului molecular È™i a traseului cinetic.
Lucrarea de la Universitatea Metropolitană din Tokyo investighează apariÈ›ia unei structuri intermediare masive, Thioflavin T-inactive, care apare imediat după expunerea proteinei tau la polianioni. Autorii demonstrează că aceste structuri se comportă ca precursoare funcÈ›ionale ale agregării È™i că perturbarea lor poate bloca formarea fibrilelor, deschizând o direcÈ›ie terapeutică nouă în Boala Alzheimer.
Proteina tau este intrinsec dezordonată È™i poate forma fibrile beta-structurate în condiÈ›ii favorabile. În experimentele in vitro, fibrilizarea se realizează adesea prin incubarea tau cu polianioni – cum ar fi heparina sau ARN – însă fibrilele rezultate nu reproduc întotdeauna structurile patologice din creierul pacienÈ›ilor. Acest lucru sugerează că modul în care se formează precursorii afectează morfologia finală a agregatelor.
În fizica polimerilor, tranziÈ›iile dintre stări dezordonate È™i structuri ordonate includ frecvent etape intermediare instabile, un fenomen descris de regula treptelor Ostwald. Studiul actual aplică această perspectivă asupra proteinei tau, sugerând că formarea unui cluster uriaÈ™ reprezintă o etapă obligatorie înainte de nuclearea fibrilelor.
Cercetările anterioare utilizând tehnici de împrăștiere la unghi mic au raportat apariÈ›ia unor astfel de structuri masive, însă rolul lor funcÈ›ional nu fusese clarificat. În plus, întrebarea centrală – dacă aceste structuri sunt doar un produs secundar sau constituie un precursor necesar – a rămas deschisă.
Despre studiu
Analiza experimentală a inclus proteina tau de tip sălbatic și varianta mutată P301L, o formă asociată cu demențele frontotemporale. Echipa de cercetare a combinat tehnici precum:
- Small-Angle X-ray Scattering pentru identificarea structurilor de mari dimensiuni;
- Fluorescență Thioflavin T pentru detectarea structurii beta specifice fibrilelor;
- Electroforeză SDS-PAGE pentru analiza compoziției formațiunilor intermediare;
- Mutageneză direcÈ›ionată pentru a identifica rolul regiunilor încărcate ale proteinei tau;
- Testarea influenței concentrației de NaCl asupra clusterelor și fibrilizării;
- Compararea WT și P301L pentru a determina dacă fenomenele sunt universale sau dependente de mutații.
În paralel, au fost produse mai multe variante de tau cu deleții în zone încărcate pozitiv pentru a evalua contribuÈ›ia electrostatică la formarea clusterelor. Aceste experimente au permis stabilirea unei relaÈ›ii directe dintre precursor, interacÈ›iile electrostatice È™i cinetica fibrilizării.
Rezultate
Formarea unui precursor gigant lipsit de structură beta
Ambele forme ale proteinei tau – de tip sălbatic È™i P301L – formează rapid un cluster de mari dimensiuni după contactul cu heparina. Aceste structuri sunt detectabile prin creÈ™terea intensității împrăștierii la unghi mic, dar rămân inexistente în spectrul ThT, indicând absenÈ›a structurii organizate de fibrilă. Analiza electroforetică arată că ele nu conÈ›in dimeri sau oligomeri stabili, ceea ce confirmă natura lor distinctă față de agregatele tradiÈ›ionale.
Clusterul gigant reprezintă o entitate reversibilă, dependentă de interacÈ›iile electrostatice dintre polianion È™i zonele încărcate pozitiv ale proteinei tau.
Rolul electrostatic în menÈ›inerea precursorilor
Adăugarea de NaCl determină dezorganizarea clusterului în mod progresiv. CreÈ™terea concentraÈ›iei de sare reduce intensitatea semnalului SAXS, indicând fragmentarea precursorilor. Această dezorganizare este observată la concentraÈ›ii caracteristice specifice fiecărei forme de tau, confirmând sensibilitatea structurii la ecranarea sarcinilor electrice.
Mai mult, proteina tau cu deleÈ›ii în regiunile încărcate pozitiv formează mult mai puÈ›ine clustere È™i prezintă o capacitate redusă de fibrilizare, întărind ideea că interacÈ›iile electrostatice iniÈ›iază formarea precursorilor.
Precursorul determină cinetica fibrilizării
FluorescenÈ›a ThT arată o diferență dramatică între condiÈ›iile cu È™i fără NaCl. În absenÈ›a sării, fibrilizarea este rapidă È™i robustă. La concentraÈ›ii moderate sau ridicate de NaCl, fibrilizarea este întârziată sau complet inhibată. AceeaÈ™i tendință se păstrează pentru ambele forme de tau.
Importantly, adăugarea de sare după formarea fibrilelor nu modifică stabilitatea lor, arătând că sarea acÈ›ionează exclusiv asupra etapei de precursor È™i nu afectează structurile mature.
Un mecanism ierarhic al agregării
Datele sugerează un scenariu în trei etape:
- Interacțiile electrostatice dintre polianioni și tau induc rapid formarea clusterului gigant.
- Clusterul funcÈ›ionează ca o platformă de organizare, facilitând tranziÈ›ia spre structuri beta-ordonate.
- După nucleație, fibrilele cresc independent de cluster, fiind termodinamic stabile.
Acest mecanism seamănă cu cristalizarea polimerilor, unde stări intermediare guvernează morfologia finală a materialului.
Concluzii și perspective viitoare
Studiul redefineÈ™te modul în care este înÈ›eleasă agregarea proteinei tau, evidenÈ›iind existenÈ›a unei etape timpurii, critice È™i reversibile: formarea precursorului gigant. Acesta nu este un produs secundar pasiv, ci un element esenÈ›ial al traseului cinetic al fibrilizării. Perturbarea lui blochează complet agregarea, făcându-l o È›intă terapeutică promițătoare pentru intervenÈ›ii în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer.
Rezultatele sugerează că mecanisme similare pot exista È™i în agregarea altor proteine dezordonate implicate în boli neurodegenerative, precum alfa-sinucleina sau TDP-43. Identificarea È™i caracterizarea acestor precursori ar putea deschide drumul către o nouă clasă de tratamente care acÈ›ionează înainte de formarea agregatelor toxice.
Image by freepik on Freepik
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Grupa sanguină, un potențial biomarker al riscului de AVC apărut precoce
- Tiparele regulate de activitate fizică mențin o bună sănătate psihică la bătrânețe
- Asocieri între suplimentarea cu omega 3 și reducerea riscului de Alzheimer
- Cefaleea afectează aproape 3 miliarde de persoane la nivel mondial – fără progrese semnificative în ultimii 30 de ani
- Implant silicon sani
- Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
- GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014
- Histerectomie totala cu anexectomie bilaterala
- Grup de suport pentru TOC-CAP 15
- Roaccutane - pro sau contra
- Care este starea dupa operatie de tiroida?
- Helicobacter pylori
- Medicamente antidepresive?
- Capsula de slabit - mit, realitate sau experiente pe oameni