Doar 150 de minute de exerciții fizice pe săptămână ar putea inversa prediabetul

Diabetul zaharat de tip 2 reprezintă una dintre principalele cauze de morbiditate și mortalitate la nivel mondial, cu aproape 460 de milioane de persoane afectate în 2019. În Columbia, se estimează că până în 2045 numărul pacienților diagnosticați va depăși 5 milioane. Prediabetul, stadiul intermediar caracterizat prin hiperglicemie moderată, afectează între 27% și 49% din populație, cu o progresie anuală spre diabet de tip 2 de până la 10%. 
Din cauza riscului cardiovascular și a complicațiilor microvasculare, prediabetul este considerat un punct critic în evoluția metabolică, iar intervențiile timpurii asupra stilului de viață pot reduce riscul de progresie cu peste 50%. Programele multidisciplinare de risc cardiovascular includ strategii educaționale, planuri de scădere ponderală și monitorizare clinică și metabolică periodică, având ca scop reducerea poverii bolii.

Metodologie

Studiul publicat în Cardiovascular Diabetology – Endocrinology Reports a avut un design longitudinal și analitic, cu colectarea retrospectivă a datelor de la pacienții cu prediabet incluși în programul de risc cardiovascular al unei clinici de înaltă complexitate din Cali, Columbia, între 2019–2023.

Au fost analizate 130 de dosare medicale ale pacienților cu vârsta ≥18 ani, care au beneficiat de evaluare multidisciplinară trimestrială (medic internist, nutriționist, psiholog, fizioterapeut) și monitorizare a parametrilor metabolici (glicemie, HbA1c, profil lipidic) și antropometrici (IMC, tensiune arterială).

Reversia prediabetului a fost definită ca revenirea la valori normale ale glicemiei (<100 mg/dL) și ale HbA1c (<5,7%). Progresia spre diabet a fost considerată la valori repetate ale glicemiei >125 mg/dL sau HbA1c >6,4%.

Rezultate

Din cei 130 de pacienți analizați, vârsta medie a fost de 69,5 ani, 50,8% fiind femei, iar 74,6% aveau studii peste nivelul liceal. IMC mediu a fost de 26,7 kg/m², iar 57,7% raportau activitate fizică regulată de peste 150 de minute pe săptămână.

După un timp median de urmărire de 366 de zile, 21,5% dintre pacienți au înregistrat reversia prediabetului. Analiza bivariată a arătat că un IMC ≥25 și o HbA1c ≥6,0% au fost asociate cu probabilitate semnificativ mai mică de reversie. Practicarea activității fizice regulate (>150 min/săptămână) a crescut șansele de revenire la normoglicemie de peste 3 ori.

În analiza multivariată, factorii independenți asociați probabilității scăzute de reversie au fost IMC ≥25 și HbA1c ≥6,0%, în timp ce activitatea fizică s-a asociat cu o creștere de 4,15 ori a probabilității de reversie. Modelul statistic a avut o acuratețe de clasificare de 77%, conform curbei ROC.

Interpretare

Acest studiu este printre primele din sud-vestul Columbiei care evaluează reversia prediabetului în contextul unui program multidisciplinar structurat. Rezultatele confirmă importanța controlului factorilor modificabili, cum ar fi activitatea fizică și greutatea corporală, în prevenirea progresiei către diabetul de tip 2.

Similar altor studii, vârsta ≥60 de ani s-a asociat cu probabilitate redusă de reversie, deși literatura arată rate de reversie care pot ajunge până la 42% în 5–10 ani, în funcție de parametrii utilizați pentru diagnostic (glicemie, test de toleranță orală, HbA1c). În această cohortă, utilizarea HbA1c a evidențiat o asociere puternică cu persistența prediabetului.

Indicele glucoză/trigliceride, utilizat ca marker indirect al rezistenței la insulină, a prezentat o asociere cu probabilitate mai scăzută de reversie, susținând utilitatea acestuia în monitorizare, mai ales în absența HOMA-IR.

Observațiile sugerează că programele structurate pot contribui semnificativ la controlul metabolic, însă monitorizarea extinsă în timp și pe loturi mai mari este necesară pentru validarea acestor rezultate și evaluarea impactului pe termen lung asupra complicațiilor cardiovasculare.

Concluzii

Factorii identificați în acest studiu – greutatea corporală crescută, valorile crescute ale HbA1c și sedentarismul – pot fi vizați prin intervenții personalizate în cadrul programelor de risc cardiovascular. Implementarea monitorizării periodice, promovarea activității fizice regulate și controlul greutății pot contribui la reducerea poverii diabetului de tip 2.

Utilizarea indexului glucoză/trigliceride ca marker de risc metabolic ar putea fi o strategie accesibilă și eficientă pentru predicția progresiei, contribuind la optimizarea resurselor în contextul sănătății publice.