Două treimi dintre adolescenții cu sindrom de intestin iritabil depășesc afecțiunea până la vârsta adultă

Un studiu realizat în Suedia și publicat în revista Gastroenterology în ianuarie 2026 a analizat rolul factorilor din adolescență în apariția și persistența sindromului de intestin iritabil (SII) la vârsta adultă tânără. Cercetarea, bazată pe o cohortă populațională prospectivă de naștere, oferă date solide despre traiectoriile de dezvoltare ale SII și identifică potențiale ținte pentru prevenție timpurie.
Sindromul de intestin iritabil este o tulburare de interacțiune intestin–creier frecventă, asociată cu afectarea semnificativă a calității vieții. Deși se consideră că factorii din copilărie și adolescență joacă un rol important în patogeneza SII, puține studii prospective populaționale au evaluat sistematic predictorii timpurii ai riscului de SII la vârsta adultă. Mai mult, datele privind persistența simptomelor de la adolescență la maturitate, utilizând criterii diagnostice standardizate la ambele momente, sunt limitate.

Despre studiu

Design și populație studiată

Analiza se bazează pe cohorta suedeză de naștere BAMSE, care include 4.089 de copii născuți între 1994 și 1996 și urmăriți longitudinal până la vârsta adultă. Pentru această analiză au fost incluși 2.539 de participanți care au completat evaluările de la 16 ani și 24 de ani și pentru care a fost posibilă clasificarea SII la vârsta de 24 de ani. Persoanele cu boală inflamatorie intestinală sau boală celiacă au fost excluse pentru a evita confuzii diagnostice.

Definirea rezultatelor

Rezultatul principal a fost prezența sindromului de intestin iritabil la vârsta de 24 de ani, definit conform criteriilor Roma IV. Rezultatul secundar a fost persistența SII de la 16 la 24 de ani, SII din adolescență fiind definit conform criteriilor pediatrice Roma III.

Factorii de expunere analizați

Factorii evaluați au inclus:

• Factori de stil de viață și mediu (durata somnului, activitatea fizică, comportamentul sedentar, fumatul, expunerea la fum de tutun);
• Afecțiuni non-gastrointestinale (eczema atopică, astm, rinită, migrenă, depresie);
• Tulburări de interacțiune intestin–creier la 16 ani (SII, dispepsie funcțională, durere abdominală funcțională);
• Starea de sănătate percepută și distresul psihologic;
• Utilizarea antibioticelor în adolescență;
• Simptome gastrointestinale parentale raportate în copilărie.

Asocierile au fost evaluate prin modele de regresie logistică, ajustate pentru factori socioeconomici și demografici relevanți.

Rezultate

Prevalența sindromului de intestin iritabil

La vârsta de 24 de ani, prevalența SII a fost de aproximativ 10%. SII a fost mai frecvent la femei și s-a asociat cu niveluri mai ridicate de stres perceput, calitate a vieții redusă și antecedente de afecțiuni atopice sau psihologice.

Predictori adolescenți ai SII la vârsta adultă

Cel mai puternic factor de risc pentru SII la 24 de ani a fost prezența SII la 16 ani, asociată cu un risc de peste cinci ori mai mare de persistență a simptomelor. Alte asocieri semnificative au inclus:

• Durerea abdominală funcțională în adolescență;
• Distresul psihologic și percepția negativă asupra stării generale de sănătate;
• Hipersensibilitatea alimentară raportată;
• Durata scurtă a somnului;
• Simptome gastrointestinale parentale, în special durerea abdominală și simptomele compatibile cu SII.

Utilizarea frecventă a antibioticelor a arătat o tendință de asociere cu SII, însă relația nu a fost consistent semnificativă după ajustări.

Persistența SII de la adolescență la vârsta adultă

Dintre adolescenții cu SII la 16 ani, aproximativ o treime (33,6%) prezentau criterii de SII și la 24 de ani. Factorul cel mai clar asociat cu persistența simptomelor a fost prezența simptomelor de SII la părinți, sugerând o influență intergenerațională importantă. Alți factori adolescenți analizați nu au atins pragul de semnificație statistică pentru persistență, probabil din cauza numărului redus de cazuri persistente.

Discuții

Rezultatele susțin modelul biopsihosocial al sindromului de intestin iritabil, indicând faptul că riscul de SII la vârsta adultă este modelat de o combinație de factori gastrointestinali, psihologici, comportamentali și familiali prezenți încă din adolescență. Deși SII în adolescență reprezintă cel mai puternic predictor, majoritatea adolescenților afectați nu mai îndeplinesc criteriile de SII la vârsta adultă, sugerând o dinamică a simptomelor și posibile tranziții către alte tulburări de interacțiune intestin–creier.

Limitări

Studiul este limitat de date incomplete pentru anumite expuneri psihologice și parentale, precum și de puterea statistică redusă în analiza persistenței SII. Totuși, designul prospectiv, dimensiunea eșantionului și utilizarea criteriilor Rome standardizate la ambele momente de evaluare reprezintă puncte forte majore.

Concluzii

Factorii din adolescență, în special SII precoce, distresul psihologic, somnul insuficient și contextul familial, joacă un rol esențial în riscul de sindrom de intestin iritabil la vârsta adultă tânără. Identificarea acestor factori oferă oportunități reale pentru intervenții preventive timpurii, cu potențial de reducere a poverii pe termen lung a SII.