Depresia şi bolile cardiovasculare
Autor: Dr Baloescu Alexandrina
Patologia cardiovasculară reprezintă în prezent principala cauză de mortalitate de pe glob. Exceptând acele situaţii în care predispoziţia genetică duce la asemenea suferinţe, stresul cotidian joacă un rol important, atât în declanşarea bolilor cardiovasculare, cât şi în agravarea lor. Mai mult, se pot asocia tulburări anxioase sau depresive care pot întârzia răspunsul la tratamentul specific iniţiat de medicul cardiolog.
Studii recente au analizat importanţa depresiei ca factor de risc atât pentru boala coronariană cât şi pentru alte boli cardiovasculare cum ar fi hipertensiunea arterială. Depresia creşte riscul incidenţei şi recurenţei sindroamelor coronariene acute, poate determina creşterea ratei mortalităţii la pacienţi cunoscuţi cu astfel de boli. Depresia majoră este diagnosticată la circa 15-20% dintre pacienţii cu boli cardiace, dar se estimează că există un număr mult mai mare de pacienţi care prezintă forme uşoare de depresie.
Potrivit Asociaţiei Americane a Inimii, depresia apare de trei ori mai frecvent la pacienţii cu boli cardiovasculare care au suferit deja un eveniment coronarian acut decât în rândul celorlalţi. Cu cât vârsta la care se produce un infarct este mai tânără, cu atât riscul de a dezvolta depresie este mai mare.
Depresia poate afecta sistemul cardiovascular prin favorizarea aterosclerozei, dar şi prin asocierea de comportamente toxice, de tipul fumatului sau al consumului de alcool, care reprezintă factori negativi suplimentari asupra funcţionării cordului.
Următorii factori sunt apreciaţi ca factori de risc pentru depresie: genul feminin, istoric anterior de depresie, istoric familial de depresie, lipsa suportului social ( în special dacă este singur/singură) şi pierderea funcţionării majore cum ar fi pensionarea, retragerea fortuită dintr-o activitate utilă, creatoare de satisfacţii.
Depresia poate fi subdiagnosticată şi subtratată la pacienţii cu boli cardiovasculare datorită următorilor factori:
1. unele simptome precum oboseala şi insomnia sunt comune ambelor afecţiuni;
2. medicii şi pacienţii pot considera în mod eronat că depresia este o reacţie normală la boala cardiovasculară;
3. pacienţii pot fi reţinuţi în a discuta cu medicul lor simptomele depresiei;
4. la rândul lor, medicii pot fi reţinuţi în aşi întreba pacienţii asupra prezenţei simptomelor depresive;
5. medicii pot fi reţinuţi în a prescrie medicaţie antidepresivă din cauza eventualelor efecte adverse.
Studii epidemiologice au arătat că depresia conferă un grad de risc independent de alţi markeri de prognostic cunoscuţi pentru această categorie de pacienţi. Datele actuale certifică în mod clar relaţia dintre depresie şi morbiditate/mortalitate prin afecţiuni cardiovasculare.
De aceea, identificarea la timp a factorilor stresori, a unei tulburări depresive sau anxioase la pacienţii cu suferinţe cardiovasculare, permite atât creşterea calităţii vieţii lor cât şi un răspuns mai bun la tratamentul cardiovascular.
La Policlinica APACA, CAB 17 se pot realiza scheme individualizate de terapie care să includă pe lângă tratamentul recomandat de cardiolog, şi intervenţii psihoterapeutice sau psihofarmacologice pentru tratarea manifestărilor depresive sau anxioase.
Studii recente au analizat importanţa depresiei ca factor de risc atât pentru boala coronariană cât şi pentru alte boli cardiovasculare cum ar fi hipertensiunea arterială. Depresia creşte riscul incidenţei şi recurenţei sindroamelor coronariene acute, poate determina creşterea ratei mortalităţii la pacienţi cunoscuţi cu astfel de boli. Depresia majoră este diagnosticată la circa 15-20% dintre pacienţii cu boli cardiace, dar se estimează că există un număr mult mai mare de pacienţi care prezintă forme uşoare de depresie.
Potrivit Asociaţiei Americane a Inimii, depresia apare de trei ori mai frecvent la pacienţii cu boli cardiovasculare care au suferit deja un eveniment coronarian acut decât în rândul celorlalţi. Cu cât vârsta la care se produce un infarct este mai tânără, cu atât riscul de a dezvolta depresie este mai mare.
Depresia poate afecta sistemul cardiovascular prin favorizarea aterosclerozei, dar şi prin asocierea de comportamente toxice, de tipul fumatului sau al consumului de alcool, care reprezintă factori negativi suplimentari asupra funcţionării cordului.
Următorii factori sunt apreciaţi ca factori de risc pentru depresie: genul feminin, istoric anterior de depresie, istoric familial de depresie, lipsa suportului social ( în special dacă este singur/singură) şi pierderea funcţionării majore cum ar fi pensionarea, retragerea fortuită dintr-o activitate utilă, creatoare de satisfacţii.
Depresia poate fi subdiagnosticată şi subtratată la pacienţii cu boli cardiovasculare datorită următorilor factori:
1. unele simptome precum oboseala şi insomnia sunt comune ambelor afecţiuni;
2. medicii şi pacienţii pot considera în mod eronat că depresia este o reacţie normală la boala cardiovasculară;
3. pacienţii pot fi reţinuţi în a discuta cu medicul lor simptomele depresiei;
4. la rândul lor, medicii pot fi reţinuţi în aşi întreba pacienţii asupra prezenţei simptomelor depresive;
5. medicii pot fi reţinuţi în a prescrie medicaţie antidepresivă din cauza eventualelor efecte adverse.
Studii epidemiologice au arătat că depresia conferă un grad de risc independent de alţi markeri de prognostic cunoscuţi pentru această categorie de pacienţi. Datele actuale certifică în mod clar relaţia dintre depresie şi morbiditate/mortalitate prin afecţiuni cardiovasculare.
De aceea, identificarea la timp a factorilor stresori, a unei tulburări depresive sau anxioase la pacienţii cu suferinţe cardiovasculare, permite atât creşterea calităţii vieţii lor cât şi un răspuns mai bun la tratamentul cardiovascular.
La Policlinica APACA, CAB 17 se pot realiza scheme individualizate de terapie care să includă pe lângă tratamentul recomandat de cardiolog, şi intervenţii psihoterapeutice sau psihofarmacologice pentru tratarea manifestărilor depresive sau anxioase.