Durata somnului în timpul săptămânii și sensibilitatea la insulină: efectul recuperării somnului în weekend

Un studiu realizat utilizând baza de date National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) și publicat în BMJ Open (3 martie) a analizat relația dintre durata somnului în timpul săptămânii și rata estimată de eliminare a glucozei (estimated glucose disposal rate – eGDR), un marker al rezistenței la insulină. Cercetarea arată că durata optimă a somnului este de aproximativ 7,3 ore pe noapte, iar recuperarea somnului în weekend este benefică doar în anumite condiții.

Rezumat

• Studiul a inclus 23.475 de adulți din SUA.

• Relația dintre durata somnului în timpul săptămânii și sensibilitatea la insulină a avut o formă de U inversat.

• Durata optimă a somnului a fost estimată la 7,32 ore pe noapte.

• Sub acest prag, fiecare oră suplimentară de somn a îmbunătățit sensibilitatea la insulină.

• Peste acest prag, somnul mai lung s-a asociat cu reducerea sensibilității la insulină.

• Recuperarea moderată a somnului în weekend (1–2 ore) a fost benefică doar pentru persoanele cu deficit de somn în timpul săptămânii.

• Recuperarea excesivă (>2 ore) s-a asociat cu rezultate metabolice mai nefavorabile.

Context

Sindromul metabolic reprezintă o asociere de anomalii metabolice, inclusiv:

• hipertensiune arterială

• obezitate abdominală

• dislipidemie

• tulburări ale metabolismului glucozei

Prevalența sa este estimată la aproximativ:

• 34% în Statele Unite

• 25% la nivel global

Un mecanism central în apariția sindromului metabolic este rezistența la insulină (RI), definită prin scăderea răspunsului țesuturilor la acțiunea insulinei.

În practica clinică și în cercetare sunt utilizate mai multe metode indirecte pentru estimarea sensibilității la insulină, precum:

• Homeostatic Model Assessment of Insulin Resistance

• indicele trigliceride-glucoză

În ultimii ani a fost propus un indicator suplimentar: rata estimată de eliminare a glucozei (eGDR), calculată pe baza:

• circumferinței taliei

• prezenței hipertensiunii

• valorii hemoglobinei glicozilate (HbA1c)

Acest indicator s-a dovedit a fi un predictor al mortalității cardiovasculare și al mortalității generale, inclusiv la persoane fără diabet zaharat.

În paralel, tot mai multe studii au arătat că durata somnului influențează metabolismul glucozei. Restricția somnului poate induce rapid rezistență la insulină prin:

• activarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenaliene

• creșterea tonusului simpatic

• inflamație sistemică

În societățile moderne, somnul insuficient în timpul săptămânii este frecvent, iar multe persoane încearcă să compenseze prin recuperarea somnului în weekend. Efectele acestei strategii asupra metabolismului rămân însă controversate.

Despre studiul actual

Design și populație

Studiul a avut un design transversal și a utilizat date din NHANES colectate între 2009 și 2023.

Inițial au fost incluși 67.932 participanți, însă după aplicarea criteriilor de excludere au rămas 23.475 adulți.

Excluderile au inclus:

• vârsta <20 ani: 27.625 persoane

• sarcină: 629 persoane

• lipsa datelor despre somn sau eGDR: 10.120 persoane

• lipsa unor variabile demografice sau clinice: 6.083 persoane

Pentru analiza somnului din weekend au fost disponibile date pentru 10.817 participanți.

Caracteristicile participanților

• 51,16% bărbați

• interval de vârstă: 20–80 ani

• mediana eGDR: 8,23 (IQR 5,52–9,94)

• durata mediană a somnului în timpul săptămânii: 7,50 ore (IQR 6,00–8,00)

• durata mediană a somnului în weekend: 8,00 ore (IQR 7,00–9,00)

Aproximativ 48,29% dintre participanți au raportat recuperarea somnului în weekend.

Definirea recuperării somnului în weekend

Recuperarea somnului a fost calculată ca:

durata somnului în weekend – durata somnului în timpul săptămânii

Participanții au fost clasificați în patru categorii:

• 0 ore (somn egal sau mai scurt în weekend)

• >0–1 oră

• >1–2 ore

• >2 ore

Analize statistice

Pentru a identifica relațiile neliniare dintre somn și eGDR, cercetătorii au utilizat:

• modele cu spline cubic restricționat

• modele de regresie segmentată

• modele de regresie multivariabilă

Analizele au fost ajustate pentru multiple variabile:

• vârstă

• sex

• etnie

• nivel educațional

• statut marital

• venit

• indice de masă corporală

• consum de alcool

• fumat

Rezultate

Relația dintre durata somnului și sensibilitatea la insulină

Analiza spline cubic a evidențiat o relație în formă de U inversat între durata somnului în timpul săptămânii și eGDR.

Punctul de inflexiune a fost 7,32 ore.

Somn sub 7,32 ore

Pentru participanții care dormeau mai puțin de 7,32 ore, fiecare oră suplimentară de somn a fost asociată cu:

• creșterea eGDR cu 0,273 unități

• interval de încredere 95%: 0,224 – 0,322

• p <0,001

Aceasta indică o îmbunătățire a sensibilității la insulină.

Somn peste 7,32 ore

Pentru participanții care dormeau ≥7,32 ore, fiecare oră suplimentară a fost asociată cu:

• scăderea eGDR cu 0,222 unități

• interval de încredere 95%: −0,272 – −0,171

• p <0,001

Rezultatul sugerează o reducere a sensibilității la insulină.

Diferențe între subgrupuri

Asocierea dintre somn și eGDR a variat în funcție de:

• vârstă

• indice de masă corporală

Observații relevante:

• la persoanele cu obezitate (IMC ≥30), creșterea duratei somnului sub 7,32 ore a fost asociată cu o creștere a eGDR

  • β = 0,130

  • interval de încredere 95%: 0,0723–0,1870

• la femei, somnul peste 7,32 ore a fost asociat cu o scădere a eGDR

  • β = −0,0992

  • interval de încredere 95%: −0,1450 – −0,0535

• la persoane cu vârsta 40–59 ani, somnul mai lung a avut o asociere negativă mai pronunțată

  • β = −0,131

Efectul recuperării somnului în weekend

Analiza stratificată a arătat că efectul recuperării somnului depinde de durata somnului în timpul săptămânii.

Persoane cu somn insuficient (<7,32 ore)

Comparativ cu persoanele fără recuperare de somn:

• 1–2 ore de recuperare

  • β = 0,296

  • interval de încredere 95%: 0,107–0,484

  • p = 0,002

• 0–1 oră de recuperare

  • β = 0,249

  • interval de încredere 95%: 0,074–0,425

  • p = 0,005

Aceste rezultate indică o îmbunătățire a sensibilității la insulină.

Persoane cu somn suficient (≥7,32 ore)

În acest grup, recuperarea somnului în weekend nu a fost asociată semnificativ cu eGDR.

Efectele recuperării excesive de somn

Analiza de moderare a arătat că recuperarea somnului peste 2 ore a avut un efect negativ asupra relației dintre somn și eGDR:

• β = −0,568

• interval de încredere 95%: −0,970 – −0,167

• p = 0,005

Acest rezultat sugerează că extinderea excesivă a somnului în weekend poate agrava controlul metabolic al glucozei.

Durata optimă a recuperării somnului

Analize suplimentare au estimat:

• 1,16 ore recuperare optimă pentru persoanele cu somn insuficient

• 1,12 ore recuperare optimă pentru persoanele cu somn suficient

Concluzii

Studiul arată că durata somnului în timpul săptămânii are o relație neliniară cu sensibilitatea la insulină, evaluată prin rata estimată de eliminare a glucozei.

Principalele observații:

• durata optimă a somnului este aproximativ 7,3 ore pe noapte

• somnul insuficient este asociat cu sensibilitate redusă la insulină

• somnul excesiv se asociază de asemenea cu rezultate metabolice mai nefavorabile

• recuperarea moderată a somnului în weekend (≤2 ore) poate fi benefică doar pentru persoanele cu deficit de somn

• recuperarea excesivă (>2 ore) poate avea efecte metabolice negative

Rezultatele sugerează că menținerea unui program de somn constant este probabil mai benefică pentru sănătatea metabolică decât compensarea deficitului de somn în weekend.