Durerea și impactul său psihosocial la adulții de vârstă mijlocie și vârstnici: Asocieri pe termen lung cu depresia și singurătatea

Un studiu recent publicat în revista eClinicalMedicine, realizat de cercetători din Marea Britanie pe baza datelor din English Longitudinal Study of Ageing (ELSA), oferă o perspectivă detaliată asupra modului în care simptomele depresive, singurătatea și izolarea socială evoluează înainte și după debutul durerii moderate sau severe la adulți de vârstă mijlocie și vârstnici. Rezultatele evidențiază faptul că simptomele de depresie și singurătatea apar chiar cu ani înainte de instalarea durerii și persistă pe termen lung după apariția acesteia.

Context

Durerea moderată sau severă, cu potențial de cronicizare, afectează până la 40% dintre adulții din Europa și Regatul Unit, fiind una dintre principalele cauze de dizabilitate. Modelele biopsihosociale moderne consideră durerea nu doar ca un fenomen fiziologic, ci și ca rezultat al interacțiunii dintre factori biologici, psihologici și sociali.

Factori precum:

• Singurătatea (percepția unei lipse de conexiune socială),

• Izolarea socială (lipsa obiectivă a contactelor sociale),

• Depresia

...sunt frecvent asociați cu durerea, dar modul în care aceste aspecte evoluează înainte și după debutul durerii nu fusese clar documentat anterior acestui studiu.

Despre studiu

Date și metodologie

• Sursa: Studiul longitudinal ELSA (2002–2023), care include adulți de peste 50 de ani din Anglia.

• Criterii de includere: Participanți fără durere la momentul inițial, dar cu cel puțin două evaluări ulterioare.

• Evaluări bienale: Durerea raportată ca fiind prezentă frecvent și de intensitate moderată/severă.

• Măsurători:

  • Depresie: Center for Epidemiological Studies Depression Scale (CES-D)

  • Singurătate: Scala UCLA

  • Izolare socială: număr și frecvență a contactelor sociale

Design

• 3.668 participanți care au raportat apariția durerii au fost comparați cu 3.668 participanți fără durere, potriviți după vârstă, sex, cohortă și educație.

• Analizele au fost ajustate pentru factori precum:

  • Condiții de sănătate preexistente

  • Nivel de activitate fizică

  • Fumat, alcool

  • Efectele pandemiei COVID-19

Rezultate principale

Simptome depresive

• Debut precoce: Niveluri mai ridicate de depresie chiar și cu 8 ani înainte de durere (diferență de 0,14 puncte).

• Evoluție accentuată: La momentul apariției durerii, scorul mediu a crescut cu 0,58 puncte, iar riscul de depresie era de 2,33 ori mai mare.

• Diferențele persistau la 8 ani după debutul durerii (OR: 2,21).

Singurătate

• Diferențe evidente între grupuri încă înainte de durere (cu 0,19 puncte mai mare în grupul cu durere).

• După debutul durerii, scorurile au crescut progresiv, atingând o diferență de 0,33 puncte la 8 ani.

• Probabilitatea de singurătate crescută era cu 68% mai mare la debutul durerii și cu 61% mai mare ulterior.

Izolare socială

• Fără diferențe semnificative între grupuri înainte sau după debutul durerii.

• Sugerând că percepția de conexiune (singurătate) este mai relevantă decât contactele sociale efective.

Analize demografice

• Simptomele depresive au fost mai severe la persoanele cu vârsta <65 ani la debutul durerii, cu nivel educațional redus și venituri mai mici.

• Aceste asocieri nu au fost la fel de marcate în cazul singurătății sau izolării sociale.

Concluzii

Acest studiu evidențiază relațiile profunde și persistente dintre durere, depresie și singurătate. În mod notabil:

• Simptomele psihosociale preced cu mulți ani apariția durerii, sugerând vulnerabilități preexistente.

• Durerea poate exacerba inegalitățile în sănătate mintală, afectând disproporționat grupurile socioeconomice vulnerabile.

• Intervențiile ar trebui să înceapă cu mult înainte de debutul durerii, vizând:

  • Sprijin psihologic preventiv

  • Consolidarea sentimentului de conexiune socială, mai mult decât contactul social propriu-zis

Implicații clinice

• Este necesar un screening proactiv al sănătății mintale la persoanele cu risc crescut de durere cronică.

• Strategiile de management al durerii trebuie să includă componenta psihosocială, nu doar tratamentele somatice.

• Intervențiile sociale ar trebui să fie personalizate, ținând cont de percepția subiectivă a sprijinului și conexiunii.