ROmedic Cabinete medicale Constanta Cabinete Psihologie Psihologie Constanta

Creierul adolescenților se remodelează

Creierul adolescenților se remodelează
Autor: Gabriela Ruș

Acum câteva zile am fost la un eveniment organizat la un liceu din Mangalia de o asociație non-profit iar tema era legată de consumul de droguri la varsta adolescenței. A participat si Poliția locala, au fost pregătiți cu ppt-uri, au povestit din cazuistica lor. Copiii din acel liceu au pregătit pentru colegii lor filmulețe în care le vorbeau despre consecințe, cu cuvintele lor. A mai participat si o domnișoară psiholog care le-a vorbit despre adolescență și despre efectele drogurilor asupra creierului adolescentului. Apoi am vorbit eu- aveam de prezentat Centrul Equitas specializat pe tratarea dependențelor, aplicația Droginfo la care a participat și centrul nostru, dar oboseala copiilor era evidentă, probabil aveau de prins autobuze spre casă, așa că am adaugat doar câteva vorbe legate tot de creirul adolescenților, o completare la ceea ce deja se spusese. 

Mi se pare important să știe atât tinerii, cât și părinții ce se întâmplă în creierul adolescenților cu sau fără droguri, modificări care pot deveni devastatoare sub influența drogurilor, a jocurilor de noroc, a alcoolului sau a oricăror substanțe. 

În primul rând aș spune că „Teoria creierului neschimbat ” a căzut. Se credea înainte despre creier că, după ce ajunge la maturitate, neuronii săi încep apoi să moară și nu se mai generează alții în loc. Se mai credea că dacă cineva s-a născut cu potențial scăzut cerebral sau mental sau dacă a suferit în timpul vieții deteriorări ale creierului, atunci ele sunt pe viață, nu se mai poate face nimic.Oamenii de știință de azi și-au schimbat părerea despre aceste lucruri, ei au dovedit că creierul își schimbă structura prin fiecare activitate pe care o face, că își perfecționează mereu circuitele pentru a împlini mai bine sarcina, că, dacă anumite părți ale creierului nu funcționează, altele le preieau sarcina și au denumit această capacitate de schimbare a creierului Neuroplasticitate. Însă Neuroplasticitatea nu înseamnă automat doar vești bune. Ea face creierele mai adaptabile dar și mai vulnerabile la influențe exterioare. „Neuroplasticitatea are capacitatea de a conduce atât la comportamente flexibile, cât și la comportamente rigide- paradox plastic. Ironia face ca unele dintre cele mai persistente obiceiuri și boli psihice să fie produsele neuroplasticității” ( Creierul se transformă- Norman Doidge, p15).

În cadrul dezvoltării umane, spre adolescență, creierul se remodelează  și sunt două lucruri care se întâmplă:

1. Creierul se simplifică și se specializează- sunt tăiate acele sinapse care nu au fost folosite suficient și se specializează pe anumite activități (pasiuni, obiceiuri sănătoase/ nesănătoase).Asta înseamnă că, dacă adolescentul a ales deja o pasiune și o practică des, după simplificare, el va păstra acele conexiuni și va fi mai ușor de practicat, va genera la fel de multă satisfacție și pe viitor, putând genera evoluție superioară. Dacă însă copilul a mers de cateva ori la pian, de câteva ori la sport, de alte câteva ori la înot, etc, toate aceste legăturide creierul său vor fi înlăturate, ariile creierului se vor lega între ele prin acele sinapse construite cel mai mult. Restul e „plictiseală” și acel copil va căuta să găsească ceva ușor de obținut dar cu potențial mare de plăcere- droguri, alcool, petreceri, distracții, jocuri și vor ieți din realitatea plictisitoare, pe termen scurt, căci pe termen lung își pierd și abilitățile sociale pe care le aveau fără substanțe.

2.Creierul se mielinizează- neuronii se îmbracă într-o teacă de mielină care permite ca informația să circule de 100 de ori mai repede. Mielinizarea începe de mici și de la spatele capului spre frunte, unde este cortexul prefrontal, acea parte de creier care a apărut ultima în cadrul evoluției. Ea răspunde de gândirea logică, controlul impulsurilor, de atenție, luarea deciziilor, concentrare, memorare, etc. Mielinizarea se termină în jurul vârstei de 20 de ani iar la adolescență este cam la jumate. 

Când substanțele sau jocurile crează legături extinse și întărite, acestea devin prioritare în viața adolescentului și, la nivel chimic, substanțele produc dereglări ale funcțiilor corpului, ale neuronilor și chiar afectarea lor ( prăjirea lor). 

Ce voință să mai funcționeze? A apărut deja dependența psihică ( asocierea substanței cu locuri, persoane, situații, emoții) care anticipează plăcerea  și cea chimică ( dopamină în sistemul de recompensă al creierului) care produce efectul de plăcere și de rupere de realitate. 

Deci dependența este o formă de plasticitate sinaptică, o specializare a neuronilor pe anumite comportamente care vor genera boală cronică- în creier sau la organe.

Încă o dată spun, când acest lucru se întâmplă în timpul formării creierului ( copilărie, adolescență), când pasiunile pentru sport, școală, muzică, artă, știință, dans, etc scad, se diminuează pentru a face loc popularității prin consumul de alcool, droguri, etc, creierul se remodelează conform noilor acțiuni care se repetă „ over & over”. Cele vechi se destructurează , cele noi se întăresc cu fiecare doză.

Specializarea pe arii a creierului se reduce la funcții stricte de mișcare, hrănire, tot ce ține de supraviețuire.

Nu este ușăr să întorci la normal aceste procese, e o luptă grea pe care dependentul o dă împreună cu familia sa ( ideal ar fi să se implice și familia). Cel mai greu lucru pentru el este să treacă de la negare la luarea deciziei de abstinență. Dar a rămâne abstinent nu este suficient, e nevoie să fie destructurată toată acea „ autostradă” de neuroni ai dependenței și toți aliații săi . Aliatul cel mai puternic al dependenței este retragerea din societate ( mai întâi în camera sa, apoi din familei, de la scoală, din grupul vechi de prieteni neconsumatori, ) . El este puternic pentru că există alți aliați care îl susțin: necunoașterea mecanismelor dependenței, trăiri emoționale pe care nu le poate gestiona, percepții eronate despre sine și despre ceilalți, negarea și neîncrederea, defecte de caracter, valori morale îndoielnice.

Lucrul cel mai important este ca familia, societatea, prietenii să ajute la susținerea recuperării persoanei dependente și la reintegrarea sa în rândurile lor. La fel de important este ca și persoana dependentă să caute socializarea dar în alt anturaj.

 

 
Programare