ROmedic Cabinete medicale Constanta Cabinete Psihologie Psihologie Constanta

Conflictele psihologice ale parintilor vor deveni conflictele biologice ale copiilor

Autor: Psihoterapeut Nuta Staicu, asistenta nasteri

 

Stau și mă întreb: oare câte femei gravide consideră că ar fi bine să se pregatească pentru naștere! Naștere, care nu reprezintă altceva decât un examen! Da, un EXAMEN, poate cel mai important examen pe care l-a susținut sau îl va susține vreodată!
Întotdeauna, când avem un examen la școală, ne pregătim temeinic! Și cu cât ne pregătim mai bine, cu atât suntem mai siguri pe noi! Și bineînțeles și rezultatele sunt pe măsura pregătirii!
Dar pentru naștere, am auzit femei care chiar spuneau: ,, nici nu am vrut să aud ce inseamnă naștere,” sau ,,am citit ceva pe forum sau pe diverse grupuri , că nașterea e ceva ingrozitor, că in spitale condițiile nu sunt așa cum mi le-am dorit, că medicii si asistentele nu sunt prea amabili, chiar nu știu să empatizeze”, altele spun că, “ei, și ce trebuie să știu, mi-or face ei ceva la spital, să nasc”….
Este ingrijorător!!!
Nu uitați! Nașterea este ceea ce faceți voi, nu ceea ce vi se face!
În primul rând, am observant că mamele care știu ce inseamă un travaliu, ce înseamnă o naștere, altfel pașesc in sala de nașteri, altfel știu să-și gestioneze momentul acesta important din viața lor!
Perioada celor 9 luni inainte de concepție, pentru fiecare familie care are dorința de a avea un copil, este o perioadă care cuprinde toate motivele conștiente și subconștiente de a avea acest copil, atât pentru mamă cât și pentru tată.
Oare de ce ne dorim noi acest copil?
Poate că ar trebui să ne completăm familia, poate că ne salvează relația? Sau vrem un copil anume ( artist, cântăreț, muzician, fotbalist…) , sau unuia din parteneri i-a fost frică de faptul că celălalt partener va pleca…?
Condițiile în care am fost concepuți se raportează la condițiile în care putem exista. De aceea, când concepția este optima, totul este în ordine și se creează un program bun!
Dupa aceea, urmează perioada sarcinii care se aseamănă cu pregătirea pentru un examen, adică pregătirile făcute de mama și tata pentru ca acel copil să se formeze la nivel spiritual, mental, emotional și fizic.
Și aici, putem discuta despre ce a reprezentat această sarcină. A fost un motiv de bucurie, a fost văzută ca o povară, ce griji/frici au apărut, mama se simte susținută, apreciată, iubită sau se simte abandonată, singură, deprimată? Mama iși face griji dacă acest copil va fi frumos, sănătos, normal? Ce anume din ce-a spus doctorul obstetrician te-a ingrijorat? Ai simțit anxietate cu privire la posibile complicații? Există probleme în cuplu?
Apoi urmează nașterea, care reprezintă examenul final, momentul adevărului: trecem sau nu trecem examenul. De asemenea, reprezintă materializarea muncii depuse pe parcursul sarcinii. Poate fi o naștere ușoară sau mai puțin ușoară, poate dura un timp mai scurt sau mai lung, poate fi un succes sau un eșec! Acest lucru poate avea repecursiuni în viața copilului!
Super-stresul trăit de un părinte poate fi transmis automat în biologia copilului, care preia inconștient acest super-stres, astfel încât să îl mențină pe părinte apt pentru a funcționa. Nou-născutul preia informația în mod precis, automat și inconștient!
Trăirea resimțită a părintilor devine manifestarea comportamentului automat al copilului.
Ca și sfat: informați-vă cu inima voastră caldă, nu doar cu creierul, pentru a ști la ce să vă așteptați cand sunteți însărcinate!
O sarcină și o naștere așa cum vă doriți!!!
 
 

https://www.facebook.com/Psiholog.Nuta.Staicu/photos/a.2364785736926871/2515798755158901/

 

Sustin sfaturile doamnei psihoterapeut Nuta Staicu. 

Daunazi am vazut un clip unde o supravietuitoare a holocaustului povestea o intamplare cu un copil nascut in lagar. Copil care 6 luni dupa nastere nu a plans nici un pic, era marcat de frica mamei, a preluat informatia si, abia dupa eliberare, a inceput sa planga. Spune acolo frumos: "abia atunci s-a nascut cu adevarat!"

Sunt multe povesti legate de traumele suferite de copii in burta mamei, traume care le marcheaza viitorul.

Mai stiu cazul unei fetite care s-a nascut in prima zi de razboi, cand au inceput bombardamentele. Dupa razboi, mama ei a nascut inca 2 copii. Fetita a fost toata viata ei o fricoasa, ingrijorata, tematoare si fratii ii spuneau ca e speriata de bombe, sigur, la figurat dar ea chiar era speriata si purta cu ea si sperietura mamei ei. Frica patologica a facut ca ea sa devina pacienta cabinetului de cardiologie, apoi al celui de neurologie in urma unui accident cerebral care a lasat-o fara grai si cu dificultati de hranire- lipsa deglutitie. Si uite asa sunt rescrise conflictele si traumele parintilor in biologia copilului, in starea lui de sanatate fizica si psihica. 

Rus Gabriela

 

 
Programare