Câteva din activitățile mele de dezvoltare personală pentru copii
Autor: Psiholog Camelia Bota
De prin suflet adunate…
La porțile minții îmi bate timpul.
Răgazul trece…
Compun șiruri de cuvinte, dar care deja s-au mai scris…
Nimic original și totuși
Scrierea mea e fericită, o bântuie împlinirea
Și-ți mulțumesc, ochi ce privește acum prin lupă
Și mă vede poate mai mare decât sunt…Îți mulțumesc.
Ce bine e să ai privilegiul de a face ceea ce-ți place!
Dragii mei, cei care citiți aceste rânduri, vreau să vă spun că în acest an am făcut tot ce-mi umple inima de bucurie, lucruri mărunte, dar atât de valoroase pentru mine!
Un joc care construiește din cei mici – oameni mari, frumoși, sănătoși, oameni buni, darnici, toleranți, iertători și blânzi. Un joc care dincolo de latura lui hrănitoare, atât de necesară copiilor, clădeste încredere de sine, relații autentice, putere de a trăi în prezent, imaginar și fantastic. Jocurile, unelede mine, altele preluate din literatura de specialitate, sunt vii pentru că își propun să permită copiilor să-și exprime sentimentele chiar și atunci când ele nu pot fi exprimate, antrenează toleranța la frustrări, îi ajută să învețe unul de la altul, să se respecte, să lucreze în echipă, le dezvoltă strategii de gestionare și rezolvare a conflictelor și problemelor din cadrul grupului, le dezvoltă capacitatea de adaptare la nevoile și dorințele celorlalți, promovează valori și solidaritate… adică jocul construiește acel pilon atât de necesar pentru oameni empatici.
Cum fac asta? Am o baghetă magică… descoperirea drumului către micuța Camelia din mine! Micul copilaș la care mă reconectez cu emoție, melacolie, durere, bucurie, care parcă acum se trezește la viață și-și retrăieste copilăria cu o poftă nebună. Îmi bate la tâmple și la suflet și mă roagă să o iau cu mine în fiecare zi… să o mângâi, să-i vorbesc, să o iubesc….să nu o mai uit! Fericirea de a fi cu mine însămi, în acord și armonie, asta învăț de la copiii pe care îi îmbrățișez săptămânal la grădinițe și nu numai.
Restul sunt metode: dans, pictură, desen, modelaj, tehnici de relaxare, improvizații muzicale și multe altele, care oricum nu vă transmit autentic ce reprezintă, dacă nu sunt trăite acolo, muncite, exprimate, plânse sau râse.
Le mulțumesc tuturor părinților care au încredere în mine și care mi-au oferit propriul copil în grijă “psihologică” și tuturor copilașilor care îmi arată drumul cel mai scurt spre a fi fericit. Vă mulțumesc!
Vă las în compania câtorva imagini grăitoare pentru mine și pentru copii. Ei și-au exprimat dorințele, fricile, îngrijorările, sentimentele de tristețe și bucurie, au făcut triburi de indieni și au trăit în armonie, au împărțit ceea ce era al lor și au facut-o cu mult drag, chiar dacă eu mă așteptam să mediez conflicte, ne-am relaxat prin conectarea la elemente naturale, au fost stimulați senzorial, centrați pe sarcini comune prin crearea coeziunii de grup, s-au conectat la resursele interioare prin metafora Soarelui, au fost ajutați să-și exprime nevoile și dorințele interioare, să-și conștientizeze propriile trăiri, să devină mai creativi și să-și îmbunătățească relațiile sociale.
Efectele obținute sunt numeroase. Vă împărtășesc doar câteva aici: deblocarea și intensificarea exprimării corporale, a înțelegerii și armonizării cu ceilalți, și-au dezvoltat abilități de comunicare nonverbală. Am reușit să creăm o atmosferă plăcută de relaționare. Copiii cu tendințe de autoexcludere din grup, datorită curiozității și dorinței de a participa la jocuri, s-au apropiat și relaxat în relațiile cu ceilalți, conflictele interioare s-au diluat natural, iar acceptarea a venit firesc. Astfel, au devenit mai expresivi, mai spontani, mai creativi și implicați, mai veseli. Copiii încărcați cu sentimente negative, acestea fiind legate fie de stima de sine scăzută, fie de frici, temeri, fie de vreun conflict cu prietenii, fie de inadaptare la sistemul formal de învățământ, fie aflați în plin conflict de rivalitate fraternă sau pur și simplu sunt încărcați de problemele cotidiene transmise indirect sau direct de către părinți, toți acești copii beneficiază de un cadru securizant în care să se poată exprima pe ei înșiși și astfel să-și redobândească libertatea și bucuria interioară.
Psih. Camelia Bota
La porțile minții îmi bate timpul.
Răgazul trece…
Compun șiruri de cuvinte, dar care deja s-au mai scris…
Nimic original și totuși
Scrierea mea e fericită, o bântuie împlinirea
Și-ți mulțumesc, ochi ce privește acum prin lupă
Și mă vede poate mai mare decât sunt…Îți mulțumesc.
Ce bine e să ai privilegiul de a face ceea ce-ți place!
Dragii mei, cei care citiți aceste rânduri, vreau să vă spun că în acest an am făcut tot ce-mi umple inima de bucurie, lucruri mărunte, dar atât de valoroase pentru mine!
Un joc care construiește din cei mici – oameni mari, frumoși, sănătoși, oameni buni, darnici, toleranți, iertători și blânzi. Un joc care dincolo de latura lui hrănitoare, atât de necesară copiilor, clădeste încredere de sine, relații autentice, putere de a trăi în prezent, imaginar și fantastic. Jocurile, unelede mine, altele preluate din literatura de specialitate, sunt vii pentru că își propun să permită copiilor să-și exprime sentimentele chiar și atunci când ele nu pot fi exprimate, antrenează toleranța la frustrări, îi ajută să învețe unul de la altul, să se respecte, să lucreze în echipă, le dezvoltă strategii de gestionare și rezolvare a conflictelor și problemelor din cadrul grupului, le dezvoltă capacitatea de adaptare la nevoile și dorințele celorlalți, promovează valori și solidaritate… adică jocul construiește acel pilon atât de necesar pentru oameni empatici.
Cum fac asta? Am o baghetă magică… descoperirea drumului către micuța Camelia din mine! Micul copilaș la care mă reconectez cu emoție, melacolie, durere, bucurie, care parcă acum se trezește la viață și-și retrăieste copilăria cu o poftă nebună. Îmi bate la tâmple și la suflet și mă roagă să o iau cu mine în fiecare zi… să o mângâi, să-i vorbesc, să o iubesc….să nu o mai uit! Fericirea de a fi cu mine însămi, în acord și armonie, asta învăț de la copiii pe care îi îmbrățișez săptămânal la grădinițe și nu numai.
Restul sunt metode: dans, pictură, desen, modelaj, tehnici de relaxare, improvizații muzicale și multe altele, care oricum nu vă transmit autentic ce reprezintă, dacă nu sunt trăite acolo, muncite, exprimate, plânse sau râse.
Le mulțumesc tuturor părinților care au încredere în mine și care mi-au oferit propriul copil în grijă “psihologică” și tuturor copilașilor care îmi arată drumul cel mai scurt spre a fi fericit. Vă mulțumesc!
Vă las în compania câtorva imagini grăitoare pentru mine și pentru copii. Ei și-au exprimat dorințele, fricile, îngrijorările, sentimentele de tristețe și bucurie, au făcut triburi de indieni și au trăit în armonie, au împărțit ceea ce era al lor și au facut-o cu mult drag, chiar dacă eu mă așteptam să mediez conflicte, ne-am relaxat prin conectarea la elemente naturale, au fost stimulați senzorial, centrați pe sarcini comune prin crearea coeziunii de grup, s-au conectat la resursele interioare prin metafora Soarelui, au fost ajutați să-și exprime nevoile și dorințele interioare, să-și conștientizeze propriile trăiri, să devină mai creativi și să-și îmbunătățească relațiile sociale.
Efectele obținute sunt numeroase. Vă împărtășesc doar câteva aici: deblocarea și intensificarea exprimării corporale, a înțelegerii și armonizării cu ceilalți, și-au dezvoltat abilități de comunicare nonverbală. Am reușit să creăm o atmosferă plăcută de relaționare. Copiii cu tendințe de autoexcludere din grup, datorită curiozității și dorinței de a participa la jocuri, s-au apropiat și relaxat în relațiile cu ceilalți, conflictele interioare s-au diluat natural, iar acceptarea a venit firesc. Astfel, au devenit mai expresivi, mai spontani, mai creativi și implicați, mai veseli. Copiii încărcați cu sentimente negative, acestea fiind legate fie de stima de sine scăzută, fie de frici, temeri, fie de vreun conflict cu prietenii, fie de inadaptare la sistemul formal de învățământ, fie aflați în plin conflict de rivalitate fraternă sau pur și simplu sunt încărcați de problemele cotidiene transmise indirect sau direct de către părinți, toți acești copii beneficiază de un cadru securizant în care să se poată exprima pe ei înșiși și astfel să-și redobândească libertatea și bucuria interioară.
Psih. Camelia Bota