ROmedic Cabinete medicale Brașov Cabinete Psihoterapie Psihoterapie Brașov

Suferința în relația de cuplu...Șansă pentru un update și un restart

Dragostea...câtă vibrație, cât tumult, câtă sinestezie de emoții! Cine să-i reziste? Ai fost atins de ea o dată și-o vrei din nou și din nou...

Te lași amețit de aromele ei halucinante și-o întruchipezi într-o ființă, un el sau o ea, unici și irepetabili. Plutești zâmbind și-ți spui extatic: sunt fericit! Toate simțuile îți sunt parcă dilatate și cuprinzi cu ele lumea toată dintr-o singură suflare. Ce dacă mori? Ce dacă pleci? Ce dacă lupți cu-mpotrivirea altora... căci tu, ca un erou te pui în prima linie în numele iubirii! Sau... în numele iubirii oare? Să presupunem, în aceast articol, că da!

Dragostea romantică, extatică, care te sugrumă cu intensitatea ei, care-ți dă aripi și-ți inhibă până și eliberarea naturală a neuropeptidei Y în creier. Slăbești, dar totuși bubui de energie! Cât mister... și totuși, ca orice alt mister, în final totul se redimensionează, iar culorile redevin aceleași. Începi să vezi totul cu alți ochelari.., cei vechi, pe care să sperăm că încă mai vrei să-i porți!

Inghițită de realitate, abia acum relația începe să-și dea proba timpului. Frumusețea, arta, pacea, bucuria, iertarea, conflictul, critica, aprecierile, sensibilitatea, respectul, răbdarea, nevoile fiecăruia dintre cei doi, așteptările, dorințele, fanteziile, slăbiciunile, răutățile, gelozia, disprețul, lauda, uitarea, greșeala... Precum pionii unui joc, își fac mutările pe tabla vieții unui cuplu. Fiecare mutare din partea unuia impune și atrage de la sine o mutare din partea celuilalt. Piesele sunt albe și negre, ele există exact așa și așa vor exista mereu, în fiecare dintre noi. Armonizarea lor în dans și nu în luptă impune mult studiu, obiective mărețe și multă iubire pentru celălalt, căci de data aceasta obiectivul nu e să dai șah mat, ci să continui jocul cât mai mult...

Iată primele semne care prevestesc disfuncționalitatea relației tale: primele contradicții, formele incipiente de agresivitate verbală, tentația impunerii primului punct de vedere fără acordul celuilalt. Jocul cândva plăcut se transformă treptat în luptă. Și încă e bine dacă reușești să folosești lupta pentru a crește și pentru a progresa. Conflictul conjugal în doze optime, e necesar în evoluția interacțională.

De ce ne luptăm? Pentru a obține ce dorim. Și astfel apar mai multe tipuri de conflicte, plecând de la cauzalitatea lor:

  • Conflicte afective - dezacordurile în privința manifestărilor afective;

  • Conflicte sexuale – divergențele legate de manifestarea partenerilor în planul sexual;

  • Divergențe legate de reglarea distanței emoționale în cuplul conjugal (un partener are nevoie de mai multă intimitate iar celălalt de mai multă independență);

  • Dezacorduri cu privire la activitățile de timp liber;

  • Conflicte generate de gelozie, treburile casnice, nerespecatrea îndatoririlor, privind lipsa de inițiativă a unuia dintre partenerii cuplului, de creșterea copiilor, legate de relația cu familia de origine și familia extinsă, de prieteni, de valori diferite, de lipsa de comunicare a unui partener, de distribuțiua autorității și puterii în cuplu, de bani.

Conflictele în sine nu au puterea de a separa partenerii unui cuplu dacă acesta include și stări pozitive precum afecțiune, umor, rezolvarea pozitivă a unor probleme, a ajunge la un acord, empatie si ascultarea activă non-defensivă. (Gottman, 1991).

Același autor afirmă că există cateva semne, indicatori care permit aprecierea eșecului unei relații de cuplu.

  • Începerea unei conversații prin folosirea criticii, a sarcasmului, a unor acuzații, cuvinte care jignesc.

  • ,,Cei patru călăreți ai apocalipsei,, - Gottman:

  • Critica – blamarea partenerului, atacarea personalității sau a caracterului celuilalt prin folosirea de etichete negative, focusarea pe latura negativă.

  • Dispreț/sfidare – umilirea, denigrarea celuilalt prin sarcasm, cinism, umor ostil, ,,glume,, nepotrivite (uneori spuse în fața altor persoane, pentru a spori efectul urmărit), gesturi sau expresii faciale care denota dezgust față de partener. Acestea duc la o atitudine defensivă.

  • Defensiva/apărarea – e tendința naturală a oamenilor de a se apăra de critică și de a evita un atac perceput, ceea ce mărește, de fapt, problema. Manevrele defensive/de apărare includ: a nega responsabilitatea, a te scuza, a te plânge de celălalt, răspunsuri care includ critica, sarcasmul îndreptat asupra partenerului, a te văicări, a spune ,,da, dar...,,.

  • Angajarea în tactici de amânare/ refuz al comunicării – refuzul partenerului de a mai coopera. Acesta rămâne impasibil.

  • Inundarea cu mesaje negative, critică, dispreț până când cealaltă persoană se simte copleșităare ca și consecință dezangajarea emoționala a partenerului.

  • Limbajul corpului – în timpul conflictului se produc o serie de modificări fiziologice în corp: intensificarea bătăilor inimii, schimbări hormonale, precum secreția de adrenalină ce duce la răspunsuri de genul fuga sau lupta. Pe fondul acestor modificări fiziologice, abilitatea persoanei de a procesa informațiile, se reduce și nu mai poate acorda atenție la ceea ce spune partenerul.

  • Eșecul tentativelor de redresare a situației conflictuale – cu cât partenerii sunt mai defensivi și se sfidează mai mult unul pe celălalt, cu atât este mai greu să audă și să raspundă unei tentative de redresare a conflictului.

  • Amintirile negative – atunci când începutul relației este prezentat într-o lumină negativă.

 

Consecința rănilor emoționale constă în închiderea în sine a partenerului și pierderea intimității. Mecanismele defensive devin bariere în funcționarea cuplului.

Mecanismele de apărare cel mai des întalnite în relațiile de cuplu sunt:

  • EVITAREA manifestată prin:

 

  • Deviere – focusarea partenerului pe aspecte exterioare relației și nu pe partener, tocmai pentru a evita relația cu partenerul;

  • Schimbarea direcției – partenerii se retrag emoțioanl și devin reci pentru a se proteja de sentimente dureroase generate de interacțiunea cu celelalt;

  • Trianghiularitate – implicrea unei a treia persoane în diada partenerilor.

  • Dependențe – de mâncare, alcool, droguri, jocuri de noroc, cumpărături ca modalitate de a face față experienței dureroase de cuplu.

  • Activitatea compulsivă – dependența de muncă, proiecte, hobby-uri – orice inițiativă care îndepărtează de relație.

  • Renunțare – încetarea tuturor eforturilor de a mai face ceva pentru mersul relației.

 

  • NEGAREA se exprimă prin:

 

  • A nu afișa nimic – a evita orice dezvaluire partenerului despre propria persoană din cauza fricii de a nu fi judecat sau a nu-i arăta partenerului că te-a rănit pentru a nu-i da satisfacție.

  • Conformare – încercarea unui partener de a face tot ceea ce își dorește celălalt, de a tolera, de a fi perfect în speranța că astfel nu va fi rănit. Acest comportamnet conduce treptat la sentimentul că nu mai ai personalitate și la dorința de a pleca din relație.

  • Competiția – încercarea unui partener de a-i arăta celuilalt că este mai bun decât el: mai bun ca părinte, mai creativ, mai generos acest fapt generând în timp distanță și resentimente.

  • Lauda – blocarea sentimentelor nedemne printr-o îndreptare constantă a atenției către alte activități valoroase.

  • Distragerea – atenției de la orice situație sau aspect care ar putea declanșa sentimente dureroase.

  • Uitarea – o strategie prin care sunt lăsate deoparte lucruri importante, dar care deranjează.

 

  • EXPRIMAREA SENTIMENTELOR PRIN COMPORTAMENTE

 

  • A ataca – transformarea durerii într-un conflict fizic sau verbal.

  • Agresiune pasivă – rănirea partenerului în mod indirect, fără a putea fi învinuit, aceasta fiind o modalitate mascată de exprimare a furiei.

  • Descoperirea unor greșeli – sentimentele de furie sunt camuflate prin expunerea greșelilor celuilalt.

  • Răzbunare – propunerea intenționată a unui partener de a-l răni pe celălalt, în viitor.

  • Pretenție – persoanele care se tem de respingere, de abandon sau de suferință fac față, de obicei, emițând anumite pretenții. El își exprimă frica pretinzând partenerului un înalt nivel de susținere, ajutor sau atenție. Această strategie mai intevine în gelozia dintre parteneri. Partenerul gelos încearcă să minimalizeze frica monitorizând și controlând relațiile iubitului sau ale soțului.

  • Auto-învinuirea – e folosită pentru a-și învinge teama de respingere din partea celuilalt.

 

Dacă vă regăsiti printre cele enumerate mai sus, sunteți norocoși. Înseamnă că aveți o relație și un obiectiv: s-o faceți să funcționeze, să-i păstrați sau să-i redați strălucirea. Nu așteptați ca lucrurile să se schimbe de la sine, căci se vor schimba, dar... în rău. Determinați schimbarea și pregătiți-vă intens, pentru ca ea să fie exact în sensul în care vă face fericiți!

Vă doresc succes!

Psiholog Camelia Bota

 
Programare