Etapele montării implantului dentar și procedura de inserare

Pașii realizării implantului dentar

1. Consultația stomatologică și stabilirea planului de tratament: numărul și poziția implantelor, tipul lucrării ce va fi purtată de pacient.
2. Efectuarea unor analize minimale (analizele normale de sânge și o radiografie specială, numita ortopantomografie, care stabilește în linii mari zestrea de os) și evalaurea stării de sănătate generală și orală.
3. Ședința de inserare a implantului/ implantelor:
se crestează gingia, se realizează o gaura mică în osul maxilar (edentație) și se înșurubează implantul cu o cheie stomatologică specială; apoi are loc acoperirea cu gingie a implantului și sutura.
4. Controlul post-operator.
5. Perioada de vindecare a zonei unde s-a facut intervenția durează între 3 și 6 luni, perioadă în care are loc procesul de osteointegrare (celulele osoase creează țesut nou în jurul implantului).
6. Montarea formatorului gingival (pe o perioadă de aproximativ 2 săptămâni).
7. Atașarea bontului protetic (cel pe care se va fixa restaurarea protetică).
8. Realizarea și cimentarea lucrării protetice: coroane, punți sau proteze.
Ultima etapa cuprinde confecționare dintelui propiu-zis sau a protezei (mulaj, tehnician, probe, evaluare, ajustare, cimentare, înșurubare).
9. Controlul și evaluarea lucrării protetice.

Cât de dureroasă este această procedură?

Puțini dintre pacienții cărora li s-au aplicat implanturi dentare au acuzat dureri, unii dintre ei menționând doar un mic disconfort. Dacă este cazul, în timpul procedurii se utilizează o anestezie locală, pentru a feri pacientul de orice disconfort. După finalizarea procedurii se remarcă o sensibilitate a zonei de intervenție, însă disconfortul moderat ce poate apărea dupa aproximativ 3 ore, atunci cand trece efectul anesteziei, este foarte ușor de controlat cu medicamente analgezice și antiinflamatoare.

Riscuri și complicații ce pot apărea

• Problema cea mai frecventă în tratamentul prin implanturi este igiena deficitară a pacienților, de care depinde în cea mai mare măsură păstrarea implantului. Aceasta este și principala cauză în complicațiile ce pot apărea atât la montarea implantului dentar, dar și în timp.
• Inflamația țesuturilor din jurul implantelor dentare poarta numele de periimplantită și este cea mai frecventă complicație a implantelor dentare;
• Fumătorii prezintă un risc crescut de periimplantită.

Modificările progresive ale parametrilor parodontali tradiționali (aprecierea adâncimii spațiului periimplantar, nivelele de inserție clinică gingivală, sângerările gingivale la examinarea cu sonda, mobilitatea) sunt indicatori importanți pentru depistarea potențialelor stări patologice periimplantare.

Evaluarea succesului osteointegrării se efectuează radiografic (cantitatea de os din jurul implantului și interfața os-implant dentar) și clinic, prin verificarea mobilității implantului dentar.

Indicii cei mai utilizați în aprecierea stării sănătății țesuturilor periimplantare sunt: determinarea adâncimii șanțului gingival, nivelul clinic al inserției gingivale, nivelul de sângerare, sângerarea provocată la examinare, indicele de placă dentară.

Sănătatea țesuturilor periimplantare. Modificări ale culorii, conturului și consistenței gingiei din jurul implantului pot obiectiva o suferință periimplantară. Prezența unei fistule gingivale poate fi semnalul unei fracturi sau al unui țesut prins între bont și corpul implantului.

Rata de succes

Rata de succes inregistrată pentru implantul dentar, pe plan mondial (dar și în Romania) este de peste 95-97% după 5 ani, similară cu cea pentru orice altă manoperă stomatologică.

Eventualul eșec este cauzat, în primul rând, nu de respingerea organismului, ci de alți factori cum ar fi: igiena bucală deficitară, neprezentarea la controale periodice, încărcarea protetică greșită, eșecul realizării procesului de osteointegrare din cauza poziționării greșite a implantului, consumul de tutun.

Rata de succes pentru arcada superioară este un pic mai mică decât în cazul arcadei inferioare (în special secțiunea posterioara), deoarece este mai puțin densă, astfel încât procesul de osteointegrare întâmpină dificultăți.

Avantaje

• înlocuirea unui dinte lipsă se face printr-o singură coroană și nu prin 3, ca în cazul punților clasice;
• nu se sacrifică integritatea dinților vecini;
• permanență și fiabilitate;
• pacienții purtători de proteze mobile pot beneficia de lucrări fixe;
• estetica - lucrările pe implanturi arată identic cu dinții naturali;
• ajută la păstrarea sănătății danturii;
• previn retracția gingiilor și resorbția osului;
• pot îmbunătăți vorbirea, în cazul în care lipsa dinților crea neplăceri sau dificultțăi în vorbire;
• îmbunătățesc ocluzia (mușcătura) prin înlocuirea dinților lipsă;
• confort, un zâmbet frumos și recâștigarea încrederii în sine.

Confuzie

Implantul dentar nu trebuie confundat cu alte dispozitive, tot din metal, confecționate de tehnicianul dentar, care se cimentează pe canalul unui rest radicular (unei rădăcini dentare). Acestea se numesc reconstituiri corono-radiculare și reprezintă tot implanturi, dar de altă natură.