Experiențele femeilor supraviețuitoare ale cancerului mamar privind revenirea la activitatea fizică după tratament

Cancerul mamar este cea mai frecventă formă de cancer la nivel mondial, cu o incidență estimată să crească cu 40% până în anul 2045, ajungând la aproximativ 3 milioane de cazuri noi anual. Deși ratele de supraviețuire au crescut semnificativ datorită progreselor medicale, multe supraviețuitoare se confruntă cu efecte secundare de durată precum oboseală, durere cronică, disfuncții sexuale și anxietate. Activitatea fizică regulată este recunoscută ca factor protector și promotor al calității vieții, însă doar o mică parte dintre supraviețuitoare respectă recomandările naționale.
În acest context, o revizuire sistematică calitativă a analizat experiențele femeilor supraviețuitoare ale cancerului mamar în ceea ce privește activitatea fizică după finalizarea tratamentului, pentru a identifica barierele, facilitatoarele și nevoile specifice acestei populații.

Metode

Revizuirea publicată în revista The Breast Journal a urmat metodologia PRISMA 2020 și ghidurile pentru analize calitative. Căutările au fost efectuate în șase baze de date majore (PsycInfo, CINAHL, Medline, Scopus, SPORTDiscus și Sports Medicine & Education Index), vizând literatura publicată în ultimii 10 ani. Dintr-un total de 923 de articole inițiale, după procesul de selecție și evaluare a calității, au fost incluse 10 studii ce au implicat 200 de participante din șapte țări (SUA, Canada, Australia, China, Italia, Coreea și Norvegia).

Calitatea articolelor a fost evaluată cu Critical Appraisal Skills Programme (CASP), rezultând studii de calitate ridicată (n=3), medie (n=5) și scăzută (n=2). Datele au fost extrase și sintetizate folosind o metodă adaptată de meta-sumar și analiză tematică.

Rezultate

Caracteristicile studiilor

Studiile au folosit interviuri semi-structurate, focus grupuri și chestionare calitative. Jumătate dintre ele s-au concentrat pe experiențele cu programe de exerciții organizate, iar cealaltă jumătate pe experiențele generale cu activitatea fizică. Analizele tematice au dus la identificarea a 5 teme principale și 15 sub-teme.

Tema 1: Efectele participării la activitate fizică

• Beneficii fizice: creșterea energiei, reducerea oboselii și întărirea corpului.
• Beneficii psihologice: reducerea stresului, creșterea încrederii și autoeficacității.
• Beneficii sociale: sentiment de apartenență și sprijin între supraviețuitoare.
• Control și autonomie: sentimentul de a recăpăta controlul asupra vieții după o perioadă dominată de boală și tratament.

Tema 2: Barierele în calea activității fizice

• Informații contradictorii sau insuficiente din partea personalului medical și a apropiaților.
• Efecte secundare ale tratamentului: durere, oboseală, limitări fizice.
• Lipsa de timp cauzată de responsabilități familiale și profesionale.
• Lipsa de motivație influențată de scăderea energiei și de impactul emoțional.

Tema 3: Echilibrul post-diagnostic

Supraviețuitoarele au relatat dificultatea de a se compara cu propria lor condiție dinaintea diagnosticului sau cu alte persoane sănătoase. Acest proces de comparație a dus la demotivare și frustrare. De asemenea, multe au exprimat dorința de a se bucura de viață fără restricții rigide, chiar dacă acest lucru intra uneori în conflict cu obiectivele de sănătate.

Tema 4: Nevoile pentru viitoarele programe de activitate fizică

• Flexibilitate: adaptarea exercițiilor la nivelul și obiectivele fiecărei persoane.
• Plăcere și motivație: programele ar trebui să fie atractive și să mențină interesul pe termen lung.
• Mediu favorabil: preferință pentru activități în aer liber și în afara mediului spitalicesc.
• Suport profesional: acces periodic la specialiști care să ofere îndrumare și corectare.

Tema 5: Pașii următori pentru supraviețuitoare

Multe participante au declarat dorința de a continua activitatea fizică pe termen lung, fie individual, fie în grupuri de sprijin. Unele au exprimat intenția de a contribui la cercetări viitoare pentru a sprijini alte femei aflate în situații similare.

Interpretare

Rezultatele arată că activitatea fizică aduce beneficii multidimensionale pentru supraviețuitoarele cancerului mamar, de la reducerea simptomelor până la creșterea stării de bine psihologică și socială. Totuși, există bariere semnificative care persistă după tratament, inclusiv efecte secundare, lipsa de informații clare și dificultăți de integrare a activității fizice în rutina zilnică.

Un aspect esențial este nevoia de intervenții personalizate, care să țină cont de experiențele și motivațiile individuale. Acestea pot contribui la dezvoltarea unor planuri de îngrijire a supraviețuitoarelor mai eficiente, în care activitatea fizică să fie un element central, cu sprijin interdisciplinar din partea medicilor oncologi, fizioterapeuților, psihologilor și asistenților sociali.

Concluzii

Studiul subliniază importanța integrării activității fizice în planurile de supraviețuire ale pacientelor cu cancer mamar. Este nevoie de programe flexibile, accesibile și adaptate cultural, care să faciliteze implicarea pe termen lung. Activitatea fizică nu ar trebui privită doar ca o recomandare generală, ci ca o componentă esențială a recuperării și menținerii calității vieții după cancer.

Recomandări

• Dezvoltarea unor ghiduri naționale privind activitatea fizică pentru supraviețuitoarele cancerului mamar.
• Crearea unor programe comunitare sau digitale care să sprijine auto-gestionarea activității fizice.
• Formarea personalului medical pentru a oferi informații clare și corecte despre exerciții sigure post-tratament.
• Creșterea accesibilității prin infrastructură adecvată, finanțare și colaborare multidisciplinară.