Expresia facială a emoțiilor și recunoașterea lor în autism: legături între producție, percepție și alexitimie

Un studiu experimental amplu a analizat modul în care adulții autiști și non-autiști produc expresii faciale emoționale și dacă particularitățile acestor expresii sunt legate de capacitatea de a recunoaște emoțiile altor persoane. Cercetarea abordează o problemă centrală și controversată în autism: dificultățile de recunoaștere a emoțiilor și mecanismele care le pot explica.
De peste trei decenii, recunoașterea emoțiilor este intens studiată în autism, pe fondul ipotezei că eventualele dificultăți în acest domeniu ar contribui la diferențele de interacțiune socială. Rezultatele au fost însă inconsecvente: unele studii identifică diferențe între persoanele autiste și cele non-autiste, altele nu, iar multe raportează efecte dependente de emoție, sarcină sau tipul de stimul.

O direcție mai puțin explorată pornește de la ideea că percepția emoțiilor este influențată de modul în care fiecare persoană își produce propriile expresii. Cercetări anterioare asupra mișcărilor corpului au arătat că oamenii folosesc propriul stil motor drept reper pentru a interpreta mișcările altora. În autism, unde sunt documentate diferențe de cinematica mișcărilor (de exemplu, mișcări mai sacadate), aceste legături dintre producție și percepție ar putea fi deosebit de relevante.

În plus, multe studii anterioare nu au controlat factori importanți precum morfologia facială sau alexitimia – o condiție frecvent asociată autismului, caracterizată prin dificultăți în identificarea și descrierea emoțiilor proprii. Alexitimia este legată de particularități proprioceptive și de control motor, ceea ce sugerează că ar putea influența direct modul de exprimare facială a emoțiilor.

Despre studiu

Studiul Universității din Birmingham a comparat expresii faciale voluntare de furie, fericire și tristețe produse de adulți autiști și non-autiști, potriviți după vârstă, sex și inteligență. Au fost analizate exclusiv expresii deliberate, frecvente în viața cotidiană și utilizate pentru comunicarea intențiilor și stărilor emoționale.

Au fost incluse două condiții experimentale:

• o condiție indiciu, în care participanții au trecut de la o expresie neutră la emoția cerută pe baza unor semnale auditive;
• o condiție vorbit, în care participanții au rostit o propoziție standardizată în timp ce afișau expresia emoțională.

Expresiile faciale au fost înregistrate prin captură de mișcare facială tridimensională. Pentru a elimina influența diferențelor de structură facială, toate mișcările au fost mapate pe un avatar facial comun. Au fost extrase două tipuri principale de indicatori:

• activarea unităților faciale (ce mișcări au fost realizate);
• tresărirea (variația accelerației în timp), ca măsură a fluidității sau sacadării mișcării.

În plus, cercetătorii au calculat:

• precizia expresiilor (cât de consecventă este exprimată aceeași emoție la repetări succesive);
• diferențierea expresiilor (cât de distincte sunt expresiile diferitelor emoții între ele).

Performanța de recunoaștere a emoțiilor a fost evaluată separat, folosind stimuli dinamici faciali fără informație vocală.

Rezultate

Diferențe în producerea expresiilor faciale

Rezultatele arată că diferențele dintre persoanele autiste și non-autiste nu sunt uniforme, ci depind de emoție, regiunea feței și condiția de exprimare.

Furia. În ambele condiții, participanții autiști au prezentat activare mai redusă a sprâncenelor (regiune considerată esențială pentru semnalarea furiei) și activare mai mare a anumitor regiuni ale gurii. În condiția cu semnale auditive, expresiile de furie au fost și mai sacadate la nivelul gurii. Aceste date sugerează că persoanele autiste se bazează mai mult pe regiunea orală și mai puțin pe cea oculară pentru a exprima furia.

Fericirea. Cele mai mari diferențe între grupuri au apărut pentru fericire. Participanții autiști au prezentat activare mai scăzută a unităților faciale considerate tipice pentru un zâmbet „autentic” (ochi, obraji, sprâncene), dar activare mai mare a unor configurații orale alternative. Acest tipar sugerează o expresie a fericirii mai puțin accentuată la nivelul ochilor și mai concentrată pe gură.

Tristețea. Diferențele au fost mai puține și mai subtile. Totuși, și aici au apărut configurații faciale diferite între grupuri, în special la nivelul buzelor și maxilarului, indicând strategii expresive distincte.

Rolul tresăririi faciale

Ipoteza conform căreia expresiile faciale ale persoanelor autiste ar fi, în general, mai sacadate a fost susținută doar parțial. Diferențe de tresărire au apărut pentru furia exprimată fără vorbire, dar nu au fost consecvente pentru fericire sau tristețe și nu au fost observate în condiția cu vorbire. Aceste rezultate indică faptul că sacadarea expresiilor faciale în autism este dependentă de context și emoție, nu o caracteristică globală.

Alexitimia și diferențierea emoțiilor

Un rezultat central al studiului este rolul distinct al alexitimiei. Nivelul de alexitimie, și nu diagnosticul de autism, a fost asociat cu expresii mai puțin diferențiate între furie și fericire. Persoanele cu alexitimie ridicată au activat simultan trăsături faciale tipice emoțiilor diferite, generând expresii mai ambigue.

Acest rezultat sugerează că unele diferențe atribuite anterior autismului ar putea reflecta, de fapt, efectele alexitimiei.

Legătura dintre producție și recunoaștere

Analizele au arătat mecanisme diferite în cele două grupuri:

• La persoanele non-autiste, recunoașterea emoțiilor a fost puternic asociată cu precizia propriilor expresii faciale (în special în condiția cu vorbire). Cei care își exprimau emoțiile mai consistent aveau o acuratețe mai bună în recunoașterea emoțiilor altora.
• La persoanele autiste, niciun indicator legat de producția expresiilor faciale nu a explicat performanța de recunoaștere. Singurul predictor semnificativ a fost inteligența generală.

Aceste rezultate sugerează că persoanele non-autiste pot recunoaște emoțiile prin raportare la propriile reprezentări și producții expresive, în timp ce persoanele autiste ar putea utiliza strategii mai cognitive sau bazate pe reguli explicite.

Interpretare și implicații

Studiul susține ideea că diferențele în recunoașterea emoțiilor nu reflectă neapărat „deficite” intrinseci, ci pot apărea din interacțiuni între persoane care folosesc „limbaje expresive” diferite. Expresiile faciale ale persoanelor autiste și non-autiste pot fi configurate și dinamizate diferit, ceea ce îngreunează interpretarea reciprocă.

Rezultatele subliniază importanța separării efectelor autismului de cele ale alexitimiei și sugerează că intervențiile ar putea viza nu doar recunoașterea emoțiilor, ci și claritatea și diferențierea expresiilor emoționale.

În ansamblu, cercetarea oferă o perspectivă integrativă asupra legăturii dintre producerea și perceperea emoțiilor, indicând că mecanismele implicate diferă fundamental între persoanele autiste și cele non-autiste și că alexitimia joacă un rol central, adesea subestimat.