Expunerea prenatală la analgezice opioide și riscul de autism și ADHD (studiu de național cohortă)

Un nou studiu național de cohortă, desfășurat în Suedia și publicat în revista PLOS Medicine, investighează asocierea dintre utilizarea analgezicelor opioide eliberate pe bază de prescripție medicală (OPM) în timpul sarcinii și riscul ulterior de apariție a tulburărilor de neurodezvoltare la copii, în special tulburarea de spectru autist (TSA) și tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD).
Durerea în timpul sarcinii este frecventă și poate afecta semnificativ calitatea vieții. Deși utilizarea analgezicelor opioide eliberate pe bază de prescripție medicală a scăzut în ultimii ani, ea rămâne o practică comună în mai multe țări. Îngrijorările privind potențialele efecte adverse asupra dezvoltării cerebrale fetale au dus la cercetări extinse, dar dovezile rămân neconcludente din cauza limitărilor metodologice, precum raportarea subiectivă a utilizării și confuzia cu alți factori de risc genetici sau de mediu.

Despre studiu

Studiul a inclus 1.267.978 de copii născuți în Suedia între iulie 2007 și decembrie 2018, dintre care 55.427 (4,4%) au fost expuși la opioide eliberate pe bază de prescripție medicală în timpul sarcinii. Informațiile au fost obținute prin legătura dintre registrele naționale suedeze, acoperind prescripțiile, diagnosticele medicale și caracteristicile socio-demografice.

Expunerea la opioide a fost cuantificată printr-un algoritm avansat de minarea textului aplicat prescripțiilor, permițând estimarea dozei zilnice maxime și a duratei totale de tratament. Dozele au fost standardizate în echivalente orale de morfină.

Principalele variabile de expunere au fost:

• Doza cumulativă maximă: categorii (neexpus, doză mică, doză mare, cu valoare mediană 162 mg).
• Durata tratamentului: 1–7, 8–14, și peste 15 zile.

Diagnosticele de TSA și ADHD au fost validate clinic și considerate valide doar dacă au fost formulate după vârsta de 2 ani (pentru TSA) sau 4 ani (pentru ADHD).

Studiul a utilizat 5 modele statistice pentru a evalua asocierile, incluzând comparații între frați și controale alternative, pentru a reduce influența confuziei neobservate.

Rezultate

Autism (TSA)

Incidența cumulativă a TSA la vârsta de 10 ani a fost de 2,07%. În modelul simplu, expunerea la doze mari de OPM a fost asociată cu un risc crescut de TSA (raport de risc = 1,74). După ajustarea pentru covariate, riscul a scăzut (raport de risc = 1,34), iar în comparațiile cu frați sau părinți cu OPM înainte de sarcină, riscul a devenit nesemnificativ statistic (raport de risc ≈ 1).

Similar, asocierea cu durata expunerii s-a atenuat după controlul confuziei. De exemplu, pentru durata de peste 15 zile, raportul de risc a scăzut de la 1,76 la 1,01 în modelul cu frați expuși diferit.

ADHD

Incidența cumulativă la 10 ani a fost de 4,09%. În modelul neajustat, dozele crescute de OPM au fost asociate cu un risc mai mare (raport de risc = 1,89), dar efectul s-a atenuat până la non-semnificativitate în modelul cu frați (raport de risc = 0,94).

Sensibilitatea rezultatelor

Rezultatele s-au menținut constante în multiple analize de sensibilitate:

• Excluderea prescripțiilor „la nevoie”.
• Expunerea doar în trimestrele 1–2.
• Modelarea continuă a dozei și duratei.
• Urmărirea de la naștere, fără praguri de diagnostic.

Concluzii

La nivel populațional, expunerea prenatală la opioide eliberate pe bază de prescripție medicală este asociată cu o creștere a riscului pentru TSA și ADHD, în special în cazul dozelor mari și duratelor îndelungate. Totuși, când se controlează pentru factori genetici și de mediu comuni (inclusiv prin comparații între frați), aceste asocieri sunt atenuate până la nulitate.

Concluzia principală: asocierile observate între OPM prenatal și riscul de TSA și ADHD sunt, cel mai probabil, rezultatul confuziei, și nu al unui efect cauzal al medicamentelor.

Implicații clinice

Aceste rezultate susțin că utilizarea moderată a opioidelor eliberate pe bază de prescripție medicală în sarcină nu este asociată cu o creștere semnificativă a riscului de tulburări de neurodezvoltare. Totuși, prescrierea trebuie să rămână prudentă, în special pentru doze mari și tratamente îndelungate. Este esențială evaluarea individuală a raportului risc-beneficiu pentru fiecare pacientă.

Perspective viitoare

Studiul evidențiază nevoia de cercetări care să exploreze mecanismele patofiziologice ce pot sta la baza riscurilor crescute observate, precum și contribuția potențială a afecțiunilor dureroase materne. De asemenea, generalizarea rezultatelor în afara Suediei necesită studii în contexte demografice și etnice diverse.