Femeile autonome profesional prezintă mai puțini factori de risc pentru boli de inimă (date NHANES)

Un studiu publicat în BMC Public Health, bazat pe datele reprezentative la nivel național din ancheta NHANES (1999–2018), a evaluat relația dintre statutul de autoangajare și factorii de risc pentru bolile cardiovasculare, în funcție de gen și statut rasial/etnic minoritar. Analiza a inclus peste 19.000 de adulți activi profesional, cu vârste între 30 și 62 de ani, și a urmărit să determine dacă autoangajarea este asociată cu un profil cardiovascular mai favorabil în rândul grupurilor demografice expuse frecvent la inegalități ocupaționale și de sănătate.
Bolile cardiovasculare rămân principala cauză de mortalitate în Statele Unite, cu peste 930.000 de decese în 2021. Factorii determinanți majori includ tensiunea arterială crescută, obezitatea, dislipidemia, rezistența la insulină, dieta dezechilibrată și somnul insuficient. Studiile clasice (precum Whitehall) au demonstrat că tipul de ocupare influențează riscul de boală, iar cercetări recente au detaliat acest efect prin prisma controlului asupra muncii, echilibrului efort-recompensă și autonomiei profesionale.

Autoangajarea poate avea implicații semnificative: oferă flexibilitate, reduce stresul legat de discriminare, permite un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală și poate încuraja comportamente sănătoase. Cu toate acestea, impactul poate varia substanțial în funcție de contextul economic și social, în special pentru femei și persoanele din grupuri etnice minoritare.

Despre studiu

Design și populație: Studiul a utilizat datele NHANES colectate între 1999 și 2018. Populația analizată a inclus 19.395 de adulți activi profesional, negravide, cu vârste între 30 și 62 de ani. Participanții au fost împărțiți în patru subgrupuri: bărbați și femei non-minoritari și bărbați și femei minoritari.

Clasificare etnică și ocupațională: Grupurile minoritare au inclus toate persoanele care nu s-au identificat ca albi non-hispanici. Statutul de autoangajare a fost definit pe baza unei întrebări standardizate și a fost comparat cu munca salariată în sectorul privat și public.

Factori de risc cardiovascular evaluați: Toți indicatorii au fost calculați ca variabile binare și au inclus:

• Colesterol crescut (≥ 200 mg/dl)
• Hipertensiune (≥ 140/90 mmHg sau tratament)
• Glucoză crescută (HbA1c ≥ 5.7%)
• Obezitate (IMC ≥ 30 kg/m²)
• Dietă de calitate slabă (HEI < 50)
• Inactivitate fizică (< 150 min/săptămână)
• Fumat activ
• Consum excesiv de alcool
• Somn neadecvat (< 7 sau > 9 ore/noapte)
• Sănătate mintală precară (≥ 1 zi de sănătate mintală slabă în ultimele 30 de zile)

Covariabile: Modelele au fost ajustate pentru vârstă, nivel educațional, statut marital, venit relativ la pragul federal de sărăcie, expunere la fumat pasiv și durata la locul de muncă actual.

Rezultate

Caracteristici generale ale eșantionului:

• 10,9% dintre participanți erau autoangajați.
• Autoangajarea era mai frecventă la bărbați non-minoritari (15,5%) și mai puțin frecventă la femei minoritare (7,3%).
• 31,6% aveau un venit sub 200% din pragul federal de sărăcie.

Asocieri neajustate între autoangajare și riscul cardiovascular:

• La femeile non-minoritare, autoangajarea a fost asociată cu: Risc mai scăzut de intoleranță la glucoză (14,6% vs. 20,3%), Obezitate redusă (28,8% vs. 36,9%), Inactivitate fizică mai mică (54,7% vs. 63,2%), Somn mai adecvat și sănătate mintală mai bună
• La femeile minoritare, autoangajarea a fost asociată cu: Dietă mai bună și Somn mai adecvat
• La bărbații non-minoritari, s-a observat: O asociere cu o dietă de calitate mai bună
• La bărbații minoritari, nu au fost identificate asocieri semnificative în analizele neajustate.

Rezultate ajustate statistic:

• La femeile non-minoritare, autoangajarea a rămas asociată cu: Reduceri semnificative în prevalența intoleranței la glucoză (-6.2%), obezitate (-7.4%), inactivitate fizică (-7.0%) și somn inadecvat (-9.4%).
• La femeile minoritare, s-au păstrat: Reduceri semnificative ale dietei de slabă calitate (-6.7%), somn inadecvat (-8.1%) și inactivitate fizică (-7.3%).
• La bărbații non-minoritari: Autoangajarea a fost asociată cu dietă mai bună (-6.5%) și hipertensiune mai scăzută (-5.7%).
• La bărbații minoritari: Niciun efect semnificativ detectat.

Interpretare și implicații

Rezultatele sugerează că structura ocupațională, în special autoangajarea, poate avea un rol important în profilul de risc cardiovascular, în special în rândul femeilor. În mod notabil, beneficiile par mai evidente la femeile non-minoritare, urmate de femeile minoritare, în timp ce bărbații minoritari nu par să beneficieze în același mod.

Aceste constatări pot reflecta diferențele în tipul de autoangajare practicat de diferitele grupuri. Pentru bărbații minoritari, autoangajarea poate fi adesea o strategie de supraviețuire economică într-un mediu cu resurse reduse, ceea ce poate crește stresul și contracara beneficiile autonomiei.

În plus, flexibilitatea asociată autoangajării poate permite femeilor să adopte obiceiuri de viață mai sănătoase, să își gestioneze mai eficient timpul și să evite stresul asociat discriminării și conflictului muncă-viață. Intervențiile care promovează flexibilitatea programului de lucru în rândul angajaților salariati (ex. flex-time) pot imita aceste beneficii fără a necesita tranziția completă spre autoangajare.

Limitări ale studiului

• Fiind un studiu transversal, nu se pot trage concluzii cauzale.
• Nu s-a putut distinge între autoangajarea voluntară (de oportunitate) și cea din necesitate.
• Autoangajarea și munca salariată pot coexista, mai ales în rândul femeilor minoritare, ceea ce poate dilua efectele.
• Lipsa de granularitate a datelor privind diversitatea rasială și etnică limitează înțelegerea diferențelor intragrup.
• Nu s-au putut include variabile psihosociale precum trăsăturile de personalitate sau stilurile de coping.

Concluzii

Autoangajarea este asociată cu un profil cardiovascular mai favorabil în rândul femeilor, mai ales al celor non-minoritare. Aceste rezultate sugerează că structura muncii și autonomia profesională pot avea implicații importante pentru sănătatea cardiovasculară, mai ales în grupurile vulnerabile. Deși nu toate femeile pot deveni antreprenor, importarea elementelor de flexibilitate și autonomie în munca salariată poate contribui la reducerea riscului cardiovascular. Sunt necesare cercetări longitudinale care să exploreze mai detaliat cauzalitatea și să ofere recomandări de politici pentru reducerea disparităților de sănătate legate de ocupare.