Flavonoidele și diabetul zaharat de tip 2: o abordare terapeutică promițătoare

Diabetul zaharat de tip 2 (DZ2) este o afecțiune metabolică cronică, marcată de rezistența la insulină, disfuncția celulelor β pancreatice și alterarea metabolismului glucozei. În contextul creșterii alarmante a prevalenței DZ2, cercetările recente evidențiază potențialul flavonoidelor – compuși polifenolici derivați din plante – în ameliorarea controlului glicemic și protecția împotriva complicațiilor metabolice.

Flavonoidele exercită efecte benefice prin îmbunătățirea sensibilității la insulină, stimularea funcției celulelor β, inhibarea gluconeogenezei hepatice, reglarea microbiotei intestinale și influențarea sistemului enteroendocrin.

Clasificare, absorbție și metabolism

Flavonoidele sunt împărțite în mai multe categorii, incluzând:

• Flavonoli (quercetină, kaempferol)
• Flavone (apigenină, luteolină)
• Flavan-3-oli (epicatechină, epigallocatechin gallate – EGCG)
• Flavanone (hesperidină, naringenină)
• Isoflavone (genisteină, daidzeină)
• Antocianine (cianidin-3-O-glucozid)

Acești compuși se găsesc în fructe, legume, ceai, cacao și plante medicinale. După ingestie, flavonoidele suferă metabolism extensiv în ficat și intestin, iar biodisponibilitatea lor este influențată de tipul de flavonoid, interacțiunea cu microbiota intestinală și matricea alimentară.

Mecanismele de acțiune ale flavonoidelor în DZ2

1. Îmbunătățirea sensibilității la insulină și stimularea secreției

Flavonoidele activează căi de semnalizare insulino-dependente prin:

• Fosforilarea substratului receptorului de insulină (IRS-1)
• Activarea AMP-kinazei (AMPK), care îmbunătățește captarea glucozei în mușchi și țesut adipos
• Protecția celulelor β pancreatice prin reducerea stresului oxidativ și inhibarea apoptozei

2. Reglarea metabolismului glucozei și inhibarea gluconeogenezei

Flavonoidele reduc producția hepatică de glucoză, prin inhibarea:

• Glucose-6-phosphatase (G6Pase) și fosfoenolpiruvat carboxikinazei (PEPCK)
• Activarea căilor PI3K/Akt și AMPK, esențiale în metabolismul energetic

3. Modularea microbiotei intestinale

Microbiota intestinală influențează metabolismul glucozei și sensibilitatea la insulină. Flavonoidele:

• Îmbunătățesc diversitatea microbiotei, favorizând creșterea bacteriilor benefice (Lactobacillus, Bifidobacterium)
• Reduc disbioza și inhibă creșterea microorganismelor patogene
• Stimulează producția de acizi grași cu lanț scurt (SCFA), care îmbunătățesc sensibilitatea la insulină

Flavonoidele și sistemul enteroendocrin

Sistemul enteroendocrin reglează homeostazia glucozei prin intermediul hormonilor intestinali, precum:

• GLP-1 (peptidă similară glucagonului-1)
• GIP (polipeptid insulinotropic dependent de glucoză)
• PYY (peptid YY, implicat în sațietate)
• CCK (colecistokinină, reglează golirea gastrică și aportul alimentar)

GLP-1 și GIP

Flavonoidele, precum quercetina și hesperidina, stimulează secreția GLP-1, ceea ce duce la:

• Îmbunătățirea secreției de insulină
• Reducerea secreției de glucagon
• Încetinirea golirii gastrice și scăderea postprandială a glicemiei
• Inhibarea dipeptidil-peptidazei-4 (DPP-4), enzima responsabilă de degradarea GLP-1

Influența asupra PYY și CCK

• Epicatechinele și proantocianidinele stimulează secreția de PYY, reducând apetitul și contribuind la pierderea în greutate
• Catechina și resveratrolul cresc secreția de CCK, ceea ce ajută la încetinirea golirii gastrice și îmbunătățirea controlului glicemic

Aplicații terapeutice și direcții viitoare

Flavonoidele au potențial în gestionarea DZ2, însă există provocări privind:

• Biodisponibilitatea scăzută, care limitează eficacitatea
• Lipsa de standardizare a dozelor eficiente
• Necesitatea studiilor clinice ample pentru validarea eficienței pe termen lung

Viitorul cercetărilor ar trebui să includă:

• Teste clinice extinse pentru evaluarea efectelor flavonoidelor la pacienții cu DZ2
• Dezvoltarea de formule îmbunătățite (nanoparticule, suplimente încapsulate) pentru creșterea stabilității și absorbției
• Investigarea sinergiei flavonoidelor cu medicamentele antidiabetice existente pentru optimizarea strategiilor terapeutice

Concluzii

Flavonoidele sunt compuși naturali promițători în managementul DZ2, datorită efectelor benefice asupra sensibilității la insulină, metabolismului glucozei, microbiotei intestinale și secreției hormonilor enteroendocrini.

Deși studiile preclinice oferă rezultate încurajatoare, sunt necesare studii clinice suplimentare pentru a determina dozele optime și aplicabilitatea în practica medicală.

Flavonoidele ar putea deveni o strategie complementară viabilă în tratamentul diabetului zaharat de tip 2, contribuind la îmbunătățirea sănătății metabolice și reducerea riscului de complicații.