A devenit psihiatria un sistem ideologizat și comercializat?

Indiferent ca e genetica sau ca nu e genetica, boala exista. Pacientii nu pot trai in custi metalice sau sa fie arsi pe rug ca in Evul Mediu sau inchisi pe viata in spitale psihiatrice, fara tratamente corespunzatoare, ca la inceputul secolului.

Pai normal ca bolnavii trebuie tratati, insa sincer si sincer vorbind, daca omu ala nu mai are viata nici cu dar nici fara trat, mai bine se duce naibi, adica daca nu are un trat care sa-i dea ceva din viata inapoi, deci sa nu stea apatic, sedat si obez, ca atunci nu maia are nici un sens.
Ca sunt si tratamente care doar iti prelungeste agonia, asta e corect, si traiesti doar sa suferi.

Dar cauza e genetica clar, ca altfel nu are de unde fi. Genele au proiectul creierului, si daca proiectu e bun, creieru iese bun si nu ai cum sa ai mai in colo boli psihice.
Cum am zis, excludem traumatisme fizice care da creierul peste cap si poate face sa apara boli.

"Dar cauza e genetica clar, ca altfel nu are de unde fi."

E o gluma despre psihiatrii: In america e o problema cu contuziile jucatorilor de rugby. Se dau des cap in cap si asta cauzeaza probleme la un moment dat. Au modificat putin regulile ca sa nu se mai dea atat de des cap in cap. Daca era dupa psihiatrii bioreductionisti care inca sunt la moda, cauza era ca au predispozitie genetica spre contuzi si nu are nici o treaba cu loviturile la cap.

Cam asa sta treaba cu factorii sociali. 87% din schizofrenici au avut trauma sexuala, intre 1-5% din populatie au avut. Deaia se si da 7 ani pedeapsa pentru asa ceva chiar daca victima nu e batuta si nu i se fura bani. Mai am o gramada de factori de genul. Pana si teoria oficiala de acum, teorie oficiala cu bioreductionisti la putere, spune ca factorii astia "psihosociali" descoperiti acum ar avea 60% influenta.

Si eu cred ca un 60% capacitate de predictie avem pe ce cunoastem pana acum. Mai avem un 5% la freudieni. Restul sunt factori nemasurabili, exemplu:

- cat de rezistent e omul, cat de rezistent e pentru un anume gen de problema. De exemplu daca e mai narcisist de fel are vulnerabilitate mai mare la a inebunii
- cat de bun e omul. Exista oameni buni, cu o gramada de trasaturi bune, despre care poti sa spui numai de bine. E normal ca un om cu trasaturi bune sa se descurce mai bine intr-o problema.
- etc. etc. etc.

Sunt o gramada de factori care fie nu pot fi masurati, fie nu au fost masurati inca. Nu am unde sa mai bag acea influenta genetica imaginara. Nu avem nevoie de ea pentru a explica nimic. Din contra, incurca si dauneaza grav pacientului cat si medicului. Pacientii care cred in explicatiile bioreductioniste au rata de recuperare mai mica pe orice afectiune. Psihiatrii sau oamenii obisnuiti care cred in astfel de teorii stigmatizeaza mult mai rau ca cei care nu cred. Pe psihiatru il afecteaza acest defect profesional cu materialismul prin faptul ca e mai nefericit, materialistii s-a masurat ca sunt mai nefericiti ca ceilalti oameni. E o filozofie refutata care il si face pe om nefericit.

"Genele au proiectul creierului, si daca proiectu e bun, creieru iese bun si nu ai cum sa ai mai in colo boli psihice."

De curiozitate, de neuroplasticitate ai auzit? Conversatia aceasta dintre noi ne schimba la amandoi biologia creierului, schimba felul cum e asamblata materia in creier. Gandeste-te la un eveniment traumatizant sau o trasatura dezvoltata in mult timp.

Felul acesta determinist de a gandi, ca totul este determinat de trecut, ignora kamma prezenta. Exista lucruri ce se intampla din cauza conditionarii din trecut dar exista lucruri cauzate de conditionari din prezent. De exemplu daca da o masina peste tine, daca te talhareste cineva, daca te molesteaza sexual cineva, etc. sunt cauzate in mare parte de kamma prezenta, de randomnessul vietii, de actiuni aleatorii, facute in prezent, de alti oameni.

Doar hindusii si o parte din materialisti cred in acest determinism complet al trecutului. Budistii nu cred, intrucat exista si kamma prezenta.

Am zis ca exludem traumatisme fizice care pot face sa apara boli, ca daca da o masina peste tine e logic ca poate creierul sa se avarieze si sa apara ceva nasol.
Pai e ca la calculatoare, daca tu ai programat sa se intample ceva in viitor, asta se intampla, totul merge conform acelui program din trecut. Conteaza ce programe mai instalezi tu pe acolo, dar baza ramane.
Iar evenimentul traumatizant psihic, da probleme psihologice in general, care se remediaza cu psihoterapie, acolo nu ai nevoie de tratament, deci acolo nu e nimic genetic.

Insa eu te intreb concret, ai un schizofrenic in criza, ce ii faci ? Ce propui tu de exemplu ?

Cred că soluția e ca tratamentele să fie doar voluntare, adică numai dacă vor, să nu fie forțați să le ia.

Sa fie voluntar tratamentul atat timp cat bolnavul nu deranjeaza pe altii, in momentul in care deranjeaza, trebuie fortat, ca sa nu mai deranjeze.

Atunci înseamnă că nu e tratament ci tranchilizant. E o diferență totală

Nu, eu zic de tratament ca sa-i ia afectiunea care-l face periculos, nu sa-l sedezi. Si il ti internat pana isi revine.

Dacă obiectivul nu e calitatea vieții bolnavului,. ci a anturajului, atunci nu e vorba de tratament ci de tranchilizare

Pai ambele, si calitatea vietii pacientului, dar totodata si anturajul, diferenta e ca daca nu afecteaza pe nimeni, il poti lasa netratat daca nu vrea, atata tot.
Cand deranjeaza, il ajuti fortat de fapt si pe el, si se va simti si el bine.

A 'ajuta forțat' nu face decât să adâncească trauma și alienarea. E bine documentat științific că orice metode coercitive au efecte traumatizante, mai ales în cazul personalităților confuze.

Asta spun sute de studii științifice. Dumneavoastră, Costy, mă îndoiesc că ați citit ceva în domeniu.

Asta e de fapt problema psihiatriei: în loc să aibă ca obiectiv pacientul, are ca obiectiv confortul celor din jur. Pacientul e sacrificat, distrus iremediabil pentru asta.

@ med.edu

In ce calitate vorbiti despre psihiatrie si de ce va preocupa asa de mult aceasta problema?
Eu in 28 de ani de boala am vazut numai pacienti tratati si reabilitati. Numai cei care nu se trateaza o duc rau.

med.edu, eu cam am 10 ani de studiu personal in psihiatrie deci stiu ce si cum, insa daca omu ala face rau in jur, ce faci ? Il lasi asa sa distruga alti oameni ? AIa e, pui mana pe el, pac, legat, internat, tratat, asta e.
Nu sunt eu obligat ca alt cetatean sa ii suport lui magariile doar ca nu vrea el sa se trateze.
Daca nu face rau altora, nu il tratezi fortat, insa daca nu vrea sa se trateze, nu ii dai nici un fel de ajutor de la stat, sa stea pe drumuri, si aia e.

Se pune problema in primu rand de sanatatea pacientului, nu pe cei din jur, insa doar daca vrei sa te tratezi si te duci la medic !
Dar daca nu vrei sa o faci dar faci rau in jur, atunci suntem obligati sa-l luam pe sus, nu avem ce face. Da, e o trauma ptr el, si ? Asta e, dar sa nu mai faca rau in jur daca de bunavoie nu vrea.
Mai bine sufera el decat altii nevinovati, nu ai ce face altceva in cazul asta, dar ma mir cum de nu te prinzi de asta, ca e normal sa se faca ce zic eu, ca altfel ce faci ? Lasi un damblagiu sa dea in cap la altii sau sa deranjeze pe altii la infinit doar asa sa nu aiba el traume ? Sau cum ?

Clara, atât timp cât nu vii cu idei ci cu referiri la persoana mea, nu am ce să-ți răspund. Nu folosește la nimic.


Costy, nu știu ce ai citit, dar faci afirmații complet false, cum e cea cu genele. Nu se cunosc gene ale trăsăturilor psiho-emoționale.




Scopul unei discuții e schimbul de idei, penru lărgirea reciprocă a orizontului cunoașterii.

Scopul pentru care am deschis acest topic e de a încuraja pe cei ce se întâmplă să-l citească să înceapă să studieze pe cont propriu și din surse multiple.

Studiul, cercetarea, nu înseamnă citirea dintr-o singură sursă, sau din surse reprezentând doar un punct de vedere.



A respinge sistematic orice idee care contravine unei anumite percepții este un tip de comportament car trădează fie interese personale ce țin de menținerea unui anumit status quo, fie o abordare fundamentalistă care la rândul ei exprimă un tip de alienare asociat cu conformismul, mimetismul social.

"Nu se cunosc gene ale trăsăturilor psiho-emoționale.", pai si daca nu se cunosc gene de alea nu inseamna ca nu sunt, suntem prosti la genetica ca sa dam de genele alea inca.

Pai nu are cum nimeni sa aiba alta parere decat mine, daca un bolnav psihic tulbura societatea, e normal sa fie luat cu forta sa nu mai faca rau, oricine asa ti-ar zice, si totodata il ajuta si pe el ca-l trateaza.

Nu se cunosc pentru că nu sunt. Însăși teoria originii fizio-chimice a bolilor psihice nu se bazează pe știință.

Dacă în alte ramuri ale medicinei, cercetarea a precedat apariția unor teorii și medicamente, în psihiatrie a apărut brusc, în anii '50, ipoteza că bolile psihice ar avea substrat biologic, dar acolo a rămas, adică la nivel de ipoteză, oricâte cercetări s-au făcut în domeniu. Și medicamentele psihoactive, spre deosebire de medicamentele pentru afecțiunile fiziologice, nu au fost elaborate plecând de la realități bioologice, ci tot de la respectiva ipoteză. Practic, psihiatria s-a format ca o PSEUDOȘTIINȚĂ și a rămas la fel până azi. Acestaa e un lucru rămas necunoscut publicului larg, dar de care psihiatrii și medicii în general sunt conștienți, însă păstrează o anumită tăcere, din motive personale. Cu excepți unei minorități dintre ei, care nu depind financir de consultații, ci lucrează în cercetare sau alte domenii.

Această ipoteză, a presupusei origini biologice a bolilor psihice, a apărut la începutul anilor '50, în urma observațiilor ce au urmat 'descoperirii' lobotomiei, adică faptului că lipsa unor părți din creier e asociată cu lipsa unor capacități cognitiv-afective.

Oricât de ciudat ar părea azi, anterior anilor '50 procesele psihologice nu erau asociate cu creierul, adică cu zona capului.


Cât despre felul cum trebuie ținuți sub control bolnavii psihic, trebuie ținut cont de două lucruri:

- tulburările psihice și de personalitate apar ca urmare unor traume, traume survenite în special în copilărie

- mijloacele coercitive și represive nu ajută, ci accentuează efectul negtiv, fiind ele însele traumatice

Si de unde sti tu ca nu sunt gene din astea ?! O zici ca si cum ne stim la genetica 100 % si n-am gasit noi genele alea.
Cert este ca medicatia pe multi a rezolvat, am doi prieteni, unu ptr depresie a luat 2 ani trat, l-a oprit si de peste 10 ani e bine fara tratament, celalalt avea anxietate, a luat 2 ani tratament cu spitomin si de 5 ani jumate nu mai ia, si e foarte bine.

DIabetul exista dar nu s-au gasit genele care-l dau, faptul ca nu ai gasit tu genele, nu inseamna ca ele nu exista, si ca dovada ca se mosteneste in 95 % din cazuri.
De ex daca 10 tati au diabet, 9 din 10 fete ale lor fac diabet. Daca 10 mame au diabet, 9 din 10 baieti ai lor fac diabetul.

Lasa ca altii in aceleasi traume n-au nimic, deci bolile psihice nu apar neaparat doar in urma traumelor. Unii au mediu okey si fac depresii si altele, altii nu au, ajung derbedei si infractori dar tot nu au boli psihice.
Cand iti vine un schizo in criza, ce-i faci ? Concret, nu trebe sa-l scoti din criza ? Iar fara tratament nu-ti iese din criza, si cu cat il lasi asa fara tratament, cu atata creierul lui se strica mai tare stand in criza.

Si intrebare concreta:

Un bolnav psihic face rau in jur, nu vrea sa se trateze, ce faci ? Tu ce ai face ? Il lasi asa sa faca rau altora doar sa nu-i faci lui rau ? Sau cum ? Asa ceva in nici o societate nu se permite.
Sa vedem ce raspunzi la intrebarea asta.

Eu vorbesc bazat pe ce am citit. Regulile grupului nu permit să dăm link-uri, dar cine caută să se documenteze din surse online în engleză (și poate chiar și în română), va vedea că ce spun e adevărat.

Moștenirea genetică e cauza bolilor cronice ca diabetul de tip II doar într-o minoritate de cazuri. De obicei, cauza e stilul de viață, alimentația greșită, sedentarismul, stresul.

Apoi, genele (moștenire genetică) nu sunt ceva implacabil. La același individ, genele se modifică în funcție de stilul de viață. Teoria telomerilor (între altele) a dovedit asta cu prisosință.

Una e o depresie, alta e o psihoză. Psihozele sunt rezultatul unor traume profunde în copilărie.

Ce ar trebui făcut când cineva are o criză psihotică? Cred că trebuie urmărit binele lui general, adică calitatea vieții lui pe termen lung.

Cum spune Joanna Moncrieff în cartea ei, The Myth of the Chemical Cure (și în conferințe unde abordează teme similare), medicamentele psihoactive acționează similar cu narcoticele, adică nu produc o stare de luciditate ci dimpotrivă, alterează creierul, difererența fiind că la narcotice acest lucru e însoțit de o stare de plăcere, pe când la neuroleptice senzațiile sunt neplăcute.

Pai daca ai avea, ai da link, ca si asa nu stiu aia cine esti la o adica, sau ai da link pe privat macar la cine vrea. Si de ce sa nu dai sa citim si noi ? Regula lor e aiurea, de ce sa nu afle si altii ce trebuie ?

La diabet nu e in minoritate, am zis, 9 din 10 fac boala cronica pe care o au parintele de sex opus, fie diabet, tensiune, colesterol si trigliceride mari.
De ex mama are diabet, eu am deja prediabet avansat, prietenul meu are mama cu tensiune, are si el tensiune dar n-are diabet ca mama lui nu are diabet.

Maica-mea a avut stil de viata sanatos mereu si tot a facut diabet, iar vecinu e obez are 130 kile la 1, 7 m, 57 ani, sedentar, mananca tot ce e mai nesanatos si n-are nimic.

Daca psihozele sunt de la traume, de ce nu toti care au traume au psihoze ?! De ce gramada de puscariasi cu traume care au ajuns asa tocmai ca vin din familii dezorganizate, n-au psihoze si nici depresii ? Au doar tulburari de comportament, asta da.

Cand cineva are criza psihotica da, trebuie urmarit binele lui, dar trebe sa-i dai imediat tratament ca sa-l scoti din criza, altfel cum il scoti ? Ce alta varianta ai ?
Antipsihoticele scot pacientul din criza, asta se vede clar si s-a demonstrat, bine, sa fie antipsihoticul potrivit. Ca are efecte secundare neplacute uneori, aici e corect, dar se pare ca alta varianta de a-l scoate si de a preveni crizele, nu ar fi, daca nu mai ia tratament, iara intra in criza ca si inainte de a incepe tratamentul.

@ med.edu

Aveti cea mai vaga idee a ceea ce inseamna o psihoza?

Costy

Despre presupusa natură genetică a bolilor psihice îți dau următoarea referință. Caută pe Google "Potential Lessons for DSM From Contemporary Philosophy of Science".
Vei găsi sumarul unui articol recent (decembrie 2021) de Kenneth Kendler, tatăl geneticii psihiatrice și unul din cei mai citați cercetători în psihiatrie (pe locul 2 respectiv 4 în lume între 1990-2007), publicat în Jama Psychiatry (parte a Jama Network, cel mai prestigios jurnal medical din lume) în care afirmă că modelul biologic-fiziologic în cercetarea bolilor psihiatrice (descris prin termenul "realism științific") trebuie abandonat în favoarea modelului instrumentalist, adică cel care consideră că teoriile științifice nu reflectă realitatea obiectivă și descoperirile științifice sunt de o utilitate relativă.
Kendler afirmă în articol că nu e necesar să se caute natura biologică a bolilor psihice pentru că DSM ("biblia" de diagnostice a psihiatrilor) oricum nu se bazează pe măsurători fiziologice, ci pe observații subiective (descrise prin termenul "pragmatic", pragmatismul fiind filozofia științifică mai largă din care face parte instrumentalismul).


Despre diabet = ce spui tu se aplică la de diabetul de tip I, care într-adevăr e genetic, dar e rar. Eu vorbeam de diabetul de tip II, care e cel mai răspândit. El e cauzat de rezistența la insulină, care la rândul ei se datorează cel mai adesea obezității, sedentarismului.


De ce nu toți care au traume au psihoze. Contează când are loc trauma, natura ei și contextul. Dacă trauma are loc în copilărie, mai ales în copilăria timpurie, sunt șanse mai mari de psihoze, numai dacă ne gândim la faptul că astfel de traume duc și la o inadaptare socială și izolare, care predispune la manifestări psihotice.
Sunt și traume mai ușoare, care pot duce doar la tulburări de personalitate, sau traume care au loc la maturitate, care duc la manifestări temporare, ca PTSD etc.



Despre ce faci când are cineva criză psihotică: repet, trebuie văzut rezultatul pe termen lung. Dacă urmărești binele lui, scoaterea pe moment din criză se poate să nu fie cea mai bună idee (depinde și de metodă). Dacă se liniștește aparent, nu înseamnă neapărat că îi e mai bine. Vezi că și lobotomia îi liniștea pe pacienți, dar la prețul depersonalizării.

Normal ca DSM se bazeaza pe observatii subiective dar si obiective, ca daca unu delireaza, e clar ptr toti ca delireaza, nu doar ptr unii si ptr altii nu delireaza, deci n-ar fi asa subiectiv.
Ce sa zica si Kendler cu stiinta cam zero in genetica ? Zice si el sa nu cautam unde nu putem cauta deocamdata, insa trebuie sa cautam natura biologica a bolilor psihice ca sa le evitam sau vindecam, ca si psihismul ce e ? E rezultatul unor reactii chimice fizice in creier de fapt, daca reactiile alea le faci la loc bune, se duce boala.
Si cum vindeci corect ? Programezi niste gene sa repare natural in creier ce e defect, ca reactiile chimice sa devina normale, si asa si psihismul va fi normal, nu sa bagi medicatie.

Despre diabet greseti total dar am uitat eu sa specific, tocmai ca Diabet 1 se pare ca nu se prea mosteneste, adica 90 % din astia nu au parintii sau unul din parinti cu asa ceva, ce am zis eu este valabil ptr diabet de tip 2, ala se mosteneste 95 % dupa modelul care ti l-am zis si poti si verifica. Nu apare doar cu rez la insulina ci si de la hipoinsulinism cum e mama de exemplu care nu are probleme cu sedentarismul si stilul de viata, ca multi au stil de viata nasol si au greutate mai mare si n-au diabet.
Un pancreas sanatos pana la o anumita limita poate compensa rez la insulina, de aia multi grasi n-au diabet.

Si culmea, fac dIabet 2 aia la care parintele de sex opus are, ce coincidenta, nu ? Indiferent ca-s grasi sau nu, indiferent de stilul de viata.
Sigur ca stilul de viata e un factor agravant, insa nu aia e cauza.

Cu traumele da, depinde cand au loc, dar eu am zis traume din copilarie, ca majoritatea asa au avut de ajung hoti, cirminali, etc, dau clar inadaptare sociala ca de aia ajung pe strazi sau puscarii, insa nu mereu da psihoze.

Cu ala in criza, pai daca nu-ti iese din criza, il lasi asa ? Trebuie sa faci ceva. Normal ca daca se linisteste nu inseamna neaparat ca e bine. Ptr ca, cu cat il lasi asa, se distruge mai tare.

Articolul lui Kendler e interesant pentru că spune că clasificarea (nosologia) afecțiunilor psihice în DSM oferă baza de cercetare și punctul de plecare, spre deosebire de realismul științific (folosit ca metodă în cercetare în toate celelalte ramuri ale medicinei), care consideră că clasificările sunt convenții care nu există în realitate. Deci practic, psihiatria sau mai exact DSM-ul,. e pseudoștiință.

Dau pasajul în engleză:

Scientific realism argues that natural kinds of pathophysiologies cannot be discovered while DSM categories are the basis for research.3, 4 Psychiatric categories are refined by ignoring heterogeneity, but symptoms that don’t fit within a diagnosis are real, and unresolved heterogeneity is meaningful.3 It is exactly the ignored heterogeneity that must be included for study rather than being refined away. This ignored heterogeneity can only be explained when research ignores DSM categories.



Cu diabetul de tip I și tip II, vă rog să vă documentați. Chiar și pe acest grup găsiți informație despre diferența dintre ele. Apăsați pe iconul lupă din parte de sus a paginii și căutați "Care sunt diferențele dintre diabetul tip 1 și diabetul tip 2?"



Nici eu nu am zis că orice traumă din copilărie duce la psihoze. Dar când există psihoze, cred că în cele mai multe cazuri au existat astfel de traume.


Cu cel în criză: alterarea stării de conștiență, adică ce fac antipsihoticele, e doar o amânare a confruntării interioare cu realitatea subconștientă neplăcută de care respectivul încearcă să scape. Pe termen lung, asta nu are cum să facă bine

Cum necum conteaza ca multe tratamente au functionat si multi nu au mai luat tratament dar au ramas bine, zic depresii anxioase, TAB, TOC si schizo, astea se pare ca nu se fac bine ci trebe tratament mereu, daca scoti tratamentul, boala revine ca si inainte de a incepe un trat (deci nu e sevraj cum zic unii).

Cu diabetul stiu f bine ca am 10 ani de studii in domeniu, am si verificat, din 50 insi care au DZ (diabet zaharat) 2, 49 aveau parintele de sex opus cu diabet, deci am verificat practic, nu din citite.
Din citite zice ca, copilul normoponderal are 25 % sanse sa faca boala de la parinte, iar supraponderalul are sansa 50 %, insa real sansa e 90 % la oricare. Dar nici macar nu-ti zice ca de la parintele de sex opus in general se preia. Se poate lua si de la parintele de acelasi sex ca copilul, dar rar asa.
Intr-adevar sora prietenului meu pe langa schizo are si diabet si l-a luat de la mama.

Iar din 18 cu DZ 1 verificati de mine, nu au parintii cu DZ 1 si nici bunicii, deci asta nu se prea mosteneste, nu se cunosc factorii de unde vine.
De multe ori ce citesti nu coincide asa cu realitatea ca sa te iei 100 % dupa ce citesti, mai si verifici.
Si asa e si la tensiune, boli cardiovasculare, dislipidemie (colesterol marit, trigliceride, etc).

Da, posibil ca daca are psihoza cineva, sa fi avut traume, dar de ex familia prietenului meu nu a fost okey si ambii copii au avut traume, dar fata a facut schizo, baiatul nu, desi au trait amandoi in aceleasi traume.

Am inteles, si te-am intrebat de 10 ori si nu ai zis, zi tu concret ce faci cu un psihotic daca nu-i dai tratament, ce propui ? Iti e adus omul in criza, ce faci ? Ca pe parte psihologica nu poti lucra cat e in criza, nu iese din criza, ce faci ?

Nu faceți decât să repetați mereu afirmația că afecțiunile psihice ar fi de natură biologică și se pot redresa prin tratament medicamentos.

Cum v-am spus, acest lucru nu a fost dovedit (natura biologică a afecțiunilor psihice).
.
În cazul antipsihoticelor, mecanismul de acțiune biologic nu e de a repara problemele cognitive ci de induce o letargie prin reducerea activității creierului (în medie cu 70%, adică creierul funcționează doar la 30% față de normal). Aceasta se face prin inhibarea receptorilor dopaminei, principala substanță neurotransmițătoare.


Diferența dintre diabetul de tip I și cel de tip II e că la primul nu e produsă insulina, iar la al doilea, insulina e produsă dar nu e receptată de receptorii specifici.
Faptul că primul tip e dobândit preponderent genetic și că al doilea tip e dobândit preponderent circumstanțial e în afara controverselor, constituie consensul științitifc.


Ce trebuie făcut cu cei în criză: răspunsul e complex și vizează nu doar măsuri practice specifice ci se referă la reformarea radicală a întregului sistem legal și sanitar care reglementează și se ocupă cu îngrijirea celor cu astfel de afecțiuni, iar această reformă radicală ar trebui să fie reflectarea unor PRINCIPII de înțelegere a afecțiunilor psihice fundamental diferite de cele curente. Adică niște principii prin care afecțiunile psihice să fie considerate exclusiv probleme cognitive (nu biologice) și abordate în consecință.

Îngrijirea acestor oameni ar trebui să se concentreze pe oferirea unei calități vieții ridicate: să existe o rețea de unități (azile) publice agreabile, cu personal cu comportament compasionat. Asta desigur, dacă aparținătorii nu vor sau nu pot să le ofere ei înșiși ceva similar.

Ce ar trebui făcut concret când cineva are o criză. Depinde de tipul de criză, că e un mare spectru la fiecare categorie, adică fiecare categorie e de fapt un spectru de manifestări și de cele mai multe ori sunt combinații de două su mai multe tipuri de manifestări și schimbări în timp ale tipurilor de manifestări.

Uneori se pot folosi și neuroleptice, pentru calmare (pentru a împiedica auto-vătămarea, sau vătămarea altora), dar ar trebui să existe reglementări stricte care să elimine posibilitatea folosirii excesive și să interzică folosirea sistematică (adică să fie folosite doar când apar manifestări, nu tot timpul), fiindcă s-a dovedit că pe termen lung, utilizarea medicamentelor psihoactive accentuează problemele psihice, duce la efecte secundare grave sau dependență.

Pai repet ca vad ca nu intelegi, fa-te tu doctor atunci si revolutioneaza lumea, scoate tu tratamentele si arata tu ca poti sa faci bine toti bolnavii psihici, nu ca ai citit doar, fa ceva sa te vad ce faci.
Si apoi vedem care are dreptate, nu pe zise.

Iar cu diabetu ai curaj sa pui pariu cu martori ca aia cu tip 2 majoritatea au parintii de sex opus cu diabet ? Sau daca nu au parintii au avut bunicii, de ex daca mama tatalui are, tata poate sa nu aiba, dar are fata tatalui.
Tu te iei dupa ce citesti, dar ai vefificat ce citesti ? Sau crezi orice asa ?
Gandesti si tu cu mintea ta ? Sau doar preiei ce zic altii ?
Iar diabet 2 nu este doar ca insulina nu e captata bine, poate fi si cu deficit de insulina, nu total ca la DZ 1, dar poate fi deficit si nu rezistenta la insulina, dar da, se spune ca majoritatea diabeticilor de tip 2 diagnosticati, sunt supraponderali intr-o oarecare masua, insa nu e o regula neaparat.

Adevarat ca sunt si oameni care fac dar fara mostenire genetica, chiar am eu un caz, femeie 78 ani a facut diabet desi parintii si bunicii nu au, dar a avut un stil de viata sanatos, nu a abuzat de nimic, a avut mereu greutatea buna. Deci se poate face si fara mostenire genetica dar si fara legatura cu stilul de viata neaparat.
Dar si acolo tot niste gene defecte sunt care au comandat defectiunea care a aparut la 78 de ani, deci tot genetica e baza, chiar daca acele gene nu erau mostenite, erau defecte la acel om si aia e.

Cu reformarea sistemulu sanitar sunt deacord, insa cand e in criza, cum poti comunica, cum poti trata problema cognitiva ?! Se face exact cum ai zis acuma, ca se pot da si neuroleptice ca sa iasa din criza, si apoi se pot face si altele probabil, insa s-a constatat ca daca scoti neurolepticele, reintra in criza, si atunci ?

Ziceti ce vreti dar eu sunt convinsa ca afectiunile psihotice sunt de fapt boli autoimune - ceva componenta a creierului e afectata si nu mai poate produce neurotransmitatorii in cantitatea corecta si asta duce la o slaba protectie de lumea.. nevazuta, adica a demonilor. Din acest motiv exista acele influente mai puternice ale gandirii, halucinatiile etc.

Nu-mi sariti in cap acum dar in crestinism se stie ca toate bolile sunt lucrate de diavol. Am mentionat asta pentru a intelege mai bine motivul comportamentului bizar al pacientilor.

Insa ce e demn de retinut e faptul ca daca nu ar fi o componenta biologica la mijloc, atunci nu ar avea influenta neurolepticele. Si probabil ca intr-un fel sau altul ajuta daca e boala autoimuna ce afecteaza neuronii sau alte celule din creier.

Ce pot sa spun din experienta mea este ca am avut o trauma emotionala si mi-am dorit foarte mult sa mor sa imi fac rau mie insami - desi nu am facut nimic propriu-zis sa imi fac rau fizic. Insa plangand foarte mult si fiind extrem de suparata am simtit fizic vorbind cum incepea sa ma doara gatul si ca un delic si in zona capului - moment in care mi-am dat seama ca am exagerat cu plansul si m-am oprit.

Asta se intampla in 2009 prin iulie. Dupa ce am incetat cu plansul la vreo luna dupa m-am angajat. Dar de atunci am avut probleme foarte mari, cognitive nu mai puteam memora nu puteam fi atenta la ce mi se explica etc.. Astfel ca am pierdut si cateva locuri de munca iar in 2010 mi-a fost depistata boala autoimuna la tiroida - cum spuneam am simtit ca mi-am 'obosit' gatul efectiv de la cate noduri in gat aveam de la plans si asta a avut repercursiuni asupra tiroidei. Probabil la fel s-a intamplat si cu creierul: ceva s-a defectat acolo.

In 2014 am avut si nenorocirea unui tratment naturist care a fost scris gresit si am luat doze mari de ceaiuri care contineau probabil multa cofeina. Si atunci am fost diagnosticata cu episod psihotic.

Mentionez ca pana in 2009 nu am avut nici un fel de problema cu intelectul, memoria etc.. si nici probleme psihice.

Ma doare cand aud ca se abandoneaza atat de usor ipoteza bolii autoimune in cazul tulburarilor psihotice, pt ca asta inseamna ca medicii vor pune vina strict pe genetica, dand din umeri ca doar e mai simplu asa si vor abandona cercetarile serioase in domeniu.

Insa totusi exista speranta pentru ca exista studii, daca o sa cautati pe Google dupa 'schizophrenia autoimmune hypothesis'. Important e sa se descopere ceva ce ar putea reorchestra sistemul imunitar sa nu mai atace propriile celule nervoase.

Revin la prima idee : din experienta mea sunt ferm convinsa ca in cazul afectiunilor psihotice e 100% vorba de proces autoimun, prin care organsimul isi ataca propriile tesuturi.

Si daca e chestie autoimuna tot dai din umeri, adica daca anticorpii interni sunt programati gresit si iti ataca creierul gandind ca e ceva strain, mai ales ca si chestia autoimuna tot genetica e !
Ca daca genele erau bune, sistemul tau imunitar nu ataca creierul confundandu-l cu ceva strain. Tot din gene sistemul imunitar s-a format defect, asa ca tot la genetica ajungi, ca vrei sau nu vrei.

Ptr ca tu zici "e 100% vorba de proces autoimun, prin care organsimul isi ataca propriile tesuturi", dar nu ti-ai pus problema ca organismul isi ataca propriile tesuturi ca e defect din gene, ca genele au comandat formarea unui sistem imunitar defect.
Bine, sa zici ca schizo si bolile psihice nu-s direct genetice, dar nu conteaza, originea tot genetica e, care duce la bolile astea.

Pai uite la DIabet de tip 1, ai autoimuna cauza, sist imunitar ataca celulele producatoare de insulina din pancreas, si doctorii dau din umeri, ca n-au ce face.

Medicii cerceteaza oricum, si genetica studiaza, insa suntem praf inca pe genetica, nu stim multe.

Lasa mai aia cu diavolu, asa naiva esti ? N-are nici o legatura. Crestinismu, religia nu stii cine le-a inventat ? Bogatii ca sa domine pe prosti. Deci totul si dumnezeu si diavolu si tot e o inventie, asa ca aia e.
Ca sa nu contesti asupritorul imparatul, ti-a bagat-o ca dumnezeu l-a pus acolo, de aia era nevoie de religie.
Si ca dovada uite in Romani 13 din biblie (scrisa tot de ei) ce zice, si anume sa dai taxele la dregatori fara sa comentezi, ca asa e bine.
Dregatorii erau oamenii regelui.

Nu e vb de nici o protectie de lumea nevazuta, e vb ca neurotransmitatorii daca nu merg bine, apar psihozele ca rezultat al unor reactii chimice defecte.

@Costy2008. Nu e cauza genetica! Sistemul imunitar reactioneaza la activitatile suspecte in organism si isi mobilizeaza celulele la locul activitatii respective. In cazul meu tiroida. Asta iti pot spune sigur 100%.

Eu n-am avut absolut nimic de mica, am avut o copilarie fericita, fara probleme in adolescenta. Puteam face sport, dansa etc.. intelectual iar eram super ok. Dupa plans mult am inceput sa am probleme cu tiroida si sa obosesc. Foarte multi oameni au probleme autoimune dupa stress emotional sau ceva ce ii socheaza streseaza dar si de la mediu toxic, mucegaiuri metale grele etc. Am citit si ce zic cei din SUA pe tema asta si cam acestea le zic ca si cauze pt bolile autoimune.