Am nevoie de un sfat, va rog. Prietena mea e insarcinata si are probleme psihice serioase.

21-01-2008
Casian
Nu este medic/terapeut
Casian
Prietena mea este insarcinata in luna a 4-a. Desi nu am fost lipsiti de problemele cotidiene pe care le are banuiesc orice cuplu pot spune ca pana sa ramana insarcinata nu aveam astfel de probleme. Se confrunta cu tulburari psihice grave, depresie si in marea majoritate a timpului sunt cauzate de faptul ca ma respinge pur si simplu, invinovantindu-ma pe mine pentru orice problema mica sau mare cu care ne confruntam. Locuim impreuna, este constienta ca o iubesc enorm si ca amandoi ne-am dorit acest copil foarte mult. Am incercat tot ce mi-a trecut prin minte pentru a diminua aceste tulburari pe care le are, fie printr-o toleranta absoluta fata de orice iesire nervoasa asupra mea, fie incercand sa comunic calm despre rezonabilitatea celor motivate de ea sau incercand s-o aduc la realitate. Toate variantele au generat certuri groaznice (oricat de mult m-as fi straduit sa le aplanez) si in momentul de fata problemele s-au extins intr-o masura mai mica si asupra parintilor ei care au incercat s-o faca sa inteleaga ca nu sunt eu cauza acestor tulburari psihice. Intr-un final mi-a ramas o singura solutie (daca pot sa-i spun asa) pentru linistea ei, sa ma mut si sa inlatura astfel cauza motivata de ea, desi odata plecat sunt convins ca poate aparea un alt motiv iar lucrurile ar putea chiar si mai grave. Nu pot concepe sa o las singura in aceasta perioada (chiar daca pare singura solutie) asa ca va rog, daca cineva a mai trecut prin asa ceva sau stie ce pot face, scrieti-mi. Nu stiu ce sa mai fac si ma tem ingrozitor pentru sanatatea ei si a copilului. Multumesc.
5 comentarii
0
21-01-2008, ora 00:00
Casian
Nu este medic/terapeut
Casian
Imi cer scuze pentru lipsa de coerenta din mesajul postat mai sus, sunt intr-o stare disperata.
0
22-01-2008, ora 00:00
Dr. Andrei Dumitrescu
Psihologie, Bucuresti
Dr. Andrei Dumitrescu
Buna Casian,

O sarcina antreneaza dupa ea si o furtuna de schimbari hormonale (prin care corpul se adapteaza la noua conditie).
In plus, uneori poate activa si sentimente atavice de nevoie crescuta de securitate, astfel incat multe aspecte usor negative din jurul unei mame (care pana atunci erau compensate intr-un fel sau altul) pot parea brusc amenintatoare.

Cu alte cuvinte, in sarcina se pot activa continuturi psihice mai vechi, emotii date de catre noua mama de-a lungul timpului "la spate" (refulate, cum ar veni) si pe acest fond de toleranta scazuta la orice seamana cu un pericol - apar uneori certuri si invective in cupluri, generate de mama care brusc reevalueaza fiecare situatie dintr-un alt punct de vedere.

Nevoia ei principala e sa se simta in siguranta (indiferent ce inseamna asta pentru ea). Deoarece vorbim de stari EMOTIONALE, e posibil ca pentru ea siguranta sa nu raspunda la argumente LOGICE din partea ta (cum spui tu ca ai incercat).
Mai degraba, afla ce anume ar face-o pe ea sa se SIMTA in siguranta !
Apoi, asigura-te ca ceea ce faci in legatura cu asta va raspunde standardelor EI de calitate (nu ale tale).
Apoi, fii pregatit sa compensezi tu lipsa ei de toleranta (cu alte cuvinte, toleranta in cuplu sa ramana constanta).

Gandeste-te ca e pentru o cauza nobila, si ca abordand subiectul cum trebuie e posibil sa grabesti procesul ei de adaptare la noua situatie, si lucrurile sa revina la normal.
(evident, la un "normal" nou, fiindca si situatia e noua pentru voi)

Daca si asa lucrurile par sa scape de sub control, sugereaza-i vizita (voi doi) la un psihoterapeut bun de la voi din oras. O sa ramai surprins cum prezenta unei a treia persoane obliga participantii sa-si re-evalueze pozitiile intr-un mod mai rational.

Nu in ultimul rand, stai putin de vorba si cu alte femei care au fost insarcinate, si intreaba-le cum s-a manifestat la ele schimbarea asta... si ce au facut si sotii lor...

Succes,
Andrei Dumitrescu
0
22-01-2008, ora 00:00
Casian
Nu este medic/terapeut
Casian
Va multumesc frumos domnule Andrei. Ati relevat intr-adevar cu exactitate problema impreuna cu multe alte lucruri spuse de d-voastra si pe care le-am auzit de la prietena mea. Am incercat alinierea la standardele ei (standardele mele se refera numai la noi ca si familie intreaga si nu destramata fundamentand aceasta familie pe orice o face fericita pe ea). Din pacate o serie din aceste standarde includ o siguranta financiara absoluta pe care nu foarte multe familii o au. Nu suntem niste oameni fara posibilitati insa faptul ca la acest moment nu sunt conturate toate fondurile de care este nevoie mai tarziu sunt o cauza permanenta si acuta ale acestor stari ale ei (este traumatizata de imaginea unor parinti ce nu vor fi in stare sa asigure copilului ce are nevoie cu toate ca veniturile noastre sunt medii si pot asigura cel putin minimum necesar). Familiile sunt alaturi si sustin 100% atat relatia noastra cat si venirea pe lume a copilului. Ma tem ca am incercat tot in afara de vizita unui psihoterapeut, lucru deloc usor de realizat in masura in care orice informatie venita de la mine pentru ea este nociva.
Oricum va multumesc din nou pentru sfat si sper ca totul sa revina la un normal care sa ne poata asigura liniste fara probleme fizice de sanatate.
0
23-01-2008, ora 00:00
prozac
Nu este medic/terapeut
prozac
Visita la un terapeut cu experienta (poate chiar de cuplu) este de ne-evitat.
Daca va refuza, atunci mergeti singur la cateva sedinte, poate ii va starni interesul. Nu aveti nimic de pierdut, poate invatati noi strategii de a gasi cai de comunicare cu sotia dvs sau de a imbunatati pe cele existente.
Intradevar, sarcina poate declansa furtuni hormonale, iar starea rau ei poate provoca suferinta micultului.
Ah, si nu in ultimul rand, daca va fi de acord sa accepte vizita la psiholog, jumatate din munca este deja terminata.
Succes!
0
26-01-2008, ora 00:00
Psiholog Simina Munteanu
Psihologie, Sibiu
Psiholog Simina Munteanu
Casian, din cele descrise de tine, nu rezulta cu certitudine ca partenera ta are vreo tulburare psihica. A fost diagnosticata de un medic psihiatru sau aceasta este parerea ta?
Presupun ca ai ajuns la concluzia ca sufera de o boala psihica datorita faptului ca in comportamentul ei au aparut (ori s-au accentuat) anumite atitudini, ganduri, trairi de coloratura negativa. Insa, tinand cont de imprejurari (probabil prima sarcina), ma indoiesc ca cineva, adica un specialist, se va avanta in a stabili un diagnostic psihiatric. Cel mult, daca insistam, poate fi vorba de o tulburare de adaptare, cu elemente anxioase si/sau depresive, adica o stare destul de frecventa pe care o experimentam cu totii atunci cand, in viata noastra se produce un eveniment ce ne obliga la o restructurare de anvergura a modului in care ne privim propria persoana, viata, pe ceilalti.

La patru luni de sarcina, o gravida nu vede inca limpede finalitatea sarcinii, adica nasterea si copilul. Pana acolo, drumul este lung, pe parcurs pot aparea multe probleme si pe toate le simte visceral. Simte ca se schimba fara voia ei, ceea ce ii poate declansa sentimentul ca pierde controlul. Prin urmare, va incerca sa exercite un maximum de control asupra acelor aspecte din exterior pe care le poate contola. Evident, cantitatea de energie este in exces si nici nu-i aduce siguranta mult dorita. De aici, o serie intreaga de reactii emotionale epuizante atat pentru psihicul ei, deja mult solicitat, cat si pentru partener, familie, cei apropiati.
Pe masura ce inainteaza in sarcina (de regula in al doilea trimestru), si corpul se obisnuieste cu noul locatar, isi va contura si ea mai bine viitorul rol de mama. Adica nu doar prin parametrii exteriori (conditiile materiale, sociale), ci mai ales, prin cei interiori si interrelationali (atasament, atentie, disponibilitate etc., cu alte cuvinte, instinctele materne).
Ce ai putea tu sa faci? In primul rand, sa ramai. In al doilea rand, accepta faptul ca atunci cand te acuza ca nu o intelegi, s-ar putea sa aiba dreptate: realmente, tu nu ai cum sa intelegi cum se simte clipa de clipa, ce traieste, ce ganduri o agita. Dar poti afla, intreband-o, incurajand-o sa verbalizeze cat mai mult din ce o framanta. Nu trebuie sa-i dai un raspuns. Las-o sa si le gaseasca singura. Este suficient sa fii prezent si disponibil. Este lipsit de sens ca atunci cand se afla intr-o stare emotionala accentuata sa incerci sa o linistesti folosind argumente rationale. Mai bine, nu folosi nimic. Doar ramai langa ea si las-o sa-si planga supararea.
Incetul cu incetul, toate aceste emotii lasate libere se vor consuma si sistemul psihic, eliberat de acestea, se va putea in sfarsit orienta spre dezvoltarea unora mai adecvate situatiei prezente.
Adaugă un comentariu / răspuns

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomanda un Psihoterapeut sau cauta unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care va prezinta peste 2500 de terapeuti din Romania. Avantajul acestui site este ca pune mare pret pe recomandarile pacientilor. Gasiti prezentari detaliate ale serviciilor psihologice, cititi recomandari, va puteti programa online. In plus, exista o sectiune cu o multime de articole interesante si teste psihologice.
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Depresia la vârstnici
  • Combinația între depresie și tulburări cognitive minore la vârstnici accelerează îmbătrânirea creierului
  • Stimularea magnetică îmbunătățește starea de spirit în cazul bolnavilor de depresie
  • Gazul ilariant, tratament pentru depresiile severe
  • Pericolele utilizării Facebook-ului
  • Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnia cronică
  • Medicamentul care ar putea trata depresia în mai puțin de 24 de ore
  • Depresia
  • Alimentația insuficientă crește riscul afecțiunilor mentale la copii
  •  
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.