Care este diferenta dintre anxio-depresie si schizofrenie?
Acum 4 luni de zile am suferit o depresie ale carei cauze nu au fost depistate. A inceput si cu porbleme de focalizare. Am urmat cateva saptamani un tratament si deoarece m-am simtit mult mai bine am hotarat cu medicul sa il intrerupem. O luna de zile nu am mai avut nimic, dar de cateva saptamani totula devenit mult mai grav decat prima data. Nu ma pot concentra la ceea ce se intampla in jurul meu, sunt intr-o stare continua de panica si teroare, care ma blocheaza pur si simplu.Plang in continuu, si nu pot sa ma uit la filme, pentru ca am impresia ca totul este atat de real si ma impresioneaza de visez si noaptea scene. Imi este tare groaza sa nu fie un inceput de schizofrenie pentru ca nu cred ca as suporta asa ceva. Am tot ceea ce imi doresc, sunt invatatoare, tocmai am inregistrat un mare succes profesional, am un prieten foarte bun, parintii ma sprijina si totusi parca totul din jurul meu este sumbru cu imagini terifiante. Daca cineva care a suferit de aceasta boala sau stie simptomele, il rog sa imi spuna daca acesta este debutul.
Si eu am suferit o depresie foarte puternica acum cativa ani, adica in 2002, 2 ani am stat acasa incercand tot felul de tratamente si trecand prin diferite faze, printre care si cele amintite de tine. In cele din urma am gasit un medic bun si in 2005 m-am reangajat, dar nu am intrerupt tratamentul 2 ani, iar medicul mi-a spus ca inca cel putin un an trebuie sa- l urmez. Nu stiu cum e la tine, dar la mine a fost destul de grav cu tendinta de suicid si din ce m-am documentat tratamentele de acest gen sunt de lunga durata la care se mai adauga si cel de intretinere, cred ca ai renuntat prea devreme la tratament, mai consulta si alt medic. Succes!
si eu m-am confruntat cu probleme asemanatoare acum cativa ani.am reusit sa trec de faza urata cu ajutorul unui medic exceptional, din bucuresti.daca esti din bucuresti si daca te intereseaza, da-mi de stire, sa luam cumva legatura.oricum, trebuie multa rabdare, vointa, sprijin din partea celor din jur.dar cel mai bun lucru cred ca este infruntarea problemelor, lupta cu ele.eu si acum, dupa 8 ani, mai am din cand in cand cate o cadere, tendinta spre depresie, dar nu ma dau batuta, astfel incat reusesc sa le trec fara tratament, doar cu puterile mele.multa sanatate!
servus
asculta comentariile de pe forum de la cei ce au trecut prin asa ceva
, drept sati spun si eu sant in masura sati dau sfaturi
in 2004 am suferit de aproximativ aceeasi boala de care suferi si tu acum, drept sati spun imi era foarte greu treceam prin aceeasi simptome care le zici tu eu am suferit un atac de panica
ideea de baza este sa ai rabdare cu tine si sa nu iti intrerupii tratamentul
ai sa vezi k o sa te ajute foarte mult, o sa incepi sa ai incredere in tine si starile acelea de frica o sa dispara treptat.
Eu am inceput tratamentul cu ziprexa in 2004 si am luat aproximativ 1an si 4luni dupa care am intrerupt mai bine de 6 luni tratamentul apoi am avut pot sa zic o recidiva a bolii si am inceput sa iau iarasi pastiluta de seara si o iau de mai bine de 1 an de zile si e ok, ce sati zic trebuie sa ai multa rabdare cu tine si in principal sa ai incredere in tine si sigur va fii bine, multa bafta
asculta comentariile de pe forum de la cei ce au trecut prin asa ceva
, drept sati spun si eu sant in masura sati dau sfaturi
in 2004 am suferit de aproximativ aceeasi boala de care suferi si tu acum, drept sati spun imi era foarte greu treceam prin aceeasi simptome care le zici tu eu am suferit un atac de panica
ideea de baza este sa ai rabdare cu tine si sa nu iti intrerupii tratamentul
ai sa vezi k o sa te ajute foarte mult, o sa incepi sa ai incredere in tine si starile acelea de frica o sa dispara treptat.
Eu am inceput tratamentul cu ziprexa in 2004 si am luat aproximativ 1an si 4luni dupa care am intrerupt mai bine de 6 luni tratamentul apoi am avut pot sa zic o recidiva a bolii si am inceput sa iau iarasi pastiluta de seara si o iau de mai bine de 1 an de zile si e ok, ce sati zic trebuie sa ai multa rabdare cu tine si in principal sa ai incredere in tine si sigur va fii bine, multa bafta
Multumesc foarte mult pentru sfaturi. Ceea ce imi paralizeaza mie activitatea de zi cu zi cred ca este mai mult decat depresia, este gandul ca as putea suferi de schizofrenie, gandul ca aceasta s-ar putea agrava, pana la halucinatii, gandul spitalizarii sau al pierderii oamenilor apropiati si al serviciului. Panica este generalizata, nu ma mai pot concentra. Sper sa gasesc in mine forta de a lupta.
as dori sa stiu cu ce medicamente ati avut succes pentru ca si eu sunt in situatia voastra si am luat o groaza de tratamente fara efect.Doctorul a spus ca nu-si fac efectul la fel la toata lumea.Eu am luat ultimul medicament efectin timp de o luna dar l-am intrerupt pentru ca mi-a generat anxietate si o stare groaznica de rau.Eu nu am avut pana acum decat depresie nu si anxietate.Doctorul mi-a sugerat sa iau citalopram dar nu mai stiu ce sa fac.Astept cu nerabdare un raspuns
Eu fac tratament cu Rispolept Consta 50mg, injectie, Deparkine si Prozac de 2 ani si ma simt bine.
Care este diagnosticul tau?La mine este depresie recurenta adica revine la o perioada de timp.Ultima ma tine de doi ani dar nu e foarte grava in sensul ca pot dormi si ma pot ocupa de familie si treburi dar de cand iau efecti9n s-a agravat.Probabil ca nu-l suport.ce stiti despre cipralex sau citalopram?
Eu acum m-am intors de la prima consultatie. Premisa de schizofrenie a fost scoasa din start din calcul, totul reducandu-se la o foarte mare anxio-depresie care se poate agrava in cazul in care nu voi urma tratamentul cu Tranxene si Citalopram. Sunt totusi bucuroasa deoarece mi s-a spus ca se spera ca in 6 luni sa imi treaca. Dozele sunt mici, deoarece trebuie sa invat pentru un examen. Va tin la curent cu efectele medicamentelor in special cu cele ale citalopramului. Mi s-a spus ca poate da greata si caldura puternica dar doar pana se obisnuieste organismul cu ele, perioada care difera de la un individ la altul.
Mai, acum 2 ani cand am fost mi-a pus depresie cronicizata, apoi tulburare bipolara, dar eu tind sa cred ca a fost vorba de o depresie, care poate sa revina in timp, cred eu.Nu stiu nimic de medicamentele mentionate de tine, eu am mai facut cu un an inainte diferite tratamente pe care le intrerupeam la sfatul apropiatilor ca trebuie sa-mi revin singura, dar cand am avut si tentativa de suicid m-am convins ca trebuie sa urmez un tratament pana la capat, la indicatia medicului, asa ca asta mi-a prescris si asta am urmat reducand treptat din ele. Acum ma simt bine dar mai trebuie sa fac tratament inca cel putin un an, asa mi s-a spus si cine stie.daca nu o sa revin pentru ca si tata are probleme de genul asta si se mai si mostenesc.
pt Alirox eu tias indica sa iei Ziprexa cu incredere eu am luat si iau in continuare si e ok si din cate stiu eu Ziprexa se preteaza la depresie cu rezultate bune
Am inceput sa ma bucur iarasi de viata. Cu pasi mici dar increzatori. Nu stiu ce a inceput sa imi faca bine:ideea de a lua medicamente sau chiar medicamentele in sine. Le iau doar de 4 zile in dozele minime, dar am inceput sa ma simt mai in largul meu. Deocamdata nu dat efecte adverse, doar o foarte usoara amnezie, in sensul ca nu imi amintesc unele cuvinte. In rest, a aparut o raza de soare:), anxietatea incepe sa dispara. Sunt constienta ca vor veni si zile mai grele dar am realizat ca terapia ocupationala este una dintre cele mai bune arme.
pentru codrutel:cu ce doza ai inceput citalopramul?Si eu iau de doua zile si am inceput cu 5 mg pe zi urmand ca dupa cateva zile sa cresc la zece si apoi la doua zeci mg.mai iau anxiar doua pe zi urmand ca pe acesta sa-l elimin pe parcursul tratamentului.MI-am luat inima in dinti si m-am programat maine la psihoterapie.Daca vrei putem discuta in particular dupa ce dam examenele[lucram in acelasi domeniu]
Buna!
Si eu am fost diagnosticata recent cu sindrom anxois-depresiv si cum de mica am fost mai "prapastioasa" si recent intr-o situatie foarte stresanta a ajuns repede la un stadiu destul de sever, DAR am luat timp de 2 saptamani o doza relativ mica (0, 25 mg/zi) de alprazolam si m-a ajutat foarte mult, m-a calmat si am reusit in momentele respectiva sa-mi "adun gandurile". Am avut si eu aceleasi senzatii asemanatoare cu ale tale, dar au trecut incet-incet in timpul tratamentului. Eu consult si un psiholog si pot sa spun ca plec de la sedintele de terapie ca noua. Important e de stiut ca in cazurile astea gandirea pozitiva si increderea in sine sunt foarte importante! Mult noroc in continuare si insanatosire cat mai grabnica!
Si eu am fost diagnosticata recent cu sindrom anxois-depresiv si cum de mica am fost mai "prapastioasa" si recent intr-o situatie foarte stresanta a ajuns repede la un stadiu destul de sever, DAR am luat timp de 2 saptamani o doza relativ mica (0, 25 mg/zi) de alprazolam si m-a ajutat foarte mult, m-a calmat si am reusit in momentele respectiva sa-mi "adun gandurile". Am avut si eu aceleasi senzatii asemanatoare cu ale tale, dar au trecut incet-incet in timpul tratamentului. Eu consult si un psiholog si pot sa spun ca plec de la sedintele de terapie ca noua. Important e de stiut ca in cazurile astea gandirea pozitiva si increderea in sine sunt foarte importante! Mult noroc in continuare si insanatosire cat mai grabnica!
Am revenit cu informatii asupra efectelor tratamentului! Citalopramul mi-a dat tulburari de vedere, de aceea l-am inlocuit cu Coaxil, pe care il iau impreuna cu Tranxene si ma simt foarte bine. Sunt sigura ca am sa imi revin in cateva luni. Sunt mandra sa pot sa spun ca de 10 zile nu am mai plans, ceea ce este o realizare. Cred ca si faptul ca am de invatat pentru examene m-a facut sa uit de aceste ganduri. In orice caz alte efecte adverse de la medicamene nu am avut, in plus eu aveam deja tulburari de vedere inainte de a lua Citalopram.
Si cand te gandesti, Codrutel, ca nici nu a apucat bine sa se instaleze efectul medicamentelor, si tu te-ai si simtit mai bine...
Ca sa vezi cum mintea ne joaca feste si nici n-am luat bine un medicament ca ne si simtim bine... ca si cum corpul nostru AR STI cum sa se simta bine, chiar si fara medicamente...
Daca ai ocazia, mergi si la un psihoterapeut bun sa verifici daca te poti simti extraordinar de bine si in cadrul acestor intalniri, nu numai cu ajutorul pilulelor.
Deoarece din pacate pastilele nu dau raspunsuri la intrebari...si nici nu te invata cum sa reusesti in a te simti bine pe cont propriu, fara atatea chimicale...
Bafta,
Andrei
Ca sa vezi cum mintea ne joaca feste si nici n-am luat bine un medicament ca ne si simtim bine... ca si cum corpul nostru AR STI cum sa se simta bine, chiar si fara medicamente...
Daca ai ocazia, mergi si la un psihoterapeut bun sa verifici daca te poti simti extraordinar de bine si in cadrul acestor intalniri, nu numai cu ajutorul pilulelor.
Deoarece din pacate pastilele nu dau raspunsuri la intrebari...si nici nu te invata cum sa reusesti in a te simti bine pe cont propriu, fara atatea chimicale...
Bafta,
Andrei
Andrei, daca se poate iti voi adresa o intrebare: -Ce parere ai despre med. antidepresive? ...dupa cum stii, acestea restabilesc echilibrul nivelului de neurotransmitatori, care este serios afectat in depresii. Tu chiar crezi ca medicii psihiatri sunt incompetenti, ca au invatat degeaba atatia ani?! Ca prescriu medicamente doar ca sa se afle in treaba?
Oana,
parerea mea despre medicamentele antidepresive chiar nu are importanta pentru acest forum.
Daca vrei pot sa-ti povestesc cazuri peste cazuri...
Insa nici asta nu e important.
Important este ca exista persoane care chiar au nevoie de ele, si persoane care le iau degeaba - fiindca exista altceva care mentine nivelele de neurotransmitatori atat de jos. Si iei un antidepresiv, si daca totusi ai noroc sa te ajute (discutia despre efectele secundare pe termen lung nu isi are locul nici ea aici) - dupa ce renunti e posibil sa te pocneasca iar, fiindca nu adresezi cauza, ci doar efectul !
Si uite asa iar si iar si iar... dupa care pentru a te usura ajungi la concluzia ca nu prea se poate face nimic pentru tine, sau ca esti un caz "special"... sau medical...
Pentru ca intr-adevar, sunt persoane pentru care nu se poate face nimic... CU PASTILE. Pentru ca nu au nevoie de asa ceva.
Dar daca tu insisti sa te duci la psihiatru, unii (nu toti) nu te vor lasa sa pleci cu mana goala... iti vor prescrie fie un calmant usor, fie un antidepresiv...care si ele sunt de mai multe feluri: care te energizeaza, care te tin imobil, care...
Pentru ca de asta sunt ei acolo: daca tot ai venit la ei, te ajuta cum pot ei ! Ceea ce e extraordinar ! Dar asta nu inseamna ca e UNICUL mod in care poti fi ajutat. Uita-te pe acest forum, unii au gasit rezolvarea in psihoterapie, altii in ei insisi, altii in activitati care i-au scos de pe "toboganul catre depresie", altii in combinatii ale lor - fiecaruia dupa cat de mult i-a pasat de el, etc, etc... si putini au gasit rezolvarea DOAR cu ajutorul pastilelor.
Ca atare e o problema de statistica, daca vrei: poti paria pe calul care alearga cel mai incet, poti paria pe un cal mediocru, poti paria pe un cal super agil care are cele mai multe sanse...
Dupa cum vezi, nu e obligatoriu ca toata lumea sa parieze pe acelasi cal. Dupa cum nu toti au aceleasi sanse in general, fiecaruia i se potriveste altceva.
Tu pe ce cal (sau cai) pariezi pentru tine ?
Ce cal stii ca ti se potriveste cel mai bine ?
Toate cele bune,
Andrei
parerea mea despre medicamentele antidepresive chiar nu are importanta pentru acest forum.
Daca vrei pot sa-ti povestesc cazuri peste cazuri...
Insa nici asta nu e important.
Important este ca exista persoane care chiar au nevoie de ele, si persoane care le iau degeaba - fiindca exista altceva care mentine nivelele de neurotransmitatori atat de jos. Si iei un antidepresiv, si daca totusi ai noroc sa te ajute (discutia despre efectele secundare pe termen lung nu isi are locul nici ea aici) - dupa ce renunti e posibil sa te pocneasca iar, fiindca nu adresezi cauza, ci doar efectul !
Si uite asa iar si iar si iar... dupa care pentru a te usura ajungi la concluzia ca nu prea se poate face nimic pentru tine, sau ca esti un caz "special"... sau medical...
Pentru ca intr-adevar, sunt persoane pentru care nu se poate face nimic... CU PASTILE. Pentru ca nu au nevoie de asa ceva.
Dar daca tu insisti sa te duci la psihiatru, unii (nu toti) nu te vor lasa sa pleci cu mana goala... iti vor prescrie fie un calmant usor, fie un antidepresiv...care si ele sunt de mai multe feluri: care te energizeaza, care te tin imobil, care...
Pentru ca de asta sunt ei acolo: daca tot ai venit la ei, te ajuta cum pot ei ! Ceea ce e extraordinar ! Dar asta nu inseamna ca e UNICUL mod in care poti fi ajutat. Uita-te pe acest forum, unii au gasit rezolvarea in psihoterapie, altii in ei insisi, altii in activitati care i-au scos de pe "toboganul catre depresie", altii in combinatii ale lor - fiecaruia dupa cat de mult i-a pasat de el, etc, etc... si putini au gasit rezolvarea DOAR cu ajutorul pastilelor.
Ca atare e o problema de statistica, daca vrei: poti paria pe calul care alearga cel mai incet, poti paria pe un cal mediocru, poti paria pe un cal super agil care are cele mai multe sanse...
Dupa cum vezi, nu e obligatoriu ca toata lumea sa parieze pe acelasi cal. Dupa cum nu toti au aceleasi sanse in general, fiecaruia i se potriveste altceva.
Tu pe ce cal (sau cai) pariezi pentru tine ?
Ce cal stii ca ti se potriveste cel mai bine ?
Toate cele bune,
Andrei
Draga Codrutel, nu te mai speria de schizofrenie, este de regula eraditara si are clar simptome psihoptice, idei delirante, halucinatii, rupowere de realitate.
sa iti iasa din cap ca ai avea asa ceva.
Tu de frica te sugestionezi, esti duar o persoana mai sensibila, mai simtitoare.
Nu cred ca vei avea vreo data nevoie de spitalizare, eu am cinci internari si tot cred ca nu voi mai ajunge acolo nicio data.
Fii mai optimista pentru ca exista puterea gandului.
Este un Dumnezeu care ne fereste de rele.
sa iti iasa din cap ca ai avea asa ceva.
Tu de frica te sugestionezi, esti duar o persoana mai sensibila, mai simtitoare.
Nu cred ca vei avea vreo data nevoie de spitalizare, eu am cinci internari si tot cred ca nu voi mai ajunge acolo nicio data.
Fii mai optimista pentru ca exista puterea gandului.
Este un Dumnezeu care ne fereste de rele.
Andrei,
Sunt foarte interesata de efectul pe termen lung al antidepressants, sunt sceptica referitor la eficacitatea lor ( 50% din pacientii care iau antidepressants se simt mai bine comparat cu 30% al celor care iau doar "placebo") dar daca as stii ca cel putin pe termen lung sunt ca "apa sfintita" as fi mai linistita.
Mutumesc anticipat,
Miruna
Sunt foarte interesata de efectul pe termen lung al antidepressants, sunt sceptica referitor la eficacitatea lor ( 50% din pacientii care iau antidepressants se simt mai bine comparat cu 30% al celor care iau doar "placebo") dar daca as stii ca cel putin pe termen lung sunt ca "apa sfintita" as fi mai linistita.
Mutumesc anticipat,
Miruna
Buna Miruna,
Daca vei mai citi din cele postate si la sectiunea "Psihoterapie" - vei vedea ca nu iti poate garanta nimeni efectul unui medicament antidepresiv.
In plus, avand in vedere si efectele secundare ale unui astfel de medicament (mai ales cand e luat pe termen lung) - trebuie sa pui in balanta ideea de a lua asa ceva cu toate efectele colaterale care pot apare. Nu voi detalia aici care sunt efectele colaterale, le poti citi fie pe net, pe forumuri, in prospect, poti intreba alti psihiatri.
Iti pot insa recomanda sa iei in calcul si cateva sedinte de psihoterapie, cu un psihoterapeut (bun) de la tine din oras.
Asa ai o sansa in plus sa termini cu depresia inainte ca antidepresivele sa ajunga pe termen lung...
Toate cele bune,
Andrei
Daca vei mai citi din cele postate si la sectiunea "Psihoterapie" - vei vedea ca nu iti poate garanta nimeni efectul unui medicament antidepresiv.
In plus, avand in vedere si efectele secundare ale unui astfel de medicament (mai ales cand e luat pe termen lung) - trebuie sa pui in balanta ideea de a lua asa ceva cu toate efectele colaterale care pot apare. Nu voi detalia aici care sunt efectele colaterale, le poti citi fie pe net, pe forumuri, in prospect, poti intreba alti psihiatri.
Iti pot insa recomanda sa iei in calcul si cateva sedinte de psihoterapie, cu un psihoterapeut (bun) de la tine din oras.
Asa ai o sansa in plus sa termini cu depresia inainte ca antidepresivele sa ajunga pe termen lung...
Toate cele bune,
Andrei
Multumesc Andrei,
Nu ai facut decat sa-mi confirmi ceea ce banuiam, din pacate am citit o multime de informatii legate de depresie care m-au infundat si mai tare in negura. De la informatii "vestea buna e ca nu esti singura" urmata de cifre inspamantatoare cati deprimati sunt netratati din care eu umila am concluzionata ca vechea "misery likes company" e foarte valabila, urmate de vestea inca si mai buna " esti bolnav dar exista tratatment" (iar daca un medicament esueaza avem altele la dispozitie), la informatii de genul "statisticile arata ca multi adolescenti si tineri tratati de depresie fie se sinucid fie comit acte de violetna impotriva altora". Am citit si despre efectele colaterale dar nu am citit nimic despre efectul pe termen lung ( a se citii ani) pe care medicamentele le au aspra unui tanar care incepe tratamentul de la 16 ani.
Nu eu am nevioe de tratament (spun eu, dar cine stie), e vorba de un tanar care a inceput sa ia medicamente impotriva depresiei la 16 ani(prescrise de psihiatru) in paralel cu sedinte, la 20 ani s-a descoperit ca hopa de fapt are si "social anxiety disorder ai add si au aparut alte medicamnte, din punctul meu de vedere tanarul e doar nefericit si frustrat, iar medicamentele ca si sedintele nu par ca au efecte dar sunt luate cu religiozitate pt ca asa spune doctorul, parerile altora nici nu sunt considerate. DIn nou daca as stii ca nu sunt efecte majore pe temen lung as abandona lupta (care oricum pare pierduta).
Multumesc pt orice raspuns care poate sa ma lumineze.
Miruna
Nu ai facut decat sa-mi confirmi ceea ce banuiam, din pacate am citit o multime de informatii legate de depresie care m-au infundat si mai tare in negura. De la informatii "vestea buna e ca nu esti singura" urmata de cifre inspamantatoare cati deprimati sunt netratati din care eu umila am concluzionata ca vechea "misery likes company" e foarte valabila, urmate de vestea inca si mai buna " esti bolnav dar exista tratatment" (iar daca un medicament esueaza avem altele la dispozitie), la informatii de genul "statisticile arata ca multi adolescenti si tineri tratati de depresie fie se sinucid fie comit acte de violetna impotriva altora". Am citit si despre efectele colaterale dar nu am citit nimic despre efectul pe termen lung ( a se citii ani) pe care medicamentele le au aspra unui tanar care incepe tratamentul de la 16 ani.
Nu eu am nevioe de tratament (spun eu, dar cine stie), e vorba de un tanar care a inceput sa ia medicamente impotriva depresiei la 16 ani(prescrise de psihiatru) in paralel cu sedinte, la 20 ani s-a descoperit ca hopa de fapt are si "social anxiety disorder ai add si au aparut alte medicamnte, din punctul meu de vedere tanarul e doar nefericit si frustrat, iar medicamentele ca si sedintele nu par ca au efecte dar sunt luate cu religiozitate pt ca asa spune doctorul, parerile altora nici nu sunt considerate. DIn nou daca as stii ca nu sunt efecte majore pe temen lung as abandona lupta (care oricum pare pierduta).
Multumesc pt orice raspuns care poate sa ma lumineze.
Miruna
Miruna,
spui ca tanarul ia medicamente in paralel cu sedinte.
Sedinte de ce ?
Si cu ce efect ?
Sa stii ca in realitate e uneori greu de stabilit, din exterior daca cineva se poate descurca singur sau numai cu psihoterapie sau are nevoie si de medicatie. Sunt cazuri si cazuri...
Unica ta contributie ar putea fi sa il indemni si spre o a doua opinie de la un alt doctor psihiatru, si eventual o a doua opinie de la un (alt) psihoterapeut.
Conteaza cum s-au desfasurat cei 4 ani de cand ia pastile. Aceeasi substanta, in doze tot mai crescute pana la un anume plafon, substante diferite, combinatii de substante, pe cat timp, in ce concentratie...
Si in cadrul sedintelor de care spui, are importanta durata, frecventa, implicarea, contextul...
Vezi ? Este mai bine sa "lupti altfel", cu ajutorul unor specialisti daca nu esti convinsa de un anumit aspect.
Si nu in ultimul rand, atata timp cat lupta o duci tu, si nu persoana respectiva, probabil ca lucrurile vor ramane multa vreme la fel...
spui ca tanarul ia medicamente in paralel cu sedinte.
Sedinte de ce ?
Si cu ce efect ?
Sa stii ca in realitate e uneori greu de stabilit, din exterior daca cineva se poate descurca singur sau numai cu psihoterapie sau are nevoie si de medicatie. Sunt cazuri si cazuri...
Unica ta contributie ar putea fi sa il indemni si spre o a doua opinie de la un alt doctor psihiatru, si eventual o a doua opinie de la un (alt) psihoterapeut.
Conteaza cum s-au desfasurat cei 4 ani de cand ia pastile. Aceeasi substanta, in doze tot mai crescute pana la un anume plafon, substante diferite, combinatii de substante, pe cat timp, in ce concentratie...
Si in cadrul sedintelor de care spui, are importanta durata, frecventa, implicarea, contextul...
Vezi ? Este mai bine sa "lupti altfel", cu ajutorul unor specialisti daca nu esti convinsa de un anumit aspect.
Si nu in ultimul rand, atata timp cat lupta o duci tu, si nu persoana respectiva, probabil ca lucrurile vor ramane multa vreme la fel...
Andrei,
Partea draguta a problemei e ca inteleg foarte bine ca nu e lupta mea, ce am incercat a fost de la inceput sa insist pentru o alta opinie, din pacate traim intr-o societate unde majoritatea este convinsa ca pastilele sunt solutia la nefericire si frustrare.
Ca sa raspund intrebarilor tale;
Initial a fost consultat un psiholog care a prescris antidepresante, pt 2 ani au fost vizite saptamanale la psiholog si continuarea tratatmentului. Acum 2 ani s-a renuntat la psiholog si cred ca (nu sunt sigura) ca cel care a concluzionat ca tanarul trebuie tratat de mult mai ulte e un doctor generalist. Diagnosticul se pune in general pe baza unui set de raspunsuri ale pacientului.
Oricum asa cum am spus nu am vazut o schimbare in bine (pt ca nu se analizeaza cauza, - nu vreau sa par insensibila la durerile altora, dar de multe ori cauza e simpu "lumea nu se invarte in jurul meu asa cumvreau eu") in tanarul respectiv. Am facut ultima afirmatie pt ca am vazut ca atunci cand viata e interesanta si probleme putine, tanarul e mult mai bine tratamentul fiind acelasi.
Astea fiind spuse asa cum ai spus lupta nu e a mea, si cum evident parerea mea nu conteaza "tu nu esti doctor" nu am ce face decat sa-mi spun ca poate tratamentul chiar daca va fi pe viata nu e daunator.
Multumesc pt raspunsuri, Miruna
Partea draguta a problemei e ca inteleg foarte bine ca nu e lupta mea, ce am incercat a fost de la inceput sa insist pentru o alta opinie, din pacate traim intr-o societate unde majoritatea este convinsa ca pastilele sunt solutia la nefericire si frustrare.
Ca sa raspund intrebarilor tale;
Initial a fost consultat un psiholog care a prescris antidepresante, pt 2 ani au fost vizite saptamanale la psiholog si continuarea tratatmentului. Acum 2 ani s-a renuntat la psiholog si cred ca (nu sunt sigura) ca cel care a concluzionat ca tanarul trebuie tratat de mult mai ulte e un doctor generalist. Diagnosticul se pune in general pe baza unui set de raspunsuri ale pacientului.
Oricum asa cum am spus nu am vazut o schimbare in bine (pt ca nu se analizeaza cauza, - nu vreau sa par insensibila la durerile altora, dar de multe ori cauza e simpu "lumea nu se invarte in jurul meu asa cumvreau eu") in tanarul respectiv. Am facut ultima afirmatie pt ca am vazut ca atunci cand viata e interesanta si probleme putine, tanarul e mult mai bine tratamentul fiind acelasi.
Astea fiind spuse asa cum ai spus lupta nu e a mea, si cum evident parerea mea nu conteaza "tu nu esti doctor" nu am ce face decat sa-mi spun ca poate tratamentul chiar daca va fi pe viata nu e daunator.
Multumesc pt raspunsuri, Miruna
Ai dreptate, nici eu nu am incredere in "diagnostice" cu tenta psihiatrica precum si in medicatie antipsihotica sau antidepresiva prescrisa de psihologi sau doctori generalisti.
Spune-mi, tanarul de care vorbesti nu e in Romania, nu ?
Pentru ca aici psihologul nu are competenta de a prescrie medicamente de nici un fel. Si nici un generalist nu ar trebui sa aiba cand e vorba de asa ceva...insa asta e o alta poveste.
Probabil ca ai intuit corect, uneori faptul de a lua pastile poate face un adolescent sa se simta "special" - si ii poate oferi un set de avantaje colaterale care sa-l impinga inspre a consuma "pastile" cu religiozitate, asa cum spui.
Aici e un mare pericol, intrucat asa pot apare "pastilele care intretin simptomul"...
Andrei
Spune-mi, tanarul de care vorbesti nu e in Romania, nu ?
Pentru ca aici psihologul nu are competenta de a prescrie medicamente de nici un fel. Si nici un generalist nu ar trebui sa aiba cand e vorba de asa ceva...insa asta e o alta poveste.
Probabil ca ai intuit corect, uneori faptul de a lua pastile poate face un adolescent sa se simta "special" - si ii poate oferi un set de avantaje colaterale care sa-l impinga inspre a consuma "pastile" cu religiozitate, asa cum spui.
Aici e un mare pericol, intrucat asa pot apare "pastilele care intretin simptomul"...
Andrei
Andrei,
Intrebarile pe care un medic generalist le pune inainte de a stabili un diagnostic sunt suficiente sa te deprime, sunt superficiale si as pune pariu ca 90% din cei asa considerati "normali" ar intra in categoria celor care trebuie tratati. Astea fiind spuse depinde doar de pacient daca sa aiba incredere sau sa cerceteze mai mult, cei mai multi ajung la doctor pt ca altii din jurl lor ii trimit acolo.
Tanarul de care vorbeam nu e in RO e in tara unde toate se trateaza cu pastile si unde psihoanaliza nu mai e la moda, pilulele de orice fel da.
Tanarul a inceput tratamentul la 16 ani, avea dureri de stomac si s-a constattat ca sunt de la " nervi", mai tarziu s-a constata ca e depresiv apoi ca are ADHD apoi anxietate sociala. Sunt curioasa ce mai urmeaza. El se comporta ca orice tanar, are toane iar cand totul merge bine si el e bine, cand e prea ocupat sau examene incep si durerile de cap peste toate. Pune toate astea in contextul unui tata un pic sever (nu abuziv) si o mama extrem de ingaduitoare si in plus un frate care din cauza unei conditii la inima (s-a nascut asa) a fost intotdeauna un pic favorizat.
Asta e povestea pe scurt.
Multumesc pt atentie.
Miruna
Intrebarile pe care un medic generalist le pune inainte de a stabili un diagnostic sunt suficiente sa te deprime, sunt superficiale si as pune pariu ca 90% din cei asa considerati "normali" ar intra in categoria celor care trebuie tratati. Astea fiind spuse depinde doar de pacient daca sa aiba incredere sau sa cerceteze mai mult, cei mai multi ajung la doctor pt ca altii din jurl lor ii trimit acolo.
Tanarul de care vorbeam nu e in RO e in tara unde toate se trateaza cu pastile si unde psihoanaliza nu mai e la moda, pilulele de orice fel da.
Tanarul a inceput tratamentul la 16 ani, avea dureri de stomac si s-a constattat ca sunt de la " nervi", mai tarziu s-a constata ca e depresiv apoi ca are ADHD apoi anxietate sociala. Sunt curioasa ce mai urmeaza. El se comporta ca orice tanar, are toane iar cand totul merge bine si el e bine, cand e prea ocupat sau examene incep si durerile de cap peste toate. Pune toate astea in contextul unui tata un pic sever (nu abuziv) si o mama extrem de ingaduitoare si in plus un frate care din cauza unei conditii la inima (s-a nascut asa) a fost intotdeauna un pic favorizat.
Asta e povestea pe scurt.
Multumesc pt atentie.
Miruna
Miruna,
Dupa cum cred ca ai intuit deja, contextul in care apar si se manifesta simptomele este un factor decisiv in evolutia acestora sub tratament.
Daca, printr-o neobisnuita constelatie de motive si comportamente, simptomele tanarului in cauza furnizeaza acestei familii anumite beneficii, prin care aceasta reuseste sa isi mentina homeostazia, atunci tratamentul sau are mai multe sanse sa-i perpetueze starea, decat sa o aduca la un nivel normal de functionare.
Posibile beneficii pot fi: atentia sporita din partea familiei (in sfarsit are si el parte de acceasi atentie ca si fratele sau); parintii accepta boala si il trateaza ca atare, "spalandu-si" astfel din pacate.
Modelul l-a avut chiar in familie: daca esti bolnav, primesti atentie!
Deci, pentru ca tanarul sa "renunte" la boala, trebuie ca intreaga familie sa coopereze in a-l ajuta sa-si pastreze beneficiile (atentie, grija, securitate, caldura), concomitent cu schimbarea modului de a le obtine (boala, neajutorare, dependenta).
Dupa cum cred ca ai intuit deja, contextul in care apar si se manifesta simptomele este un factor decisiv in evolutia acestora sub tratament.
Daca, printr-o neobisnuita constelatie de motive si comportamente, simptomele tanarului in cauza furnizeaza acestei familii anumite beneficii, prin care aceasta reuseste sa isi mentina homeostazia, atunci tratamentul sau are mai multe sanse sa-i perpetueze starea, decat sa o aduca la un nivel normal de functionare.
Posibile beneficii pot fi: atentia sporita din partea familiei (in sfarsit are si el parte de acceasi atentie ca si fratele sau); parintii accepta boala si il trateaza ca atare, "spalandu-si" astfel din pacate.
Modelul l-a avut chiar in familie: daca esti bolnav, primesti atentie!
Deci, pentru ca tanarul sa "renunte" la boala, trebuie ca intreaga familie sa coopereze in a-l ajuta sa-si pastreze beneficiile (atentie, grija, securitate, caldura), concomitent cu schimbarea modului de a le obtine (boala, neajutorare, dependenta).
Aha, ma gandisem eu ca ce povestesti tu e made in the USA.
Suna exact ca orice poveste de acolo...
(iar ce spui tu suna a parere de roman - roman... care inca mai lupta pentru idei, si impotriva tendintelor consumiste occidentale )
Suna exact ca orice poveste de acolo...
(iar ce spui tu suna a parere de roman - roman... care inca mai lupta pentru idei, si impotriva tendintelor consumiste occidentale )
Simina,
Din pacate ceea ce sugerezi tu nu se poate, nu intreaga familie doreste scoaterea tanarului de sub influenta pastilelor, din pacate mama a fost initiatoarea starii actuale. Mama considera ca tot ceea ce-l face pe tanar sa se simta bine e OK si crede ca e vorba de "chemical imbalance" care trebuie tratat. Tatal pe de alta parte crede ca nu e sanatos sa incepi pe panta medicamentoasa asa de tanar (fara simptome reale). Dupa cum se observa cei 2 copii au fost obisnuiti ca ce spune un parinte sa contrazica celalalt si cum e de asteptat sa considere ca cel ingaduitor are dreptate.
Andrei,
Ceea ce povestesc e made in US dar totusi ce se poate face, daca se poate si daca are rost sa incerci sa faci ceva?
Miruna
Din pacate ceea ce sugerezi tu nu se poate, nu intreaga familie doreste scoaterea tanarului de sub influenta pastilelor, din pacate mama a fost initiatoarea starii actuale. Mama considera ca tot ceea ce-l face pe tanar sa se simta bine e OK si crede ca e vorba de "chemical imbalance" care trebuie tratat. Tatal pe de alta parte crede ca nu e sanatos sa incepi pe panta medicamentoasa asa de tanar (fara simptome reale). Dupa cum se observa cei 2 copii au fost obisnuiti ca ce spune un parinte sa contrazica celalalt si cum e de asteptat sa considere ca cel ingaduitor are dreptate.
Andrei,
Ceea ce povestesc e made in US dar totusi ce se poate face, daca se poate si daca are rost sa incerci sa faci ceva?
Miruna
Miruna,
ajutor cu forta nu se poate.
Mai ales cand e vorba de o alta familie.
Gandeste-te cum ar veni cineva din Polinezia, si ti-ar cere sa nu mai folosesti tel. mobil, fiindca radiatia e nociva.
(iar ei nu folosesc telefoane, fiindca "nu e moda" asa acolo)
Ai face ?
Si gandeste-te ca prietenul din Polinezia s-ar framanta zi si noapte cum sa te convinga sa renunti la telefonul mobil... iar tu astepti cateva telefoane importante pe zi, fiind foarte conectata la societatea in care traiesti.
Le-ai spus, banuiesc de psihoterapie (in caz ca nu stiau deja) - iar decizia finala le apartine.
Si aici se termina aria ta de actiune...
ajutor cu forta nu se poate.
Mai ales cand e vorba de o alta familie.
Gandeste-te cum ar veni cineva din Polinezia, si ti-ar cere sa nu mai folosesti tel. mobil, fiindca radiatia e nociva.
(iar ei nu folosesc telefoane, fiindca "nu e moda" asa acolo)
Ai face ?
Si gandeste-te ca prietenul din Polinezia s-ar framanta zi si noapte cum sa te convinga sa renunti la telefonul mobil... iar tu astepti cateva telefoane importante pe zi, fiind foarte conectata la societatea in care traiesti.
Le-ai spus, banuiesc de psihoterapie (in caz ca nu stiau deja) - iar decizia finala le apartine.
Si aici se termina aria ta de actiune...
Andrei,
Crede-ma ca daca nu era intr-un fel "familia mea" nici nu cred ca mi-as fi dat cu parerea. Pe scurt sunt mama vitrega a pacientului si sunt implicata direct. Dupa ani de argumente legate in mare parte de educatia copiilor cei 2 parinti au divortat, dupa o veme ambii s-au recasaorit, iar eu fac parte din "amilia extinsa". Nu am inghitit atata literatura care nu e specialitatea mea doar de dragul artei.
As fi dorit sa-mi linistesc sotul spunandu-i ca nu e nici o problema daca tanarul ia atatea medicamente, eu personal nu am vazut nici o schimbare in timp inatitudinea tanarului, nu e nici mai rau, nici mai bine. Daca nu era mama care mai are rude on "happy pils" nici nu cred ca era nevoie de ele. Cam asta e.
Miruna
Crede-ma ca daca nu era intr-un fel "familia mea" nici nu cred ca mi-as fi dat cu parerea. Pe scurt sunt mama vitrega a pacientului si sunt implicata direct. Dupa ani de argumente legate in mare parte de educatia copiilor cei 2 parinti au divortat, dupa o veme ambii s-au recasaorit, iar eu fac parte din "amilia extinsa". Nu am inghitit atata literatura care nu e specialitatea mea doar de dragul artei.
As fi dorit sa-mi linistesc sotul spunandu-i ca nu e nici o problema daca tanarul ia atatea medicamente, eu personal nu am vazut nici o schimbare in timp inatitudinea tanarului, nu e nici mai rau, nici mai bine. Daca nu era mama care mai are rude on "happy pils" nici nu cred ca era nevoie de ele. Cam asta e.
Miruna
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10hipertensiune
- 19Oare se merita sa traiesti fiind schizofrenic!?
- 5hepatita cronica autoimuna, gammapatie monoclonala
- 4cum iti ajuti mama depresiva?
- 2tulburare anxioasa si depresie bipolara
- 69ma lupt in fiecare zi cu mine insumi
- 6Probleme de memorie, vorbire si coordonare
- 6Cer prea mult?
- 16Tulburare schizotipala, de compotament, sau schizofrenie?
- 0Amitriptilina -cat de eficienta este in tratarea depresiei?
- 5leponexul lipsa apetit sexual
- 12LEPONEX..pareri
- 20Un schizofrenic poate face urmatoarele?
- 8angajare cu depresie
- 4Simptomele negative in schizofrenie de ce nu se trateaza?
- 3Tratamente Schizofrenie
- 8Schizofrenie
- 5Schizofrenie. Aud voci. Sunt de acord cu ele. Ajutor.
- 3Lucrează cineva sau te angajeaza
Mai multe informații despre: Depresia Schizofrenia
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: