Ce sa aleg??

Buna seara oameni buni. Am 21 de ani, trec printr-un divorț căsnicia mea nu a fost tocmai ceea pe care mi-o doream. Din această experiență nu plec cu prea multe lucruri frumoase din contră, am avut o casnicie numai cu certuri, bataii, bautura si aparate. Singurul lucru bun sunt copii mei pe care nici nu ii mai simt ai mei, am gemeni 2 baietii de 2 ani si 3 luni aproape momentan sunt la tata-l lor. In urma cu pugin timp am cunosc o persoană care mia schimbst radical viața, ma învățat ce inseamna fericirea, ce inseamna sa pun capul pe perna liniștită dar in primul rand ma facut sa ma simt respectată si iubita.. singura problemă e ca nu imi acceptă copii.. ce sa fac? Ma pus sa renunț la copii si sa ma gandesc si la fericirea mea. Ce sa aleg, cum să procedez?

Cum puteti sa credeti ca puteti fi fericita cu un om care va pune sa renuntati la copii? Acel om se preface. Are nevoie de placeri de moment. Incercati sa va reveniti in simtiri si sa ganditi cu mintea, nu cu simturile. Aveti o responsabilitate ca mama.

Povestea asta imi aduce aminte de unul din citatele cu iz hilar al lui Alfred Adler:" Singurii oameni normali sunt cei pe care nu îi cunoşti foarte bine.”
In cazul lui, faptul ca nu isi doreste niste copilasi atat de micuti, pe care ii poti modela cum vrei, arata cine este el. Un om dinasta azi vrea sa renuntati la atat de mult, teribil de mult ptr o mama, si maine poate sa vrea orice. Daca o sa acceptati asta e posibil peste putina vreme sa vrea orice. Sunt intrutotul de acord cu intrebarea pusa la inceput de Clara.

Parerea mea ca ptr a invata sa fiti autonoma aveti nevoie si de sprijinul parintilor, e destul de greu cu doi copii atat de mici fara ajutor. Unii bunici instantaneu la cererea de ajutor parca deabia apuca, sunt viata lor. Am avut sansa unor socrii ptr care sunt o binecuvantare copii, ptr ei nu a fost o obligatie ptr ei a fost o binecuvantare si o placere sa ne fie alaturi.

Pe zi ce trece sunt din ce in ce mai confuză, nu mai inteleg absolut nimic si parca totul e in potriva mea. Cred din ce in ce mai mult ca am nevoie de un psiholog. In ultima vreme nu ma mai inteleg nici pe mine, deși am o vârstă mica am fost mereu foarte responsabilă si mereu am stiut ce sa fac si cum sa fac, acum pur si simplu nu mai sunt in stare de absolut nimic.. Va multumesc pentru păreri, o zi buna!!