Cum se numeste fobia de a nu gasi, la nevoie, o toaleta?

Cum se numeste fobia de "a face pe tine intr-un context public, de a avea o nevoie fiziologica stringenta fara posibilitatea de a gasi o toaleta etc ". Exista o astfel de fobie si daca da cum se numeste? As dori sa aflu cat mai multe detalii despre acest subiect. Va multumesc

Poate e vorba de agorafobie-teama, frica de spatiile deschise, care sa se manifeste si sub aceasta forma. De obicei poate indica o persoana emotiva, sau care a avut/are probleme intestinale care, in timp, au nascut teama de a nu gasi o toaleta daca nu se afla acasa. De exemplu cei cu sindrom de colon iritabil pot ajunge la aceasta fobie. Dar depinde de mai multi factori, se sta de vorba cu respectivul care are aceasta teama. Sananate deplina!

Intai de toate va multumesc pentru raspunsuri. De asemenea va rog sa imi spuneti care sunt remediile pentru agorafobie, simptome specifice sindromului de colon iritabil, respectiv mecanismul de autosabotaj?

In momentul de fata pot spune ca duc o viata liniara, fara oscilatii notabile si fara factori (pe care sa ii constientizez) care sa genereze sau sa mentina stress-ul. Cu toate acestea sunt o persoana oarecum predispusa la griji. Intotdeauna am considerat asta ca facand parte din natura mea. De asemenea am considerat normala, motivanta si stimulativa, febrilitatea care ma caracterizeaza atunci cand sunt implicat puternic intr-o activitate.

Din aceste motive cred ca sursele mele de stress sunt mai degraba "interne". Credeti ca tehnicile de relaxare si de reducere a stresului ar putea fi un remediu? As dori sa invata asa ceva insa nu cunosc mare lucru despre acest subiect. Intotdeauna am asociat relaxarea cu meditatia iar pe aceasta cu yoga, care sincer sa fiu nu m-a pasionat niciodata. Va rog sa imi recomandati astfel de tehnici si eventual modalitati de a le deprinde, avand in vedere ignoranta mea in ceea ce priveste acest domeniu.

In ceea ce priveste solutia unui terapeut, personal am convingerea ca cei cu adevarat buni sunt destul de rari, ceea ce inseamna ca gasirea unuia ar presupune efort, timp, bani si nu in ultimul rand cautari ratate, care cred ca m-ar demotiva. As prefera de aceea sa imi rezolv problema fara a cauta un terapeut.

Va multumesc mult pentru raspunsuri si va doresc toate cele bune!

Va multumesc pentru recomandari.

Alaturi de metoda Schultz, practicarea constanta a unei discipline ca Yoga, Qigong, Tai Chi etc, mi-ar putea fi de folos?

De curand am vazut, la intrarea unui cabinet de masaj reflexogen, o reclama in care se spunea ca reflexoterapia trateaza inclusiv agorafobia. Ce parere aveti? Oare aceasta metoda de masaj ar putea ajuta si in cazul meu?

Mda, este foarte interesant raspunsul pe care mi l-ati dat. La fel de interesanta este si perspectiva pe care mi-o sugereaza. Ma face sa imi amintesc ca in urma cu cativa ani am fost surprins de perspectivele extraordinare din care psihologul Cristian Andrei analiza fapte si situatii cat se poate de ordinare, in cadrul unei emisiuni radiofonice. Se pare ca aceasta optica deosebita este apanajul celor care practica aceasta profesie. Din pacate, pana acum, psihologia nu a fost unul din domeniile mele de interes. Si tot din pacate nu am cunoscut personal nici un psiholog. Daca luccrurile ar fi stat altfel probabil ca acum as fi fost mai castigat.

Nu imi amintesc sa ma fi gandit pana acum la implinire personala. Conceptul nu imi e strain. Cred ca prima data l-am constientizat la cursurile de marketing, atunci cand am invatat despre piramida trebuintelor umane, a lui Maslow. Daca nu confund, ultima treapta a ierarhiei nevoilor se referea si la asa ceva.

Credeti ca ar trebui sau ca m-ar ajuta daca m-as concentra mai mult pe acest aspect? Nu stiu ce anume m-ar putea face sa ma simt implinit. Incerc sa ma dezvolt pe toate planurile care ma atrag. In ceea ce priveste implicarea, uneori sunt foarte pasionat de ceea ce fac; cam tot ce fac ma intereseaza, pentru ca altfel nu as fi ales sa fac acele lucruri, totusi, atunci cand activitatile presupun un efort indelungat, ajung sa imi pierd motivatia.

In legatura cu increderea si cooperarea pe care trebuie sa o acord cuiva, cred ca imi va fi mai dificil. Probabil ca tine de personalitatea mea. In general sunt o persoana individualista si, cu toate ca nu prea am incredere in mine, sunt obisnuit sa ma bazez pe fortele proprii aproape in exclusivitate. Desigur ca apelez de foarte multe ori la alte persoane, insa intotdeauna am tendinta sa monitorizez atent chiar si detaliile irelevante, astfel incat lucrurile sa iasa ca si cum le-as face eu.

Cu toate acestea, in ultima vreme ma gandesc sa imi caut un mentor care sa imi faciliteze instruirea macar in unul dintre domeniile mele de interes. Nu stiu daca in spatiul si vremurile noastre sistemul mentoratului mai exista. O singura data am auzit de asa ceva, insa era vorba de artisti, care mai erau si rude (Sabin Balasa si fiul). Totusi, ca si in cazul terapeutului, cred ca nu sunt foarte multe persoanele eligibile pentru un astfel de rol. In plus, in cazul mentorului, cel putin in unele domenii, se adauga si alte conditii prohibitive, cum ar fi disponibilitatea unui "OM cu un nivel de expertiza" de a avea un discipol si nu in ultimul rand costurile pe care acest mentorat le-ar presupune.

Incaodata multumiri,
B.B.

Salutare,

@Bledea, ai gasit cumva rezolvare ?

Ma confrunt cu aceeasi problema de peste 8 ani si inca nu stiu cum sa trec peste !

Stima,
S

Dn Rares Ignat, unde va pot gasi. Ma puteti ajuta cu acest tip de problema ?

Multumesc

buna ziua! ma confrunt cu aceasta problema de 1 an jumatate. Totul a inceput avand probleme intestinale, care ulterior au fost rezolvate. Apoi am inceput sa am probleme cu anxietatea, sa imi fie frica sa ies din casa, de teama de a nu avea nevoie la toaleta. Am ajuns sa ies din casa doar de nevoie si chiar si atunci cu greu. Ma gandesc continuu la acest aspect, nu pot sa imi iau gandul de la nevoia de toaleta, desi problemele mele intestinale s-au rezolvat in mare parte(mai am din cand in cand episoade). Cand trebuie sa plec undeva, e primul gand-oare daca am nevoie la toaleta si nu am unde sa merg- -daca nu pot sa ma tin- si asa mai departe. Din lipsa de fonduri si neincredere am incercat sa rezolv aceasta problema singura, sa incerc sa nu ma mai gandesc la acest aspect. Sunt constienta ca problema mea este pshica si ca trebuie sa fac ceva in privinta asta. Cum as putea sa imi iau gandul de aceste lucruri, sa ma linistesc?
Va multumesc pentru raspunsuri!