Cum vor cei afectati de TAB sau alte tulburari sa fie ajutati?

Eu am pe cineva in familie afectat de aceasta boala. Sigur, nu in aceiasi masura ca si cei astfel diagnosticati, familia sufera destul de mult. fiecare din familie incearca sa ajute cu ceva si e posibil ca din prea multa grija sau dragoste sa dea gres. as vrea sa va rog sa imi spuneti cam care ar trebui sa fie comportamentul familiei astfel incat, cel bolnav, sa aiba o evolutie cat mai buna. Cei care au in familie pe cineva, traiesc cu frica continua ca se poate sa se intample dinnou, din aceasta cauza, probabil devin cateodata si prea insistenti cu anumite intrebari si cu grija sufocanta.
Daca se poate, as vrea mult sa aud parerea unora care au fost diagnosticati, deasemenea, pareri si experiente ale celor care au pe cineva drag afectat, m-ar ajuta.
Pentru mine e ceva mai nou, primul episod pe care l-a avut a fost anul trecut in iunie, a tinut 3 luni, timp in care nu am stiut nimic de el pentru ca plecase pur si simplu in munti si nu era de gasit. dupa ce s-a intors, am zis ca totul este ok si s-a reangajat si parea normal. Eu nici nu am stiut ca exista asemenea boli si m-am gandit ca a fost doar o iesire din fire asa cum mai are orice om. recent, cam in februarie prima data, s-a intamplat dinnou. de data asta nu a durat decat cateva ore si cand s-a intors a zis el singur ca trebuie sa mearga la doctor ca nu isi explica de ce a plecat asa. de atunci se tot intampla, chiar si cu tratament.
Va rog, daca ma puteti ajuta cu ceva sfaturi.
Va multumesc

Cati ani are, cate kg si ce tratament ia (cate miligrame) ?

Cati ani are, cand a fost ultima data agresat emotional, fizic sau psihic (probabil ca mereu), ce vrea el de la viata, daca a fost LASAT/ajutat de familie sa-si construiasca viitorul dupa dorintele si capacitatile lui sau a fost fortat sa mearga pe drumul stabilit de parinti/bunici, cand a fost amenintat cu moartea ultima data, de cate ori a fost amenintat cu abandonul sau datul afara din casa in copilarie, cand i s-a scos pe nas ultima oara "sacrificiul" facut pentru el...

are 27 de ani, tratament 20mg olanzapina seara, si cate 500 deparkin seara si dimineata.
imi este frate si nu este singurul, toti am fost crescuti in aceisasi familie de aceiasi parinti, toti suntem bine cu servicii cei mai multi in informatica si cativa dintre frati s-au casatorit si au si copii. nu am asistat niciodatqa in viata mea la o cearta intre mama si tata, nici la batai sau amenintari. nimeni din casa nu bea alcool, nu este scandalagiu sau agresiv. Problema este ca suntem cam multi si mama saraca nu a avut timp indeajuns pentru ingrijirea emotionala a fiecaruia in mod special desi a incercat adesea. singurul mod de "agresare "pe care il pot aminti este ca atunci cand era mic in clasa intai, invatatoarea l-a obligat sa scrie cu mana dreapta desi el era stangaci. apoi dupa ce a reusit, mereu la lucrari ii scadea cate 1 punct sau doua numai pentru scris desi lucrarea era corecta doar ca era scrisa urat.
cam asta este istoricul familiei pe scurt. el de mic a fost mai retras si nu prea a vrut sa vorbeasca cu nimeni, doar cu noi din familie mai mult strictul necesar. nu a avut prieteni sau dusmani.
va multumesc

Nimeni din familie nu la- obligat pe el sau pe altii sa face ceva anume sau sa mearga pe un drum in viata daca el nu a vrut. trebuie probabil sa mai amintesc, ca atunci cand a plecat prima data, ne-a lasat un bilet cum ca el trebuie sa plece intr-o calatorie foarte lunga dar ca nu este suparat pe noi si nu este nici in depresie. mai tarziu peste cateva zile a inceput cosmarul, am vazut noi o stire la tv cum ca un ruxac a fost gasit in munti de niste turisti cu un bilet de adio in el si se semna chiar cu numele lui, cine putea da relatii trebuia sa sune la salvamontisti. am sunat, am mers la locul respectiv, ruxacul era al nostru din casa, scrisul era al lui. 3 luni de zile l-a cautat politia si salvamontisti si noi. s-a intors singurel dupa toate astea si a zis ca a stat in bucuresti in tot timpul asta.

Miruna, in felul acesta n-o sa-l ajutati niciodata. Ascunzand mizeria sub covor nu veti face decat sa-l impingeti spre doua cai in viitor: ori sa devina pacient pe viata al psihiatriei, ori sa se sinucida la un moment dat, cand nu va mai putea face fata durerilor psihice.

Am convingerea 99, 99% ca fratele ar avea o cu totul si cu totul alta versiune.

esti tu sigur ca bolile psihice au neparat la baza pe un motiv care tine de un factor uman?
sincer, ar fi bine sa fie asa, atunci doctorii ar spune parintilor, fratilor etc: baaaa, e din cauza voastra, schimbati-va si are sa fie bine. E adevarat, din ncate am mai citit, ca lucrurile astea au o oarecare contributie la boala dar nu cred ca este asa de mare.
crede-ma, am face orice, chiar as sta numai langa el sa fac tot ceea ce ii trebuie si mancare si orice, nu mi-ar trebui nimic daca as sti ca asa se face bine. poate sa faca absolut ce vrea sa incerce ce vrea atat timp cat nu are intentii de suicid. Parintii au cam aceiasi parere.
nu cred ca exista numai cazuri in care trbuie sa fie cineva de vina. exact ca la copii mici care se nasc bolnavi si nu ai cum sa dai pe cineva vina, Dumnezeu a vrut asa. Cum am mai spus si inainte, cred ca sunt si o gramada de lucruri care adunate la un loc au contrbuit la debutarea bolii, dar nu ceva concret de genul celor aminitite de tine.Dupa parerea mea a avut o predispozitie catre aceasta boala si mai multe lucruri la un loc l-au afectat.

oricum intrebarea mea era care e modul in care isi doreste o persoana diagnosticata sa fie tratata.

miruna_25
E foarte delicata tema intregii situatii si pt cel patit si pt cei din jur.
Cei care trec prin psihoze isi dezvolta un mecanism de aparare mult mai puternic ca cei in situatii obisnuite, asta in sensul ca nu te lasa sa te aproprii exagerat de mult nici cind vrei sa-ti manifesti iubirea.
Exista imprejurari in care este evidenta nevoia lor de a fi imbratisati, alintati, ascultati indiferent cit de irational ni se par expunerile lor si atunci este important sa le oferim asta.
Retragerea specifica acestor afectiuni le limiteaza ameliorarea, dar intr-un mod neinvaziv e bine sa nu-l lasati prea mult singur cu gindurile lui.Este teribil sa vezi asa transformari si sa nu stii cum sa te aproprii ca sa nu se inchida in el si mai mult.
Nu stiu la ce ar reactiona el benefic, ce stimul extern l-ar face sa socializeze, o pasiune ceva trebuie sa fi avut, trebuie cumva sa fie determinat sa vorbeasca despre toate starile astea ale lui indiferent ce le-a cauzat, dar nu cind e in criza, el trebuie sa aiba incredere ca va fi inteles si ca tot ce conteaza este sa fie bine.
Totul trebuie plasat in momentul oportun, dupa firea si modul lui de reactie.

Multumes mult pentru ceea ce ai scris, e foarte greu sa facem ceea ce ai spus, mai ales, ca nu am fost crescuti in felul acesta, adica sa ne comunicam unii altora starile sau problemele. Si eu daca am probleme, desi tin mult la familie as prefera sa vorbesc cu altii din afara, pentru a nu ii incarca pe ei. stiu ca nu este bine, dar e foarte greu sa te schimbi dupa o anumita varsta. asa a facut mama si se pare ca asa facem si noi, inconstient. nu am invatat sa ne comunicam sentimentele in familie si atunci am incercat in alta parte. Fratele meu probabil nu a incercat nicaieri si asta o fi pus capac.
Acum dk vreu sa il intreb ceva mai mult decat ce mai faci, simt ca intru undeva unde nu trebuie, este interzis.
probabil el simte nevoia sa vorbeasca dar nu poate, ceva il retine. nu il condamn pentru ca in locul lui la fel as face cred.
probabil o sa incep eu sa vorbesc despre mine si atunci, poate sa asculte e altceva, si vazand deschiderea mea sa se deschida si el.
Daca mai sunt si altii care au avut cazuri in care au "refacut" o relatie de familie..., va rog mai spuneti-mi idei

@ miruna_25

Draga Miruna,

Ma adresez tie in calitate de persoana suferida de tab de 19 ani. In primul rand trebuie sa stii tu si intreaga familie ca aceasta boala nu este vindecabila deocamadata. Din acest motiv fratele tau va trebui sa ia medicamente in fiecare zi.
In ianuarie eu nu am luat doar 2 zile medicamente si am virat in episod maniacal.
Cel mai bun tratament pentru tab este Carbonatul de litiu care este natural (nu e neuroleptic, precum Zyprexa) si nu are efectele secundare ale neurolepticelor. Medicamentele acestea au rolul de a preveni aparitia episodului maniacal/psihotic (il tin in frau) dar merg si pe depresie.
Tab inseamna de fapt o alternanta intre episoadele maniacale si cele depresive.
In episoadele maniacale pacientul dispera familia, dar in episoadele depresive ajung sa se inteleaga chiar f f bine. Sa nu ai grija de asta. Motivele care au declansat boala sunt oale si ulcele. Mie personal, rememorarea lor imi face rau. Dar am reusit sa le accept si sa trec peste. Supararea este tardiva.
Cum trebuie sa se poarte familia cu el ? In cateva cuvinte: frumos; fara certuri; fara scandaluri; in momentul in care zice ca nu poate ceva (fizic sau psihic) sa nu i se comenteze chiar daca de la distanta pare de neconceput. Voi il priviti cu ochii unor oameni sanatosi.
In episoadele maniacale (nu au fost nici primele si nu vor fi nici ultimele; teama voastra e nejustificata; in asta consta boala) sa nu il contraziceti in deliruri. In deosebi ele se fac in momentul in care se lasa de medicatie. Principalul motiv este lasatul de medicatie. Foarte rare sunt episoadele maniacale daca pacientul isi ia tratamentul.
Trebuie ca toata familia sa stie care sunt manifestarile lor de debut (nu mai are pofta de mancare; nu mai doarme; incepe sa slabeasca) si imediat luate masurile de reinstaurare a tratamentului.
In tab de obicei sunt deliruri asemanatoare. Cand il vedeti ca vorbeste iar de plecare (sa zicem) acesta este un posibil semn ca probabil s-a lasat de medicatie.

Atentie mare: tab nu este o boala a gandurilor. Sa poata familia sa il vindece printr-o abordare plina de iubire si compasiune.
Daca citesti aici

http://forum.romedic.ro/prod/TAB_-_dereglare_genetica_pe_cromozomii_6_si_8_048264.html

o sa vezi cate modificari organice apar in sistemul nervos la aceasta tulburare.
Pentru astea trebuie sa luam medicamente.
Daca nu le luam se formeaza episodul maniacal si familia o ia de la capat cu balciul si internarea.
Cu cat episoadele maniacale sunt mai multe, creierul se degenereaza mai repede.

Atentie mare la medicatie. Sa o ia zilnic si nici un membru din familie sa nu il incurajeze sa se lase de tot ca 's-a facut bine'.
Trebuie sa inteleaga ca boala noastra e ca si diabetul. Luam medicamente ca sa ne tinem in frau episoadele maniacale care au si alte manifestari mai urate decat ce ati vazut pina acum (cheltuirea unor sume mari de bani, imprumuturi fara acoperire, instrainarea de bunuri, bijuterii etc).
Scrie pe un carnetel si retine tot ce ti-am scris aici caci iti vor fi de ajutor pe parcursul bolii.
In principiu ar fi bine sa locuiasca cu cineva care sa aiba grija de el si sa ii monitorizeze starile.
La depresie (cu ganduri negre, stari de tristete, sa aiba in casa un antidepresiv pe care sa il foloseasca doar in caz de nevoie; gandurile de sinucidere au insemnat o depresie severa; la asta trebuia dus imediat la psihiatru si instaurat tratament; in tab se instaureaza in general o tristete organica, foarte puternica si intensa care nu are cauza si nu poate fi explicata prin cuvinte; poate oricine sa zica orice; ii dai pe toti afara din camera ca nu suporti sa fi vazut asa; dupa cateva minute de la inghitirea antidepresivului, pacientul isi revine imediat, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat; simte fizic cum neurotransmitatorii incep sa circule in organism si tristetea dispare putin cate putin).
Aceasta boala are mai degraba un fond de dereglari fizice in organism decat niste dereglari emotionale care pot fi rezolvate la psiholog. Desigur ca daca el simte nevoia sa mearga la psiholog, ar fi foarte bine.
Dar baza la aceasta boala este inghitirea cu strictete a pilulelor pt prevenirea episoadelor maniacale care fac ravagii.
P.S.: Atentie mare cu Olanzapina aceea. Poate da ingrasare si cu 2 kg pe luna/
Cautati Carbonat de litiu (se gaseste in Franta, Italia, Ungaria, Germania, Bulgaria, Grecia, Turcia, Polonia) si medic care sa stie sa i-l administreze si incepeti terapia cu litiu. Nu da sedarea pe care o da Olanzapina si celelalte neuroleptice.

@ miruna_25

Daca vrei sa aprofundezi, citeste aici despre Abordarea pacientului in psihiatrie:

http://forum.romedic.ro/prod/Abordarea_pacientului_in_psihiatrie_045865.html

Clara,
Iti multumesc mult de tot pentru ceea ce ai scris.Chiar apreciez foarte mult deschiderea ta si sa sti ca ma ajuta foarte mul tot ceea ce ai scris.
Dl psiholog Marius,
Va multumesc de asemenea pentru sfaturi.

Vreau sa va spun ca pana in momentul de fata am urmarit personal cu strictete tratamentul fratelui meu si chiar el a fost foarte constiincios. Nu a fost inca un timp in care sa putem spune: gata s-a facut bine si sa ne gandim ca ajunge cu tratamentul, si totusi cu tot cu tratament a avut iar si iar episoade. Probabil trebuie sa ajunga la acea doza care pentru el este optima din cate inteleg de pe forumuri si din altele cate am citit.
Referitor la medicatia recomandata, daca eu ma duc la psihiatrul fratelui meu sa ii spun ce cred eu ca e bine, nu este aiurea? Cum sa vie eu econmist sa il invat pe el cum se face medicina? Pe mine m-ar enerva rau daca un medic ar veni la mine sa imi explice el cum se calculeaza un impozit pe profit.
Este doar o intrebare, poate in medicina lucrurile stau altfel.
Intradevar, fratele meu s-a ingrasat, dar se pare ca acum e foarte interesat sa se faca bine, si nu cred ca il deranjeaza asa mult ingrasatul in momentul de fata.

Va multumesc inca odata mult pentru sfaturi.

Superb comentul domnului psiholog

de acord.

@ miruna_25

Un pacient cu tab trebuie sa mearga lunar la doctor pentru control si reteta, lucru care poate sa ii ia si jumatate de zi. Sau 1-2 zile cu retetele electronice.
Dupa ingrasare, din cauza ei, incep sa apara alte boli (ale articulatiilor, dureri de coloana, infectii - sistemul imunitar scade din cauza acestor neuroleptice etc) si ajunge pacientul ca pe langa bolile care se dezvolta, sa trebuiasca sa bata tot timpul pe la usa altor doctori si sa dea banii pe alte medicamente si creme de durere care nu sunt compensate.

Nu subestimati efectele acestei ingrasari, puneti pe primul loc interesele si sanatatea fratelui dv.

Cand am venit prima oara la doctora la care sunt acum nici nu a vrut sa auda de neuroleptice si de Depakine. M-a pus imediat sa imi fac rost de litiu din strainatate si a inceput sa mi-l administreze.

Cealalta la care am fost, in momentul in care au aparut sa apara efectele secundare si i-am zis, a raspuns ca nu are ce sa imi faca si ca trebuie sa stau la coada la usa la n doctori sa mi le tratez si pe acelea.

Faceti cum considerati.
Medicamentele astea sapa in timp, nu peste noapte, iar efectele pot fi ireversibile.

am sa vorbesc atunci sa vad daca ma baga in seama, multumesc mult

are cineva idee daca litiu se gaseste si in alimentele pe care le consumam sau pe care ar trebui sa le consumam? daca da, in care?

@ miruna_25

Litiul chiar daca se gaseste in unele alimente, pacientului cu tab nu ii ajunge acel litiu.
Pacientul trebuie sa ajunga la o valoare terapeutica optima situata intre 0, 5 si 0, mmol/l.

Luand litiu numai din alimente litemie e in jur de 0, 01 mmol/l.

Trebuie sa cautati un medic de la Obregia, pentru ca acolo litemia se face gratuit cu internare de o zi (cu foaia de internare; pacientul nu trebuie sa ramana in spital).
Nu este nici o problema nici sa se faca la policlinicile mari (particulare). E in jur de 70-80 lei in Bucuresti.

Exista un standard de instaurare a tratamentului si daca se respecta nu exista riscuri.
Stiu persoane care iau si sub litemia standard si se simt bine, si persoane care iau usor peste si se simt bine.
Dupa ce i se stabileste doza terapeutica poate merge asa si 6 luni fara probleme.

Se hraneste din atentia voastra. Tratamentul nu pare a fi cel ideal pentru el, oricum olanzapina e adesea folosita ca mono-tratament in TAB. Iar chestia cu plecatul suna mai degraba a schizofrenie sau tulburare de personalitate schizotipala, decat bipolaritate (asta o spune o fosta bipolara care nu a plecat aiurea vreodata si nici nu obtinea satisfactii din punerea pe jar a familiei).

Nu cred ca face nimic intentionat, mai ales ca nici macar nu am aflat de la el de toate plecarile, ne-a mai spus si psihiatrul. El pentruca nu lucreaza, mai ramane si singur acasa si a mai plecat dar s-a intors pana sa vada cineva ca lipseste. Spune ca intra intr-un vartej in care nu mai gandeste rational.
Referitor la medicatie, o sa incercam sa vorbim cu doctorul sa vedem daca se poate cu Litiu.
Va multumesc mult pentru toate.

@ miruna_25

Drumomania este unul dintre simptomele principale ale bipolaritatii.
Sa stiti ca nu va cred ca si-a luat tratamentul zilnic decat daca scrieti ca si l-a luat in prezenta dv. si l-ati vazut cu ochii dv.

Foarte rar se fac recaderi in timpul tratamentului.

@ anthalis30

Ce inseamna fosta bipolara ? Ati primit un alt diagnostic ?

Sunt foarte sigura ca a luat tratamentul.
Probelema pentru care a tot plecat cred ca a fost doza prea mica, a inceput cu 5 mg, apoi 10, apoi 15, si acum 20, El fiind de fel foarte rational, cred ca doctorita a mizat pe faptul ca are putere interioara destula sa reziste cu medicatie mai mica.
Sper ca nu spun prosti, din cate am mai inteles si eu. La el Tratamentul nu a inceput prea de mult, in februarie a luat prima pastila de 5 mg, fara nici o alta combinatie, in martie cand a plecat iar, doza a fost marita la 10 mg+ deparkin, apoi a plecat iar la putin timp si l-au internat, la liber, in spital a luat cate 20 mg+ deparkin + diazepam, cand a iesit din spital doza a fost de 15mg + depakin 1000, 20 mg a inceput de aprox o sapt jumate cand a plecat dinnou.
probabil trebuie sa ajunga la o doza buna pentru el. Sau nu asa se procedeaza?

@ miruna_25

I-a gresit tratamentul. 5 mg Olanzapina (Zyprexa) este doza folosita ca antidepresiv. El nici nu avea voie asa ceva. Probabil asta l-a virat.
10 mg se foloseste daca 100 % ok si o iei ca sa preintampini un episod psihotic.
20 mg se foloseste pentru iesirea din episod pentru o perioada scurta, de cateva luni maxim, apoi se scade si se ramane pe 10.

Dar el in episod trebuia sa stea minim 3-4 saptamani in spital, pentru ca era faza acuta a bolii, tratamentul era mult si trebuia monitorizat. Nu inteleg la ce fel de dr. mergeti. Mai mult doctorul il destabilizeaza.

@ Psiholog-Marius.Pentilie

Eu nu iau Zyprexa, iau litiu. Si nu generalizez pe mine modul ei de administrare. E standard si dupa aceste criterii iau si cunostintele mele din realitate si de pe Forum Romedic. Sunt n manifestari ale episodului maniacal in tulburarea maniacala printre care si drumomania, nu vad care este exact problema. Diagnosticul a fost deja pus de medicul care l-a consultat.
Iar tratamentul e tot standardizat. In momentul in care intra in episod trebuie spitalizare si doza de iesire din episod.
Nu e pe bajbaite la tab. La mine, la ultima spitalizare a venit o comisie care a verificat ce imi dadea doctorita care ma trata - o doctorita tot ca dr. sus mentionat/a iar dupa ce au vazut scriptele au tipat la dr. mea ca mi-au dat sub doze si ca stau degeaba in spital.
Am luat si eu candva Zyprexa cateva luni. Dupa iesirea din episod am vrut si eu sa reduc tot la 5 mg si sa merg pe 5 mg.
Dpctorita nu a vrut sub nici o forma.
Oricum discutiile sunt tardive si fara sens.

Important ce se va face cu pacientul de acum inainte.

nu stiu ce sa spun, sper ca de acum incolo sa nu mai fie probleme. Noi am mai consultat si alt medic care a spus ca tratamentul este bun doar ca doza a fost mica si ca de acum nu ar trebui sa mai fie probleme. Ma rog ca Dumnezeu sa lucreze si sa il ajute pe el, pe noi si pe toti cei ce au o problema asemanatoare. In mana Lui sunt toate si nimic nu se intampla fara voia Lui.

Si eu am un frate mai mare care a fost diagnosticat de curand cu aceasta afectiune.Doctorita i-a prescris carbamazepina.A trecut de faza maniacala, dar acum e depresiv.Oare carbamazepina e buna pt. profilaxie pe termen lung?

@ alin190679

Nu este suficienta. Mai trebuie un neuroleptic pe langa ea.