ganduri intrusive ucigatoare

Stiu ca o sa ma credeti nebun de cea ce o sa scriu aici dar am nevoie mare de ajutor si m am gandit ca poate voi gasi ajutorul potrivit aici.Dupa 5 ani de lupta cu gandurile intrusive sunt pe cale sa cedez si sa mor. In vara trecuta am inceput sa sufar de disfunctie tubara cea ce imi crea un clipocit foarte galagios si turbulent in timpul auziri sunetelor si a contribuit la agravarea stresului meu pe langa acela creat de aceste ganduri.Saptamana asta am inceput sa am un gand naucitor greu de explicat.Tot psihicul se concenntreaza fara nici un pic de voie asupra respiratiei mele in timpul somnului si asta imi creaza un disconfort, o durere si o tensiune mare in inima si plamani pentru ca nu ma pot detasa de aceasta concentrare.Adorm foarte foarte greu si ma simt la capatul puterilor deoarece parinti mei ma vor crede nebun daca le voi spune asta.Vreau sa ma duc la un psiholog fara stirea lor dar oare daca o sa ma duc acolo, ma va intelege cineva?ma simt atat de rau, parca as fi in iad pentru ca nu stiu cum sa explic nenorocirile astea care sunt aduse chiar de propia mea minte si acum se manifesta sin in timpul zilei blestamatura asta asupra mea.Este ceva foarte greu de explicat si nu stiu cine ar putea sa ma creada pe lumea asta. Ma gandesc ca poate apeland la hipnoza ar fi ultima solutie de amelioare, voi ce ziceti?

Va multumesc din suflet domnule Marius, L-am spus parintilor mei si spun ca e numai vina mea ca nu mi gasesc activitati de facut.Dar totusi as vrea sa stiu si poate suna nebuneste, exista metode de a scapa total de gandul asta, adica un fel de stregere a minti nu este posibila?toata perioada asta e ca o trauma pt mine si simt ca sunt pe moarte din cauza ei

Nu trebuie sa te simti vinovat de absolut nimic copile, mergi la un medic psihiatru pt ca esti la debutul unei nevroze obsesive probabil !
Psihiatrul te va trimite si la un psiholog dupa ce te vei stabiliza cu un tratament adecvat ! Creierul sanatos este suportul gandurilor sanatoase, invers e mai greu spre imposibil, este ca si cum ai baga superprograme pe un hard defect - tot nu vor merge bine !

Doar pe baza de cunostinte si cazuri observate in realitate stimate domn ! Sa asteptam deci evaluarea psihiatrului (cel mai indicat ) sau a psihologului CLINICIAN (nu orice psiholog sau psihoterapeut) si apoi putem discuta despre opinia mea !
Oricum, am vrut sa scot in evidenta ca nu e cazul sa se simta vinovat ca sufera de O BOALA, cel mai probabil mostenita si aceea din familia restransa (parinti) sau extinsa (unchi, matusi, bunici)!

salut steve si iti multumesc si tie de sfat, sa sti ca s ar putea sa ai dreptate, gandurile intrusive au aparut dupa ce am terminat generala marcata dr batjocora imensa pe care dragi mei colegi de clasa mi au adusa fara oprire in fiecare zi, si acum imi amintesc anxietatea simtita in fiecare dimineata inainte de scoala, timpul a trecut si o data cu el si gandurile nenorocite, dar in liceu am ajuns sa sufar de ceva numit POIS(post orgasmic ilness syndrom) iarasi nenorocirea asta mi a mancat sufletul la propiu pentru ca fiind la o anumita varsta incep sa apara din ce in ce mai des polutiile nocturne.Ai mei nu vroiau sa ma inteleaga si imi ziceau mereu ca e vina mea si nu mai a mea si sunt un nebun pentru ca problemele mele au a
o alta sursa si nu vad cum o ejaculare ar putea sa mi creze starea proasta de sanatate.Simptomele mele se manifestau intr un mod oribil dar absolut oribil atat psihic(memorie, concentrare, depresie, stres, vorbire, percepere a cuvintelor) si fizic (oboseala, cap greu gutatie

gutatie rapida, dureri musculare, varsaturi, gusa endemica si multe altele.Taote astea mi-au facut mult rau mai ales ca dispareau dupa vreo 3 zile sau chiar o saptamana si au adus cu ele si gandurile intrusive.Timpul a trecut am invatat cu chiu cu vai sa controlez polutiile si astfel starea mea s a mai ameliorat, nu pentru mult timp.M-am ales cu disfuctie tubara in perioada acea, o problema in interiorul urechi care ma facea sa aud o clipoceala(ca un troscanit) la fiecare sunet auzit.Viata a devenit si mai grea de atunci deoarece se manifesta cam in fiecare zi fara oprire si cu toate ca am luat de trei ori un tratatament lung de la doctor tot nu s-a oprit.A fost foarte stresant pt mine deoarece sunetele auzite imi distrageau atentia de la tot.Am facut pana la urma o operatie in spatele nasului dar fara nici un pic de efect si iata ca simptomele se manifta si in ziua de azi facunduma sa inebunesc.Parinti mei nu imi ofera pre multa sustinere desi le-am spus ca nu stiu ce deznodamant vor avea toate.Spun ca s-au saturat de probleme mele si imi vor da doar bani atat, restul sa imi gasesc eu rezolvarile la tot ce am.Ma cred nebun si zic ca nu ma inteleg.

Acea boala misterioasa de care ai spus (POIS), banuiesc ca e determinata de o interpretare eronata pe care o da creierul semnalelor pt placere, asa cum la masochisti durerea se confunda cu placereaea ! Se intampla destul de des la persoanele foarte anxioase ca in loc de orgasm sa obtina o portie de anxietate, poate si la tine a fost ceva similar !
Insa chiar daca ai fi perfect sanatos dpdv psihic tot ai avea nevoie de un tratament sedativ (anxiolitic si antidepresiv) ca sa te poti detasa putin de problema cu urechea interna ! Deci asta e primul lucru pe care trebuie sa-l faci !


Pe parintii tai pur si simplu ingnora-i, daca iti dau bani sa te tratezi este suficient, dar daca te mai jignesc poti sa le replici ca tu semeni genetic cu ei, doar nu ai fost adus de barza !

Bafta !

Mutlumesc foarte mult.Am sa cau un pshiatru, sper sa gasesc unul cat se poate de bun

Mergeti la un medic psihiatru si spuneti-ii in amanunt gandurile si anxietatea care nu va da pace. Cu un tratament adecvat in cateva saptamani va puneti pe picioare.

Vedeti ca sunt si grupuri de support in care puteti gasi ajutor, desigur acesta nu substitue indicatiile unui profesionist.
Sanatate multa!

As vrea sa stiu totusi daca e recomandat sa trec pe la psiholog prima data

Buna Dragos..imi pare rau ca nu te inteleg parintii, e greu si pentru ei si pentru toti cei ce nu au astfel de stari.eu am doar sindrom depresiv anxios si greu ma inteleg eu, nicin am pretentii de la nimeni.Imi pare bine ca acum am de un de unde lua informatii, imi pare bine ca impartasesc experiente cu colegi de suferinta.Eu te sfatui sa iei medicamente, sa nu mergi pe ideea ca dau dependenta sau mai stiu eu ce..oricum simptomele date ce anxietate sunt mai urate ca cele data de dependenta de pastile..Iti doresc multa sanatate si nu te certa cu parintii, bine ca ti dau bani si lasa de la tine.

salut, si mie imi face placere ca intalnesc altii ca mine.Ai dreptate in privinta oamenilor care nu ne inteleg, mai intelesi si compatimiti mi se par oameni cu dizabilitati mentale

Am fost la psihiatrie si mi sa spus ca va trebui sa fiu internat o saptamana sau chiar doua pentru ca prpblema mea este destul de grava

Sunt absolut dezolat de faptul ca hipnoza nu ajuta in cazul tau Dragos, dar cu ocazia asta mai putem trece pe raboj inca o tentativa de malpraxis in dreptul unor anumiti psihologi !
Cred ca ar trebui inceput ca nominal sa fiti reclamati nu la administratia forumului ci direct la Colegiul Medicilor avand in vedere ca (teoretic) ati urmat cursuri de medicina, dar va comportati ca niste babe care descanta de deochi !

Buna Dragos!

Povestea ta, seamana pana la un punct cu a mea.
In generala am fost "ratusca cea urata" pentru faptul ca eram ff slaba (acum toate femeile isi doresc sa fie asa), colegii radeau de mine non stop, pe strada cand mergeam primeam fel si fel de jigniri, asta si datorita faptului ca parintii mei se imprumutasera si nu aveau bani sa imi cumpere haine.(purtam de la mama)
Ajunsesem sa o iau pe drumuri laturalnice, numai sa nu ma mai vada nimeni sa imi aduca alta jignire.
Pentru o fata adolescenta este si mai dureros..
Pe moment nu am simtit decat o durere sufleteasca, mai tarziu am realizat ca sunt complexata.
Ai mei nu m-au inteles, sufeream in tacere.
Mi-am revenit cu timpul, mi-am schimbat si aspectul si desi mi se spunea ca arat exceptional, eu vedeam tot adolescenta slaba, palida si speriata de prezenta oamenilor..
Nici acum, la varsta maturitatii nu m-am vindecat de acele complexe, ma impiedica in orice fac.
Sunt convinsa ca daca as fi actionat din timp si as fi mers de atunci la un psihiatru si un psiholog, nu as mai fi suferit o viata.
Sfatul meu este sa nu te lasi, mergi la psihiatru, psiholog, lupta sa duci o viata fericita si nu una plina de suferinta, de complexe.
Oamenii pot fi cruzi, am simtit-o pe pielea mea..

Sanatate si succes!

Vezi Katalyna ce inseamna moda, pe vremea trecuta daca erai slaba erai urata iar in ziua de azi cu aceeiasi silueta ai fi fost (reci)diva (reci)divelor ! :)

Vezi Steve ce educatie aleasa ai tu?!
Nu vad o mare diferenta intre tine si nea' florica din cucuietii de sus.:)

Katy imi cer scuze, n-am gasit alta rima la "diva", deci a fost doar lipsa de inspiratie nu de educatie ! :)

Happy birthday !

Bine dragutza, daca zici tu, o sa te cred :).
Multam de urare, pe 2 este :). Nu-s asa de happy, ca nu am reusit sa fac tot ce mi-am propus pana acum, insa tot este mai bine ca nimic :).

Dragos, cum te mai simti?

Fratilor, ce sa va zic sunt internat la spitalul Obregia Bucuresti, gandul de concentrare pe respiratie nu a disparut, ma face sa ma simt teribil in piept si nu am alta solutie decat sa obisnuiesc cu el, dupa ce voi pleca de aici, sunt in a doua saptamana, vineri ma externez, dupa asta voi face terapie in fiecare saptamana.Nu stiu cum sa scap de gandul asta, pur si simplu sta agatat de capul meu fara sa plece si nu ma lasa sa mi traiesc viata

Incerc pur si simplu sa ma concentrez la altceva ex:citit, tv si apare brusc o senzatie de apasare in piept, durere in inima teribila ce iradiaza spre bratul stang, si ameteala, nu stiu e ca o lupta, automat cand gandul asta imi vine in minte, tot psihicul se face constient pe respiratie, incerc sa mi detasez atentie spre altceva si usor usor apar aceste stari urate in piept care sunt foarte continue si nu inceteaza.Si pur si simplu sta pe minte mea fara oprire, situatia e asemenatoare primelor luni in care au inceput sa apara gandurile intruzive, simt ca nu am sentimente, ma simt gol, mort.Noaptea adorm greu pentru ca atunci gandul asta se manifesta cel mai mult si capul meu da atentie respiratiei continu

incep sa am vise din ce in ce mai aiurea si ilogice, ma trezesc peste noapte de foarte multe ori.Ma simt depasit de situatie.Mentionez ca mi sau dat antidepresive.Zooflat si numai stiu ce picaturi si niste capsule ce le iau pe jumatate dimineata si seara dar simt ca nu ma ajuta cu nimic.Gandul a inceput sa fie foarte persistent si sa intensificat acum in spital din cauza lipsei activitatilorNu stiu ce sa mai fac, sunt disperat, am inceput sa am pierderi de memorie, nu mai imi amintesc amintiri ce le aveam cioplite in mintea mea.Ma simt distrus si anormal deoarece un gand incepe usor sa ma macine la propriu.

Buna seara

Luati tratamentul asa cum v-a fost prescris de medic.
In perioada aceasta este posibil ca forta gandurilor sa fie mai intensa, insa este un semn bun deoarece inseamna ca tratamentul va functiona bine.
Nu se cunoaste explicatia, insa asa spun toti medicii si asa se intampla de fapt.

De asemenea inceperea unui tratament poate creea usoara amnezie pe termen scurt sau lung, insa este un proces reversibil si de scurta durata. Adica memoria va va reveni fara probleme.

Nu cereti foarte mult de la dvs acum, odihniti-va cat mai muult, dormiti si hraniti-va sanatos si n u uitati sa luati legatura cu medicul dvs.

Si nu in ultimul rand, rugati-va dupa cum puteti.

Sanatate multa!
Prozac

Concentrarea atentiei pe diverse functii ale organismului (respiratie, inghitit, batai ale inimii..) sunt semne ale depresiei si anxietatii ! E nevoie sa incerci mai multe tratamente pana il gasesti pe cel optim pt tine !

Incearca sa afli ce medicamente ti se dau exact ! Daca unul din ele iti provoaca doar amnezie, aplatizare afectiva si nu-ti ia simptomele de care te plangi cel mai mult trebuie schimbat cu altul din aceeiasi clasa, pana se gaseste cel mai potrivit tie !

Dragos, cat esti acolo in spital sa vorbesti mereu cu medicul tau si sa ii spui ce stari ai, este important.
In cazul in care nu iti este bine cu un medicament, ti-l poate schimba.
Dar sa stii ca la inceputul oricarui tratament poti avea fel si fel de stari pentru ca ai introdus in organism o substanta noua si pt asta trebuie un timp ca sa te obisnuiesti cu ea.
Sanatate multa!

N-am inteles niciodata ce fel anumite ganduri au puterea sa se manifeste in asemenea hal in capul unui om, nu prea gasesc explicati insa cred ca neurotransmitatori mei sunt destul de nesanatosi, eu de mic am avut tot felul de obsesi.Pur si simplu sta un gand pe mintea ta, a ajuns sa mi ocupe tot timpul zilei.E ca o a doua voce in minte, iar cand revine dupa ce l ai uitat e ca si cum mi ar zice, "ai m-ai uitat, am revenit din nou".Am fost externat azi, mi sa dat tratament cu zoloft, Rispolept si numai stiu ce anxiolitic

Am ajuns sa cred ca i un blestem al naturii faptul ca avem un creier atat de dezvoltat

in spitalul Obregia am facut si consiliere psihologica si ma facut sa inteleg cat de cat ce de intampla cu mine.o sa urmez terapia cognitiv comportamentala.Deocamdata tehnicile de respiratie si de relaxare imi sunt de mare ajutor dar e totusi foarte greu pentru ca imediat ce acest gand apare automat psihicul da atentiei functiilor organismului