L-am inselat, iar acum nu stiu cum sa lupt din nou pentru relatie fara sa ma pierd pe mine

Buna! Am o relatie de 5 ani, relatie pe care pandemia din 2020 a afectat-o serios. Am decis odata cu instaurarea primei carantine ca e mai bine bine sa ne vedem mai rar, avand in vedere ca el lucra de acasa, iar eu continuam sa merg la serviciu, unde eram expusa unui risc mai mare de contaminare. El a stat mai mult la sat, la parintii lui si ca sa nu ii punem in pericol am convenit ca eu sa raman la oras si sa ne vedem cum putem. Problema e ca si inainte de aceasta decizie incepusem sa ne indepartam (el imi reprosa ca sunt obsedata de lucru, eu ca nu ma simt ascultata). Am ajuns sa fiu ascultata de un coleg de serviciu, cu care am si inceput sa ma vad mai des. Imi placea la el simtul umorului si faptului ca mereu ma asculta si ma incuraja, ceea ce imi lipsea. Am continuat asa timp de un an (vorbeam, ne vedeam, ne sarutam, dar niciodata n-am putut ajunge mai departe, ceva ma oprea). Acum cateva luni prietenul meu a aflat ca vorbisem cu el si i-am spus ca am incetat..si chiar am incercat sa o fac, dar ceva ma facea sa ma tot vad cu tipul respectiv. Acum doua luni a aflat tot. Eu m-am speriat la gandul ca o sa il pierd si primul instinct a fost sa sterg toate conversatiile si toate legaturile pe care le avusesem cu tipul (ceea ce nu a fost vazut prea bine de catre prietenul meu). Desi i-am spus ce s-a intamplat, el crede ca mai am de ascuns din moment ce nu am conversatii. Dupa multe seri in care plangeam amandoi, am ales sa continuam si sa incercam sa comunicam, sa reparam. Doar ca de fiecare data cand avem un moment bun, vin reprosurile, subtilitatile, atacurile din partea lui. Si ma dor. Stiu ca sufera, ca l-a durut, ma rog in fiecare seara sa primesc putere sa ma iert, sa ma ierte Dumnezeu, sa ma ierte el, dar cu fiecare repros, ma inchid iar, ajung sa am lacrimi de fiecare data, uneori simt ca nu mai vreau pe nimeni in jur. Si cu toate astea, am nevoie de el. Mi-am dat seama de toate greselile pe care le-am facut in anii acestia si vreau sa le repar, sa lucrez cu mine si sa devin o versiune mai buna, dar nu ma pot apropia cand el ma respinge si ma taie cu vorbele. Cred ca am ajuns sa simt expresia "nu stii ce ai pana nu risti sa pierzi".
Vreau sa lucram impreuna, dar sa lasam trecutul unde ii e locul, in trecut, fara reprosuri. Cum sa ii explic/arat asta?
As aprecia enorm un sfat de la persoane calificate. As aprecia orice sfat sincer. Multumesc!

Faceti terapie de cuplu, mergeti la un duhovnic sa va spovediti...

Niciodată, repet niciodată nu trebuie de trădat in dragoste, doare foarte tare,
Oare nai auzit niciodată, cu tare persoana sa sinucis pentru ca prietenul sa culcat cu alta( infedilitatete ucide -la general), sau invers, de ce oare nai divorțat apoi să-ți vezi de viață, scuze ca sunt prea aspru !
Sotia mia a făcut asa, fix așa, la munca sia găsit un coleg sa culcat cu el apoi sa întors la mine, dar e rece și astăzi (sa întâmplat cu 11 luni în urma )
(Cică nu iam tras atenție, dar ziiiii vorbește cu el, ial in brațe nu aștepta numai tu sa te ia în brate, sărutat, spunei cal dorești, spunei cal iubești, numai asa viata continua )
Oare nu e mai corect sa divorțezi si apoi sa te apuci să-ți cauți un alt băiat?
Doamne nu se mai învață lumea aceasta,
El deja a pierdut încrederea în tine, eu am pierdut încrederea în soția mea, o iubesc dar nam încredere, in fiecare clipa vreau sa fug sa ies dar nu pot o iubesc. Dar nici încredere nu mai am. Durerea aceasta va dispărea probabil dar nu se va usca niciodată. Fetelor dacă nu iubiți, divorț. Apoi fiecare pe drumul lor.
Doare si divorțul dar asa e mai corect, te simți împăcat, nu te simți tradat, nu te simți un nimeni. Îți revii mai rapid.
Mie îmi pare rau ca ti sa întâmplat asa ceva, îmi pare bine ca lupți și ca recunoști ca ai greșit și ca vreai sa fii cu el, soția mea nu recunoaște nimic a zis ca a fost vina mea, dar nu poate sa trăiască fără mine ii este greu. ma bucur ca măcar tu lupți.. lupta și vei cistiga.
Te pot ajuta puțin, probabil nu știi. faceți dragoste zilnic, sa va sarutati zilnic, cind pleci undeva chiar la magazin, sărutal, in fiecare zi, și va veți schimba foarte repede, nu-ți zice nimeni asta dar, , numai asa o sai câștigi încrederea, , spu ei că-ți pare rau de fiecare dat, pina ce el o să-ți zică gata te iert te iubesc.



Împăcare grabnică.
Mai des la biserica, in fiecare duminica, nu uita sărut scurt de fiecare data și un te iubesc )))))))))))
Va iubesc și va pup.

Din punctul meu de vedere acolo in relatia voastra este punct. Odata ce ai facut o odata se va repeta chiar daca el te iarta. Si odata ce ai facut o el iti va reprosa mereu si va fi tot punct, sau el iti va plati cu aceasi moneda si va fi tot punct.
Odata ce alegi sa inseli acolo numai are loc sa vorbesti despre relatie.
Mult succes si in viitoarea relatie numai repeta ce ai facut.

Domnule Doctor si ce De facut ? Ce sa facem mai departe ? Care ar fi opțiunea mai buna sau mai corecta?

Sa uitam?
Divorț?
So luam de la capăt? Dar cum pe ce drum ?
Dar copii ? De ce oare ei sa rămână fără un tata sau mama?
Nu există mai mare durere decât infedilitate. A ucis totul.

Asa se începe o poveste de dragoste, cu speranța de a fi împreună pe tot restul vieții, apoi cel ce a promis ca va sta cu tine, iese și pleacă, de aici și încrederea pierduta, și ce facem cind am fost mințit de mai mult de 10 ani ?

Adevărat! Pentru ca nu știm sa iubim apoi certuri, vrem impacare dar nu știm sa ne împăcat din motivul certurilor, Adevărat o terapie de cuplu poate sa salveze relația pierduta, sau sa creem una mai buna.
Este important sa vrem ambii terapie de cuplu, ca să dorești aceasta terapie de cuplu va trebui sa intram in lumea inteligenta sa înțelegem ce facem. Mi se pare corect înainte de un divorț o terapie de cuplu, sa știm de ce oare sa întâmplat asta !

Eu înțeleg convorbirea, dar dacă convorbirea la locul de munca e mai intensiva mai interesanta oare cum de făcut? Ca anume comunicarea ceia dintre 2 face relația mai buna, dar plictiseala cum rămâne? Sau asta deja nu se numără. Eu asa întreb,
Mai e ceva ce uitam sa zicem...
La locul de munca ziua se începe și acolo comunicarea e pe primul loc, revii acasă, gata nu vrei nimic, ești obosit nu poți vorbi, nu tia vorbi, vrei sa te odihnești, încerci sa respingi partenerul ca vrei odihna. Dar de ce la munca nu respingi colegii ca să ai acasa o bucata de vorba în plus?

Si revin înapoi la vorbea mea,
Ca poate nu știm noi sa iubim, nu am fost învățați, căci asta nu se învață, dar ar trebui pentru o viata mai sănătoasă, astăzi se pare ca divorțurile sunt la moda, nu se înțeleg de asta și divorț.
Eu aș zice ei nu știu și nici nau ideie sa iubească.