Mi-e foarte frica, nu vreau sa sufar de schizofrenie!

Salut! Nici nu stiu cum sa incep...De cand am fost mica am fost foarte timida, mereu a contat ce cred ceilalti despre mine, eram foarte complexata pt ca eram/sunt f slaba si din cauza aceasta primeam multe porecle si rautati din partea colegilor de clasa iar eu tineam totul in mine.Odata cu trecerea timpului acest complex a disparut, nu mai m-a interesat parerea nimanui ci doar a rudelor caci stiam ca ele ma iubesc si imi vor binele.Totul a decurs normal, eram o fire vesela, plina de viata, imi gasisem prieteni, invatam ff bine, (cred ca de aici a pornit totul).Era sfarsitul clasei a 8-a si urma examenul de Bac.Am stat zi si noapte si am invatat pt acel examen, vroiam sa fiu f bine pregatita si eram foarte sigura pe mine, pe ceea ce stiu.Eram extrem de ambitioasa si poate acest lucru a fost un defect pt mine.La proba de romana si matematica, m-am descurcat f bine, totul a decursc cum a trebuit dar cosmarul meu a inceput in timpul probei de istorie.A inceput sa-mi bata inima, sa transpir, sa am stari mari de greata, si de lesin, toate acestea mi se intamplau fara nici un motiv concret, stiam ce trebuia sa scriu pe foaia de examen.M-au dus la cabinetul medical, mi-au dat calciu, mi-au luat tensiunea, abia la sf examenului, dupa 2 h, mi-am revenit si de abia am apucat sa mai scriu ceva.Am fost dezamagita, am simtit o durere enorma, desi mama saraca imi zicea ca nu am de ce, e doar un ex si nu se supara nimeni daca nu il iau. L-am luat cu 5, din cauza asta nu am ajuns la ce liceu am vrut dar trecusem peste asta, nu eram prea suparata.In prima zi de scoala, in clasa a 9-a, cand a venit vremea sa ne bage in sali, sa facem cunostinta cu dna diriginta, nu puteam sa stau, aveam aceleasi simptome ca la ex, ma sufocam, imi batea inima, imi venea sa vomit si nu am putut sta,. mi-am cerut scuze si am iesit.S-a repetat zilnic, pana am ajuns la psihiatru care mi-a pus diagnosticul de atac de panica.Mi-a dat Asentra si nu mai aveam absolut nimic, nici o teama.A fost bine pana la jumatatea clasei a 11 a cand am fost operata(de apendicita), atunci m-am speriat pt ca m-a luat salvarea repede si m-a bagat direct in operatie.Acum realizez ca m-am speriat ca fraiera, pt un nimic iar simptomele mi-au revenit.Mi-a schimbat medicatia, mi-a dat Zoloft, si mi-a trecut.De curand am dat examenul de Bac l-am luat cu note bune desi problemele din familie erau din ce in ce mai grave.Aceste probleme ma terminau psihic, nu mai dormeam si plangeam, gandindu-ma de ce s-a intamplat un asemenea necaz familiei mele, de ce cei pe care ii iubesc sufera atat de mult.Va voi spune doar ca mama are niste probleme grave de sanatate, a avut cancer de col si in plus insuficienta renala(la asta a ajuns din cauza unor "doctori", e mult de povestit aici).As face orice doar sa stiu ca ea isi revine si nu mai sufera.Din cauza acestor probleme, zilele trecute, noaptea cand stateam in pat si plangeam rau de tot si eram depresiva, o voce din interiorul meu mi-a zis "Esti schizofrenica" si tot repeta, mentionez ca nu am auzit din exterior ci din subconstientul meu.Eu tot imi repetam nu sunt schizofrenica, sunt doar suparata din cauza problemelor si in capul meu "Ba da esti" si tot se repeta pana in ziua de azi.Nimeni din familia mea nu a avut probleme psihice.Imi e foarte frica, imi doresc f mult sa fac o facultate, sa imi iau un serviciu, sa duc o viata normala, sa nu am acesta boala deoarece totul ar fii mult mai greu.Nu am cui sa ii spun chestiile astea, pt ca mama din 2008 si pana acum este in spital saraca femeie, cat a suferit si sufera.Tata va imaginati si voi cum e si daca ii spun lucrurile astea, va fii o lovitura si mai grea decat cea primita si nu cred ca ar mai vrea sa traiasca stiind ca singurul lui copil are probleme psihice.Nu stiu ce sa mai fac, ma obsedeaza pur si simplu gandul asta, nici incredere in doctori nu mai am, sunt asa de grabiti, nici nu te asculta si se grabesc repede sa puna un diagnostic.Daca stie cineva un doctor psihiatru bun atat ca medic dar si ca persoana, sa aiba rabdare sa asculte pacientul, sa fie din Bucuresti, va rog frumos, recomandati-mi-l si mie!!!Voi ce credeti despre ce v-am povestit?
Va multumesc mult pt sfaturi si ajutor

Draga mea Iolanda,
Nu esti schizofrenica si nici nu vei deveni. Te asigur!
Acea voce din interiorul tau pe care ai auzit-o este doar un gand anxios, tot din cauza anxietatii (mama ei
de anxietate).
Esti stresata cu mama ta acum, cu examene, ce sa mai treci printr-o perioada gre.
Uite, eu sufar de TOC, este sora urata a atacului de panica, deci tot o boala anxioasa, acolo ne sustinem reciproc.
Eu acum nu stau in Bucuresti, dar cei de pe grupul de duport pentru TOC cu siguranta te vor indrepta catre un psihiatru bun.
Sanatate si putere iti doresc!

Buna Iolanda, ca si Prozac, cred ca ai ceva anxietate si treburile astea se rezolva destul de frumos daca dai peste cine trebuie.
Incearca sa dai de doctorita Adela Salceanu -. Acum stiu ca e destul de aglomerata, dar roag-o sa te consulte ori dansa, ori o colega/coleg.
Multa bafta!

Buna ziua.
Schizofrenia arata cu totul altfel. In schizofrenie exista dezorganizarea limbajului iar dvs. scrieti coerent, exista inversiune afectiva (ura pentru persoane din anturaj care in mod normal trebuie iubite) dar dv. ati mentionat grija pentru ei, exista delir straniu (idei despre invazia extraterestrilor etc.) dar ideile dv. sint legate de realitate, si de multe ori lipseste constiinta bolii (bolnavul de schizofrenie este convins ca delirul este real, nu se gandeste ca are schizofrenie).
Asentra si Zoloft sunt antidepresive (de fapt sunt acelasi medicament), nu au nici o legatura cu schizofrenia.
Obsesia despre boala este o simpla "idee de referinta", o sa dispara cu medicamente. Daca ati intrerupt tratamentul, ar trebui reluat (sub supravegherea psihiatrului, mai ales la inceputul sau la reluarea tratamentului!).
Dupa ce problemele se mai rezolva, incercati sa gasiti o activitate si inafara casei, de exemplu un serviciu cu timp partial etc.

Multa sanatate si numai bine!

Va multumesc din suflet pt raspunsurile voastre!!!Am sa incerc, si da Prozac, aici ai dreptate am avut Tulburare Obsesiv-Compulsiva, si inca am.Unde este acel grup de suport pt TOC??Trebuie sa gasesc cat mai repede un psihiatru bun, care sa ma asculte si sa-mi puna un diagnostic corect!

Multa sanatate si voua, e cel mai important lucru!

Va multumesc pentru ca va spuneti durerile voastre si astfel am mai prins putin curaj. Noaptea trecuta am mai avut un atac de panica dupa o saptama. Azi mi/am facut programare la cardiolog. Credeam ca o iau pe ulei. Mie rusine sa vorbesc despre asta cu sotul si fiiica mea, dar dupa ce am citit si despre problemele voastre cred ca am sa o fac. Problema la mine e ca inca ma mai doare in zona inimii si acum si dupa cap. Aceste simtome tin tot de atacul de panica? Multumesc!

Buna ziua, Dio! Bataile inimii si durerile sunt datorita fricii tale, atacului de panica, mai ales daca spui ca le simti doar cand panica incepe.Cand am avut primul atac de panica am crezut ca sufar cu inima, desi medicul imi zicea ca nu am nici o problema cu inima, eu refuzam sa-l cred iar pe parcurs bataile si durerea s-au accentuat atat de rau in momentele cand eram emotionata sau speriata fara un motiv anume incat ma sufocam si ma durea groaznic in piept si ma speriam singura mai rau crezand ca fac infarct.Daca medicul iti spune ca nu ai nimic la inima, trebuie tu sa-ti spui singura ca trece si sa inspiri si expiri usor de 10 ori, sa incerci sa te relaxezi.La inceput va fii mai greu, e foarte neplacut, numai eu stiu prin ce am trecut dar acum m-am obisnuit si stiu dinainte cand voi face un atac de panica si nu ma mai sperii, problemele insa la mine sunt altele, obsesiile dar ar fii mai bine sa nu intru in amanunt.Trebuie sa le spui alor tai despre problemele tale, e mai bine cand discuti cu cineva, simti ca nu esti singura si e cineva acolo care sa te ajuta cand ai probleme, pe mine ma ajuta matusa mea foarte mult.Nu in ultimul rand trebuie sa gandesti pozitiv, eu n-am fost o fire pozitiva niciodata dar pe parcurs mi-am dat seama ca e mult mai bine sa gandesti pozitiv, ganditul negativ iti aduce o stare si mai proasta si pe langa frica te poti alege si cu niste "minunate" obsesii sau mai stiu eu ce altceva.Iti urez multa bafta si ai mare incredere in tine, totul va trece!
PS: nu uita! spune-i sotului tau, te va ajuta!

Salut
Pt.Iolanda11 si pentru Dio,

Din cauza atacurilor de panica si adepresiilor am ajuns sa-mi fac si coronarografie la inima va dati seama.Acum am facut operatie de apendicita si am picat intr-o depresie de imi era si frica sa ma culc.Si eu am luat si Zoloft si Asentra si Cipralex am fost la N psihiatri in toata tara asta mai am sa ma duc afara, toti au acelasi calapod nu e unul mai bun ca altul de la ei nu pleci fara pastile si credeti-ma pastilele care le prescriu ei sunt foarte periculoase o data luate la revedere iti gasesti refugiu in ele si nu mai scapi + ca dau si reactii adverse cu gramada.Ei merg pe partea ca antidepresivele nu dau dependenta ba da domnilor doctori dau.Ultimul tratament care l-am luat a fost Tritico cu Torendo am luat o luna dupa care am inceput sa ma constip sa am ameteli sa imi fie rau m-am dus normal la psihiatru si a decis sa il intrerup ca luasem doar o luna ce naiba si sa iau altele...am intrat intr-un sevraj de nu mai stiam de mine...deci atentie.am fugit la alt dr.aceasta pe langa ce luam imi mai spunea sa mai iau si vre-o 3 pastile de alparazolam pe zi de 0.5.Am ramas socat, dar macar aceasta doctora lucreaza la un prestigios centru si este si din Bucuresti mi-a spus ceva interesant.Ca pot lua toate pastilele din lume si pot merge la Toti dr.daca nu rezolv eu prob.nu o rezolva nimeni.Si de atunci am zis gata cu pastilele daca e sa mor mor oricum si cu pastile si fara...cand ma ia atacul nu ma mai gandesc la moarte sau la infarct etc...gandesc hai sa vedem care este mai tare eu sau tu.va spun mie imi bate inima in asemenea situatiee si cu 200 bat/minut.Atacul de panica este subtire fata de simptomele de sevraj care le-am avut eu de la pastile deci se poate si mai rau.Si eu am doi copii, familie si ma gandeam ce vor face daca mor chestii dastea eu facusem o fobie ca am diferite boli, am cheltuit bani cu gramada pe dr.degeaba cei mai buni dr. in aceste cauze suntem noi.Si nu in ultimul rand mare credinta in D-zeu.Pe mine m-au luat tarziu astea dar tu Iolanda la asemenea varsta sa-ti dea Asentra si Zoloft este deja prea mult pe unii medicii pshiatrii ar trebuii sa-i evalueze altii medici nu stiu care dar cand vad in fata lor un copil ii prescriu asemenea nenorocirii.ma mir ca nu ti-a dat din prima Seroxat si gata ca probabil nu mai e nimik mai sus...Credinta, credinta credinta.si restul vine de la sine.Va doresc multa sanatate si fara medicamente cel putin nu dastea tari.

Ceau! Nu stiu ce se intampla cu mine ca nu mai pot dormi noptile de aproximativ o luna, din cauza ca intr-o seara mi-a venit un gand negru in minte si m-am speriat. Am avut o anxietate foarte mare si ma gandeam de ce imi trec astfel de ganduri prin minte. In seara respectiva am adormit foarte greu. A doua zi am inceput sa am tot feluri de ganduri negre dar imi ziceam ca sunt doar niste ganduri si o sa treaca. Am iesit afara si aveam senzatia ca sunt intr-un vis dar eram constient de ceea ce se intampla in jurul meu, a durat cateva zile pana mi-am revenit. Acuma cand sunt pe punctul de a adormi parca aud o voce si tresar tot timpul si nu mai pot dormi pt ca sunt foarte speriat. Am observat ca de la un timp tot imi apar puncte negre in fata ochilor indiferent ca ii zi sau noapte si ma speri ca nu cumva sa am halucinati vizuale. Imi este frica sa nu am schizofrenie nu mai stiu ce sa fac. De cand am aceste stari nu ma mai pot concentra normal. Mai nou imi este frica sa ma duc singur in oras. Tot timpul ma gandesc sa nu fac schizofrenie. Va rog ajutati-ma...Multumesc!

Buna ziua

Nu pare a fi schizofrenie, ci mai debaraga anxietate. Mergeti la medic pentru a va trata acest stres major.

Multumesc pentru raspuns!:)...Sper sa ai dreptate:) Multa sanatate sa aveti!!!

Buna seara revin iar cu o nelamurire. O persoana isi da seama daca are un episod psihotic? Nu de alta dar imi trec prin minte tot feluri de ganduri aiurite si imi dau seama pe moment ca acele ganduri nu sunt normale. Pe langa asta am impresia ca lumea pe care o cunosc imi este straina.

Subscriu. Nu cred ca sunteti bolnava, dar asta e doar o observatie data de un cititor pe romedic. Mergeti si discutati cu medicul dvs tot ce va framanta.