Nu știu ce sa fac
Încerc sa fiu cât mai concisa.
Sunt o femeie de30 și un pic de ani, la 23 de ani m am măritat, la 26 am divorțat fără sa iau nici un lucru material, Dorindu mi doar sa scap mai repede, căzând intr o depresie din care m a scos actualul soț.Sunt căsătorită cu al doilea soț de aproape 2 ani.DAR... iar am greșit.
Greșelile sunt ale mele: am lăsat studiile, cariera, m am lăsat pe mine întotdeauna și l am ridicat pe omul de lângă mine. Am crezut ca asta ma văd face fericita ca asta înseamnă sa trăiești ca Asa e viața SUnt casnica, nu am copii, nu am casa, nu am studii, nu am mașina, nu am nimic. Dar pentru prima data simt ca ma am pe mine, ma văd și nu ma regăsesc deloc in viața pe care o am. De ceva Timp am discuții cu soțul, el neglijând ma in ultima perioada. Oarecum am hotărât sa o luam de la capăt dar eu nu mai cred ca se poate. Nu mai simt. Ma simt prizoniera și marioneta. As vrea sa am curajul sa plec din viața pe care o am acum, dar ma simt pierdută, realizez ca nu am făcut nimic in viața asta, nu știu de unde sa încep ținând cont ca sunt sub pragul de zero.Ma simt slaba, nu am voința, nu am putere, nu pot sa concep sa fiu de doua ori divorțată dar nici nu e viața pe care vreau sa o trăiesc. Sunt confuza. Nu îl mai iubesc. Simt nevoia sa fiu singura. Va rog sa binevoiți cu o vorba buna. Nu am cu cine sa vorbesc, nu am prieteni, nu am frați surori...
Sunt o femeie de30 și un pic de ani, la 23 de ani m am măritat, la 26 am divorțat fără sa iau nici un lucru material, Dorindu mi doar sa scap mai repede, căzând intr o depresie din care m a scos actualul soț.Sunt căsătorită cu al doilea soț de aproape 2 ani.DAR... iar am greșit.
Greșelile sunt ale mele: am lăsat studiile, cariera, m am lăsat pe mine întotdeauna și l am ridicat pe omul de lângă mine. Am crezut ca asta ma văd face fericita ca asta înseamnă sa trăiești ca Asa e viața SUnt casnica, nu am copii, nu am casa, nu am studii, nu am mașina, nu am nimic. Dar pentru prima data simt ca ma am pe mine, ma văd și nu ma regăsesc deloc in viața pe care o am. De ceva Timp am discuții cu soțul, el neglijând ma in ultima perioada. Oarecum am hotărât sa o luam de la capăt dar eu nu mai cred ca se poate. Nu mai simt. Ma simt prizoniera și marioneta. As vrea sa am curajul sa plec din viața pe care o am acum, dar ma simt pierdută, realizez ca nu am făcut nimic in viața asta, nu știu de unde sa încep ținând cont ca sunt sub pragul de zero.Ma simt slaba, nu am voința, nu am putere, nu pot sa concep sa fiu de doua ori divorțată dar nici nu e viața pe care vreau sa o trăiesc. Sunt confuza. Nu îl mai iubesc. Simt nevoia sa fiu singura. Va rog sa binevoiți cu o vorba buna. Nu am cu cine sa vorbesc, nu am prieteni, nu am frați surori...
3 comentarii
Bună ziua!
La vârsta ta poți să o iei oricând de la capăt, cu condiția să înveți din greșelile trecutului și să nu le mai repeți.
Ai grijă în primul rând de tine, pentru că ești valoroasă prin ceea ce ești și ce faci tu, iar ce e mai important pentru o femeie e să fie independentă, să se poată descurca la nevoie, pentru că dependența de ceilalți te obligă și la compromisuri.
Nu e obligatoriu să stai într-o relație în care nu te simți împlinită, pentru că o viață ai și dacă vrei să fii fericită faci tot ce depinde de tine în acest sens.
Ți-aș recomanda să mergi într-un cabinet de psihologie să fii ajutată să te descoperi, să devii mai puternică în a lua decizii, să-ți stabilești prioritățile, să înțelegi ce se întâmplă în căsniciile tale, să dobândești competențe pentru a rezolva situațiile întâlnite. Și mai ales să nu mai ai convingeri limitatoare. Poate descoperi anumite lucruri care te-ar ajuta și în relația actuală. Iar dacă tu consideri că vrei să dai o șansă relației actuale, mergeți împreună la un terapeut de cuplu, care să vă ajute să conștientizați unde greșiți fiecare. S-ar putea ca după prima căsătorie să fi rămas cu anumite traume, pe care le-ai adus în noua relație, sau din teama de-a nu merge și această relație să fi lăsat multe nemulțumiri nerezolvate, să fi trecut cu vederea multe lucruri care te deranjau, crezând că se vor rezolva la un moment dat. Nimic nu se rezolvă de la sine, e nevoie să-i comunici partenerului ce te deranjează, dar nu oricând și oricum. Comunicarea unor nemulțumiri se face într-un moment când sunteți amândoi calmi, relaxați, ar fi ideal chiar la o ieșire în afara casei, vorbind despre ce te deranjează și cum ți-ai dori să fie relația. Dar ai grijă cum spui, să nu pară că acuzi sau reproșezi ceva, pentru că nu funcționează.
La vârsta ta poți să o iei oricând de la capăt, cu condiția să înveți din greșelile trecutului și să nu le mai repeți.
Ai grijă în primul rând de tine, pentru că ești valoroasă prin ceea ce ești și ce faci tu, iar ce e mai important pentru o femeie e să fie independentă, să se poată descurca la nevoie, pentru că dependența de ceilalți te obligă și la compromisuri.
Nu e obligatoriu să stai într-o relație în care nu te simți împlinită, pentru că o viață ai și dacă vrei să fii fericită faci tot ce depinde de tine în acest sens.
Ți-aș recomanda să mergi într-un cabinet de psihologie să fii ajutată să te descoperi, să devii mai puternică în a lua decizii, să-ți stabilești prioritățile, să înțelegi ce se întâmplă în căsniciile tale, să dobândești competențe pentru a rezolva situațiile întâlnite. Și mai ales să nu mai ai convingeri limitatoare. Poate descoperi anumite lucruri care te-ar ajuta și în relația actuală. Iar dacă tu consideri că vrei să dai o șansă relației actuale, mergeți împreună la un terapeut de cuplu, care să vă ajute să conștientizați unde greșiți fiecare. S-ar putea ca după prima căsătorie să fi rămas cu anumite traume, pe care le-ai adus în noua relație, sau din teama de-a nu merge și această relație să fi lăsat multe nemulțumiri nerezolvate, să fi trecut cu vederea multe lucruri care te deranjau, crezând că se vor rezolva la un moment dat. Nimic nu se rezolvă de la sine, e nevoie să-i comunici partenerului ce te deranjează, dar nu oricând și oricum. Comunicarea unor nemulțumiri se face într-un moment când sunteți amândoi calmi, relaxați, ar fi ideal chiar la o ieșire în afara casei, vorbind despre ce te deranjează și cum ți-ai dori să fie relația. Dar ai grijă cum spui, să nu pară că acuzi sau reproșezi ceva, pentru că nu funcționează.
Buna ziua,
Ceva inauntrul dumneavoastra urla dupa independenta. Exista insa o alta parte cam.dependenta care tinde sa repete aceeasi situatia in asteptarea ca.raspunsul iti veti gasi in discutiile cu un psihoterapeut...
Ceva inauntrul dumneavoastra urla dupa independenta. Exista insa o alta parte cam.dependenta care tinde sa repete aceeasi situatia in asteptarea ca.raspunsul iti veti gasi in discutiile cu un psihoterapeut...
Din cele spuse mai sus, pare ca astepti ca rezolvarile sa vina mai ales de la altii.
Rezolvarea problemelor tale sta insa in principal in propria persoana. In primul rand e important sa accepti acest lucru ….si mai apoi sa incerci sa privesti altfel relatia cu propria ta persoana si ce cei din jur.
Psihoterapia te poate ajuta in acest demers.
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu - Psihosexolog
Rezolvarea problemelor tale sta insa in principal in propria persoana. In primul rand e important sa accepti acest lucru ….si mai apoi sa incerci sa privesti altfel relatia cu propria ta persoana si ce cei din jur.
Psihoterapia te poate ajuta in acest demers.
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu - Psihosexolog
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Este nevoie de terapie de cuplu și când logodnicii se mută împreună?
- 2Logodnica mea mi-a spus că și-a scos uterul pentru a nu mai face copii. Este posibil?
- 1Casatorie toxica
- 0Cum ar trebui să arate un contract pentru prestarea servicilor psihologice?
- 1M-am indragostit de o colega de munca
- 5Abuz psihologic în cuplu
- 2Să lupt sau să renunț?
- 1Certuri si lipsa de empatie
- 1Probleme in relație de 4 ani
- 1Copilul lui din alta relatie
