Parintii mei nu sunt de acord cu relatia pe care o am

19-10-2013
rayssaa
Nu este medic/terapeut
rayssaa
Buna seara! Ma numesc Raisa, am 22 de ani si provin dintr-un oras mic al Romaniei. Sunt impreuna de 5 ani cu un baiat care este mai mare decat mine cu 5 ani. Intre mine si el totul merge bine, vorbind strict din punct de vedere al iubirii ce ne-o purtam si a respectului reciproc. Poate la inceput, cand eu eram micuta, la 17 ani, sa zicem ca nu imi dadeam seama de multe aspecte, insa cu timpul el mi-a demonstrat ca este un om pe care ma pot baza si care ma iubeste, indiferent de diversele lucruri urate pe care eu le-am mai facut. Cand eu si el am inceput sa fim impreuna, ai mei erau chiar incantati, pareau ca sunt linistiti cand ma stiu cu el, deoarece ma stiau in siguranta. Cu timpul insa, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Prietenul meu nu a dus o viata tocmai usoara in familie: tatal lui a avut probleme cu alcoolul cand el era mic, era violent atat cu mama lui cat si cu el, a avut parte de scandaluri si asta l-a impins sa munceasca de la o varsta mica. A terminat o facultate privata la fara frecventa si in acelasi timp si lucra si momentan lucreaza de asemenea, este barman ospatar.

Dupa cum am zis, familia prietenului meu este o familie cu un trecut tumultos si asta spre deosebire de familia mea, unde mai mereu a fost armonie si pace. Nu spun ca eu as fi avut familia perfecta, insa eu nu stiu ce inseamna cearta intre parintii mei... tot timpul s-au gandit la binele meu si pentru asta ii iubesc si toata viata le voi fi recunoscatoare. Am primit o educatie corecta, zic eu, am ajuns sa termin o facultate si acum sunt in anul I de master. Pe cand in familia prietenului meu, situatia a stat intr-un mod diferit: pe langa faptul ca nu prea s-au ocupat foarte mult de el cand era mic, si tatal lui avea patima bauturii, ba chiar si mama lui era o fire petrecareata. Din povestile spuse de el, se pare ca erau petreceri dese la ei acasa, cu tot felul de persoane invitate.

Si trecand peste toate aceste lucruri, prietenul meu a avut ambitia necesara sa nu repete greselile facute de ai lui, ba chiar sa isi castige un statut social prin fortele proprii. Pentru asta il apreciez foarte mult. Pe parcursul relatiei noastre, au iesit lucruri la iveala despre parintii lui. Cum am mentionat mai sus, provin dintr-un oras in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea si, inevitabil au ajuns multe lucruri la urechile mamei mele. Este evident faptul ca ai lui, asa cum sunt, au un comportament, nu tocmai corect si fata de alte persoane. Ba mai mult, mama lui lucreaza intr-o fabrica din oras, iar multe dintre colegele ei sunt cunostinte de-ale mamei mele si desigur, vorbele circula si nu o favorizeaza deloc pe mama prietenului meu. Nici despre tatal lui nu se aud lucruri frumoase: chiar daca s-a lasat de bautura si asta dintr-o problema medicala, totusi este un om irascibil si care crede ca orice parere diferita de a lui, este gresita.

In toti acesti 5 ani, prietenul meu a avut contact de mai multe ori cu ai mei, pe la zilele mele de nastere, in diverse situatii in care ne-a mai ajutat... de exemplu, chiar am fost cu el si cu ai mei intr-o excursie intr-un alt oras, unde noi mai avem un apartament. Si toate lucrurile erau in favoarea lui, ai mei imi dadeau impresia ca tin la el si ca ii vad calitatile. Anul trecut, am stat o perioada despartita de el, din diverse motive, timp in care din nou, au aparut discutii din partea mamei lui, discutii catre alte persoane si care ajungeau la urechile mamei mele si ca sa va dau un exemplu concret mama lui practic incepuse sa ma denigreze pe mine in fata cunoscutilor si desigur, nimanui nu i-ar placea acest lucru, cu atat mai putin mamei mele. Intre timp eu cu el ne-am impacat, dar asta tine strict de relatia noastra. Mama mea este genul de persoana care pune foarte mult accent pe parerea lumii. Pentru ea e foarte important cum 'ma vede' lumea, nu cumva sa o fac de ras in vreun fel. Astfel, din cauza atator discutii auzite, a inceput sa stranga o ura accentuata importriva parintilor lui si chiar si a lui.

In ultimul an de cand suntem impreuna, situatia s-a schimbat radical. De la momentele frumoase in care mama ma intreba mereu de el si se vedea ca se ingrijeste de starea lui, am ajuns la stadiul in care mi-a spus ca a ajuns sa nu il mai suporte si sa imi recunoasca faptul ca nu stie ce sa mai faca sa ne desparta. A invocat n motive si cel mai des faptul ca nu are o facultate (asa cum am eu, la stat) si ca e barman ospatar. Credeti-ma ca niciodata nu mi-a fost rusine de meseria lui. Munceste din greu si face o munca cinstita si de multe ori ma gandesc ca la situatia in care a trait, putea sa fie un pierde-vara, drogat sau mai stiu eu cum.

Am ajuns intr-o situatie in care nu ma gandeam ca o sa ajung vreodata. Aproape ca nu mai vrea sa ma lase sa ies la un suc macar cu el si asta ma impinge de cele mai multe ori sa mint. Eu sunt la master la Bucuresti acum, si cat de cat a fost bine pentru mine si el pentru ca a putut sa mai vina pe la mine, dar asta a insemnat desigur sa spun minciuni. Nu am cum altfel. Mama mea nu mai vrea deloc sa ma vada cu el. Ma tot intreaba daca mi-am gasit alt iubit, imi spune diverse lucruri care nu isi au sensul. Practic ma impinge catre o alta relatie, numai sa ma stie despartita de el. Ma controleaza continuu, chiar si aici fiind, ma suna de 10 ori pe zi sa vada ce fac, probabil si ea banuieste ca el vine la mine.

Nu stiu pur si simplu ce sa fac... In toata aceasta relatie, nici macar o data nu m-a intrebat daca imi e bine... daca ma simt iubita, daca iubesc... Nici macar in momentele cele mai roz, dar macar atunci prietenul meu se intelegea bine cu ai mei. Tatal meu este o fire mai distanta, insa din partea lui mereu am simtit un respect sincer fata de prietenul meu si il vedeam de partea noastra. De la o vreme nici macar asta nu se mai intampla, deoarece a avut mama grija sa il starneasca si pe el impotriva noastra. Ma simt oribil si nu sunt departe de depresie. In afara de prietenul meu, nu am cu cine sa mai vorbesc. Nu imi place deloc sa ii mint pe ai mei, dar mi se pare calea cea mai usoara.

Am incercat in fel si chip sa am o discutie cu mama, dar pur si simplu nu exista cale de mijloc. Daca incerc sa deschid subiectul, ea dramatizeaza incat de cele mai multe ori ajunge sa planga si sa se vaite ca asta e 'multumirea' din partea mea pt tot ce a facut pentru mine. Stau asa si ma gandesc, oare cu ce am gresit atat de tare? Am plecat la facultate si am stat in camin, puteam sa intru in tot felul de anturaje dubioase, insa totusi nu am facut asta. M-am tinut de carte si am facut diferenta intre distractie si invatat, in ciuda faptului ca mama si tata nu au mai fost langa mine mereu. In vara am dat admitere la 2 universitati pentru master si am intrat la ambele, la buget, alegand-o pe cea mai grea dintre ele si va spun asta pentru a intelege ca totusi mi-am urmat si eu visurile si inca le urmez. Pe langa toate astea, pur si simplu imi doresc si eu o relatie normala... o relatie in care ai mei sa ma lase sa imi traiesc povestea de iubire... sa nu mai fiu nevoita sa ii mint, sa ma sustina si sa imi respecte alegerile. Din acest motiv am ajuns sa va scriu. Un sfat, o parere, orice e binevenit pentru ca nu mai pot... mi se pare ca orice fac, mamei mele nu ii este pe plac. Iertati-ma pentru textul prelungit, dar am incercat sa mentionez toate detaliile pentru a contura povestea mea cat mai bine.

Va multumesc anticipat pentru raspunsuri!
20 comentarii
0
19-10-2013, ora 20:37
Psiholog Popa Anca
Psihologie, Bucuresti
Psiholog Popa Anca
Oricat de dureros ar suna, sunt unele lucruri pe care nu le putem schimba. Din cele descrise de tine, se pare ca tu deja incerci sa ai o relatie buna cu ei dar ei nu te intalnesc la jumatatea drumului. Nu este nimic in neregula in a incerca sa iti faci fericiti parintii, dar cand nu obtii rezultate atunci este cazul sa iti reevaluezi prioritatile.
0
19-10-2013, ora 21:06
rayssaa
Nu este medic/terapeut
rayssaa
Va multumesc frumos pentru raspuns! Eu chiar mi-as fi dorit sa pot sa impac si capra si varza... dar asa cum ati sus, unele lucruri chiar nu pot fi schimbate, din pacate!
0
19-10-2013, ora 21:53
ionela83
Nu este medic/terapeut
ionela83
Raissa, respect ptr parintii tai trebuie sa ai, ptr ca datorita lor ai ajuns pana aici, ai ajuns sa fii si tu si ei mandra de tine, , , dar nu uita ca ai 22 ani, cat timp ai sa iti mai lasi mama sa iti controleze viata?altele la varsta ta, sunt maritate au copii si duc o viata de familie implinita sau nu, dar singure au decis ptr ele...eu am o relatie de 9ani, la inceput ai mei la fel erau impotriva lui, eu fiind o fata de la oras mutata la tara din diferite motive, el fiind crescut numai la tara, ai mei aveau asa o impresie, ceva de genu, se tine au cu nasul pe sus, dar degeaba eu mi-am ales ce mi-a placut si ce ink imi place, si oricat au incercat ei sa imi schimbe parerea, sa ma influenteze, nu ma lasa sa ies la intalniri, imi spunea mereu ca am privit ca o iapa:)))numai in fata, nu si-n stanga si-n dreapta poate gaseam ceva mai bun, o perioada lunga a avut mereu o impresie rea, desi parintii lui sunt niste minunati oameni gospodari, stii cum e la tara, cand e ograda plina omul e harnic..dar cand am facut 18ani le-am spus a lor mei ca am dreptul deacum sa mai iau si eu decizii sg si daca e sa gresesc in viata cu orice, e pe propria raspundere, nu are nimik ptr ca numai din greseli inveti, un sut in fund...un pas inainte...si ce crezi acum?e cel mai bun viitor ginere pe care l-ar putea avea, stii vb aceea...numai in fund nu-l pupa..ptr ca l-au judecat gresit, bine ca el niciodata nu a stiut parerea a lor mei, dar treptat si-au dat seama ca e cea mai buna alegere...revenind la tine...daca ai sa ii mai permiti mult timp mamei tale sa intervina, o sa ajungi la 30ani si in continuare o sa te controleze si nu cred ca ai sa ii dai peste un barbat care sa suporte o soacra care sa-si bage nasul peste tot...fii un pic mai autoritara, cu respect dar spune-ti punctul de vedere si ca daca vor sa te sustina bine daca nu tu mergi mai departe.ar fi pacat sa infrangi inima unui baiat pe care-l iubesti numai ptr ca mama ta traieste cu lumea din oras, de ei le pasa, ce vb ei si ce discuta barfitoarele da de tine nu ii pasa ca suferi.trebuie sa te maturizezi mult inca, ai tot timpul dar vezi sa nu ai de pierdut si sa nu suferi pe propria piele.
0
19-10-2013, ora 22:12
rayssaa
Nu este medic/terapeut
rayssaa
Multumesc mult, Ionela! Asa este! Nu pot sa ii mai permit mamei sa ma controleze cum o face, pentru ca deja simt ca exagereaza foarte mult. De asta am si ajuns aici si sa va cer un sfat pentru ca ma simt intr-o situatie urata de tot... Eu oricum nu fac cum spune ea sau cum ar vrea ea sa se intample. Chiar si daca o mint, tot ca mine fac pentru ca oricat ar vrea ea sa ma desparta de el, tot nu reuseste... Singurul lucru care inca ma mai leaga, material vorbind, de ea si de tata, sunt banii... pentru faptul ca eu inca nu lucrez, si ei ma intretin. Dar nu va mai dura prea mult. Eu incerc din rasputeri sa imi gasesc un job, ca sa nu mai fie nevoie sa ma intretina ei si sa fiu independenta, pentru ca la cum o vad eu de razvratita, ar fi poate chiar in stare sa imi scoata ochii pentru banii pe care mi-i da... Ba mai mult, am ajuns la concluzia ca pe ea nu o va multumi niciun potential ginere, oricat de multe calitati ar avea si la fel sunt constienta, ca oricare va fi acela, nu va fi multumit de ea, la cat de bagacioasa este... Trebuie sa lucrez putin la atitudinea mea, sa fiu putin mai stapana pe mine, dar credeti-ma ca sunt asa cum sunt, tot din cauza ei, pentru ca toata viata mea, a stat in urma mea sa ma controleze si sa vada ea tot ce fac. Nicio decizie nu am luat, inainte sa ma consult cu ea... si uneori cred ca nu era necesar...
0
19-10-2013, ora 23:14
ionela83
Nu este medic/terapeut
ionela83
Îmi închipui cum este pentru ca si mama mea are un stil îi place sa controleze tot, trebuie sa ştie tot, sa nu ramana cu stirile in urma:)) dar eu nu i am oferit plăcerea de a o lasă sa ma controleze, aşa ca totula picat pe tatăl meu, care el nici atât nu permite! Trebuiesc întelese mamele, poate totul face din prea multa iubire, dar nu se gândesc ca ne sufocam la un moment dat!te vad o fata puternică cu un caracter frumos aşa ca nu lasa pe nimeni sa iti strice buna dispozitie, sa iti strice planurile! Ai sa găseşti si de lucru si atunci ai sa simti intradevar că esti pe cont propriu si mama ta va avea intotdeauna un loc special ca o bună prietenă in viata ta, dar una e sa dai un sfat si altae sa obligi omul sa danseze dupa cum cânti!chiar te admir ca ai caracter si iti asculti inima ta in a lua decizii si nu asculti inima altcuiva!!!numai raspunde atât la telefon, orice învăt are si dezvat, in fiecare zi taie câte ceva si usor ai da intrii in normal si posibil pe parcurs să îşi de a seama ca a gresit undeva.
0
20-10-2013, ora 00:04
rayssaa
Nu este medic/terapeut
rayssaa
Multumesc Ionela pentru aprecieri si incurajari, chiar conteaza in conditiile in care nu prea face nimeni asta cu mine. Sunt convinsa ca din prea multa iubire si dorinta de a ne proteja, mamele actioneaza in felul asta, dar uneori, ce este prea mult, strica. Am sa incerc sa ma detasez usor asa de controlul asta al ei, incepand cu telefoanele mai ales... in ultima vreme cel putin, m-a terminat psihic... si chiar sper ca o sa isi dea si ea seama ca nu-mi face deloc bine atitudinea asta a ei.
0
20-10-2013, ora 15:26
otilia107
Nu este medic/terapeut
otilia107
Conteaza numai iubirea dintre voi doi, cu barbatul din viata ta o sa iti traiesti viata. Odata maritata, cu parintii te vei vedea o data la o saptamana cel mai des.

In timp parintii vor intelege ca asta e ce va doriti si sigur isi vor schimba atitudinea. Si-au mai schimbat-o o data..
Ce vi se intampla voua, s-a intamplat multor cupluri.. Intr-un final totdeauna parintii isi vor arata maturitatea si totodata vor respecta fericirea copilului lor.

Te sfatuiesc sa iti traiesti viata, sa iubesti si sa fii alaturi de prietenul tau, fara a-ti mai face griji cu privire la parinti. Cateodata doar timpul ii poate convinge de contrariul a ceea ce cred ori simt ei.
Probabil nici nu-si mai aduc aminte cum e sa fii tanar si sa iubesti. La varsta lor iubirea inseamna doar devotament si prietenie, si nu se compara deloc cu ceea ce simti cand ai 20 de ani.
0
20-10-2013, ora 17:07
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ rayssaa

In viata trebuie sa inveti sa te autoprotejezi. Ai o varsta acum. Trebuie sa iti impui punctul de vedere.

1. Comunica-i mamei tale ca incepand de "azi", nu mai discuti cu absolut nimeni NIMIC despre viata ta sentimentala.
"Aduce ghinion." ; )

2. De asemenea ii comunici ca incepand tot de "azi" nu mai raspunzi decat la maxim un apel pe zi din partea dumneaei.
"Altfel te da peste cap si nu te mai poti concentra pe invatatura."

Tu faci regulile in viata ta, nu terte persoane, oricare ar fi ele.
0
20-10-2013, ora 21:25
maria 123
Nu este medic/terapeut
maria 123
rayyssaa

chiar NU am CE sfat sa-ti dau...NU am fost intr-o astfel de situatie.
dar
poate detaliezi CAUZA despartirii voastre pt o periaoda (cat de lunga per.?!).
si
care a DECLANSAT acesta "ura"din partea ambilor parinti.
zici:
"Si toate lucrurile erau in favoarea lui, ai mei imi dadeau impresia ca tin la el si ca ii vad calitatile.
Anul trecut, am stat o perioada despartita de el, din diverse motive,
timp in care din nou, au aparut discutii din partea mamei lui,
discutii catre alte persoane si care ajungeau la urechile mamei mele "

- CE motive?
- CE-ti reprosa mama lui?(nu-i foc, fara fum)
- CE parere are prietenul tau?despre mama ta-acum si mama lui-atunci?

Iti doresc sa-ti fie bine

p.s.
CEVA ai omis sa ne zici.cred
0
20-10-2013, ora 23:22
rayssaa
Nu este medic/terapeut
rayssaa
Am revenit si va sunt recunoscatoare tuturor pentru ca v-ati facut timp sa imi cititi povestea si totodata sa imi si raspundeti. Multumesc foarte mult!

otilia107: sunt de acord. Chiar merg pe principiul ca trebuie sa imi ascult inima. Ma gandesc si eu ca in viitorul meu, parintii vor fi mai putin prezenti, dar poate si pentru ca, sa zicem ca nu sunt suficient de matura, inca ma afecteaza foarte tare cand ii vad ca nu ma sustin. Si da, stiu ca este frecventa problema mea, chiar cunosc cateva cupluri care au trecut prin situatii asemanatoare si in general, parintii pana la urma au fost nevoiti sa accepte. Sa speram ca asa va fi si in cazul meu.

clara_p: aici este punctul la care am cel mai mult de munca. Mama fiind o persoana impunatoare, mie mi-a fost greu sa fiu autoritara in fata ei, mai ales acum, cand este vorba despre prietenul meu si am trecut prin multe certuri cu ea din cauza asta, certuri in care de cele mai multe ori ea poza ca o victima in fata mea, iar eu cedam si nu-mi spuneam punctul de vedere. Vreau sa inceteze toate aceste lucruri si pentru asta nu pot decat sa va urmez sfatul. Asa cum ati spus, eu fac regulile in viata mea.

maria 123: atunci cand ne-am despartit, treceam printr-o perioada dificila in sensul ca eu eram la facultate in alt oras, el era in orasul din care suntem si ne cam indepartasem in relatie. Ne si certam foarte des din nimicuri si desigur, a avut si mama o influenta foarte mare in acea despartire pentru ca ea deja incepuse sa aiba ceva impotriva lui si dupa cum va spuneam, facea orice doar sa ma stie fara el. Eu cu el atunci am decis sa luam o pauza in relatie, moment in care mama a avut timp sa actioneze si sa imi bage in cap tot felul de chestii asa incat am ajuns eu la concluzia ca cel mai bine ar fi sa ne despartim. 3 luni am stat separati, timp in care nu mi-a fost deloc bine, iar lui nici atat. Imi era clar ca facusem o greseala si nu imi puteam lua gandul de la el chiar daca, in fond, eu fusesem cea care a vrut asta. Cat despre mama lui, in toti acesti 5 ani s-a intamplat de multe ori de exemplu cand ieseam in oras, el sa plateasca consumatia, sau ne mai plimbam pe unde ne plimbam cu masina (el are si masina) si nu-mi lua bani pentru benzina, apoi cand am ajuns la facultate, ma ducea cu bagaje si toate cele si de asemenea nu voia sa imi ia bani si de multe ori eu chiar insistam sa ii dau bani, dar el nu voia si am considerat ca face asta pentru ca vrea, iar el niciodata nu mi-a reprosat ba chiar mi-a spus ca orice va fi, tot ajutorul lui a fost neconditionat si niciodata nu o sa ii para rau. Despre multe lucruri mai stia si mama lui si nu i-au convenit. Faptul ca ma ducea la camin, sau ca imi facea cadouri, pentru ea insemna ca eu profit de bunatatea baiatului ei. In perioada despartirii a inceput sa spuna pe la diverse cunostinte comune cum ca el m-a ajutat pe mine si ca si-a cheltuit toti banii cu mine, plus faptul ca eu si familia mea de fapt suntem niste amarati. Asta era conceptia ei. Credeti-ma ca niciodata, dar niciodata nu as putea sa profit de cineva, sa fiu materialista. Ca el a vrut sa imi faca diverse cadouri, a fost alegerea lui si a facut-o din dragoste, le-am primit pentru ca stiam ca sunt din suflet. Ca si-a dorit sa ma ajute cu mersul la camin, la fel. Cat despre lucrurile spuse si despre parintii mei, nu prea inteleg de unde a tras asemenea concluzii, pentru ca indiferent de cum a fost viata, niciodata nu am cerut nimic nimanui si n-am murit de foame. Orasul in care am facut facultatea este la 40 de km de orasul din care suntem eu cu el, iar acum sunt la master in Bucuresti, adica la aproape 200 de km de orasul natal. Acest lucru i-a deranjat foarte tare pe ai lui pentru ca, dupa spusele lor, el ma va urma si ii va lasa pe ei singuri, in conditiile in care ei si-ar dori daca s-ar putea, ca baiatul lor dupa casatorie, sa locuiasca in aceeasi casa cu ei.
Parerea prietenului meu despre mama este, bineinteles, una foarte proasta. Nu cred ca cineva in situatia lui ar putea gandi ceva bun despre mama. Iar despre mama lui, la fel, a avut chiar si certuri cu ea atunci cand a aflat ca "s-a spovedit" in mod negativ la diverse cunostinte.

Multumesc din nou pentru sfaturi!
0
21-10-2013, ora 10:59
otilia107
Nu este medic/terapeut
otilia107
rayssaa, e foarte greu sa faci pace intre generatii, sa ajungi sa ai aceleasi pareri. Parintii gandesc materialist, dupa cum am spus, la varsta lor nu mai stiu cum e sa fii coplesit de sentimentul de iubire, pentru ei conteaza pozitia sociala numai. Ei doar atat mai vad. Nu prea sunt parinti care sa spuna copiilor sa-si urmeze inima, mereu cel/cea cu bani ori cu studii superioare, este alegerea perfecta, uitand ca de fapt acestea sunt doar detalii care nu trebuie sa-ti dicteze cursul vietii si care nu-ti vor aduce fericirea.

De fapt mama ta nu l-a placut niciodata, era totul de fatada, si credea ca e o iubire trecatoare si ca nu se merita sa te supere cu parerea ei. Vazand totusi ca nu e o iubire trecatoare, in momentul cand v-ati depsartit a profitat de moment si si-a expus adevaratul punct de vedere, si-a aratat sentimentele, probabil temandu-se sa nu va impacati.

Nu tu o vei convinge pe mama ta de contrariu, ci doar timpul o va face ori pur si simplu tensiunea dintre parintii tai si prietenul tau nu o sa dispara niciodata.

Eu mi-am cunoscut sotul cand aveam 14 ani, si am stiut in inima mea ca ma voi casatori cu el, chiar daca am inceput o relatie serioasa cand eu aveam 18 ani. Parintii mei nu-l placeau ca nu avea bani, ai lui nu ma placeau pe mine din motive necunoscute de mine insa nu ne-a pasat de parerea lor. Intre timp ne-am casatorit, ne-am realizat financiar si ne iubim mai mult ca niciodata. Parintii lui nu ma plac nici acum, nici nu le pasa de mine, iar din partea alor mei iarasi nu sunt convinsa ca sunt sinceri 100%.

Si eu, ca si Clara, te sfatuiesc sa nu mai discuti niciodata cu parintii despre viata ta sentimentala, ai incredere in tine, in voi, si asculta-ti inima, fara a mai te lasa influentata de vorbele celorlalti. Din pacate, cei mai multi dintre noi intalnesc iubirea doar o data in viata.

Si apropo, esti suficient de matura. Daca nu ai un loc de munca ori daca nu te poti sustine financiar singura, nu inseamna ca nu esti matura. Va veni si vremea cand o vei putea face si pe asta.
0
21-10-2013, ora 21:52
maria 123
Nu este medic/terapeut
maria 123
rayssaa

intrebare:
studiezi la master in Buc.pe banii parintilor?
(s-ar putea ca ASTA sa te fi det.sa ne zici, ...cum sa faci sa NU-i SI asculti
si sa ai si ajutorul lor financiar?!)..asa cred.eu.

iertare DACA gresesc,
dar aceeasi problema, identica, cu mas.si dusul fetei la camin...
am mai citit si ne-am mai dat cu parerea
tu esti "aceeasi"sub alt id?!
asa-cred..

voi cauta acel com..sa-l confrunt.

O seara buna pt tine-ti doresc.
0
21-10-2013, ora 22:06
otilia107
Nu este medic/terapeut
otilia107
@ maria 123, Nu conteaza pe banii cui studiaza rayssaa.

Faptul ca parintii o sustin financiar nu le da dreptul sa se amestece in viata ei sentimentala.

Studiile si viata sentimentala sunt doua lucruri total diferite. Unii parinti considera ca daca ei au facut copiii, atunci tot ei le si decid viata din toate punctele de vedere, ceea ce e total gresit. Parintii trebuie sa inceteze sa traiasca prin prisma copiilor lor si sa ii convinga sa faca ceea ce ar dori ei, chiar daca e contrar dorintelor copiilor.
0
22-10-2013, ora 15:42
rayssaa
Nu este medic/terapeut
rayssaa
Buna ziua tuturor! Iertati-mi intarzierea cu care va raspund.

maria 123: da, eu inca depind de banii parintilor. Sunt la master la buget, dar ei ma sprijina financiar cu ce am nevoie. Din punctul meu de vedere faptul ca nu ii ascult se rezuma la ideea ca nu le este pe plac persoana cu care sunt impreuna pentru ca alegerea persoanei iubite pana la urma ar trebui sa fie a mea. Pentru simplul fapt ca inca ma intretin, nu cred ca au dreptul sa decida asupra acestui lucru, mai ales ca in toate celelalte privinte chiar i-am ascultat si nu am fost un copil problema, ba chiar am avut rezultate bune la invatatura si nu m-am bagat in anturaje dubioase.

Tin sa mentionez ca este prima data cand postez pe acest forum, chiar nu stiu despre "cealalta" poveste identica cu a mea... daca chiar asa era, mi s-ar fi parut absurd sa nu continui sa postez acolo, decat sa fi deschis alt topic.

otilia107: ma bucur sa vad ca mai exista persoane cu povesti similare cu a mea si care au reusit in viata chiar daca parintii nu au fost de acord cu alegerile lor. Si nu, nu mai discut absolut nimic cu ai mei despre viata personala. Am incetat sa mai fac asta de cand au inceput scandalurile mai ales si pentru simplul fapt ca ei nu m-au mai intrebat. Imi doresc sa cred si sa se intample ca timpul sa o convinga pe mama de faptul ca greseste, pana la urma nici eu nu pot renunta la el doar pentru a-i face ei pe plac pentru ca asta ar insemna sa imi fac un mare rau singura... asta nu! Si la aceeasi concluzie am ajuns si eu si anume la faptul ca mama nu prea da 2 lei pe sentimentele mele, pe ea o intereseaza banii si pozitia sociala. Stiu ca judeca asa pentru ca se gandeste la binele meu, dar eu chiar am de gand sa imi ascult inima...
0
30-10-2013, ora 15:11
Psih Cristina Nedea
Identitate neconfirmată
Psih Cristina Nedea
Draga Raisa,
Am citit ceea ce ai scris si toate sugestiile pe care le.ai primit. Eu vreau sa.ti spun ca parintii vor doar sa.ti fie bine. Uneori, insa,
este nevoie de experiente proprii. Dupa ce dam cu capul de pragul de sus, abia atunci ne aducem aminte despre
povetele parintilor.
Incearca sa mai discuti cu parintii tai si solutia o sa apara.
Succes!
0
05-09-2017, ora 12:21
Poiison
Nu este medic/terapeut
Poiison
Au trecut aproape 4 ani de cand ai postat aici. Ti-am citit povestea si mi-ai descris aproape perfect situatia mea. Acum, sunt tare curioasa cum esti in prezent si ce s-a intamplat intre timp. Nu stiu sigur daca mai frecventezi site-ul dar imi incerc norocul. Viata frumoasa.
0
05-09-2017, ora 13:32
rayssaa
Nu este medic/terapeut
rayssaa
Hehe chiar ca n-am mai frecventat site-ul aproape deloc, insa am primit notificare pe adresa de mail :). Asa este, au trecut 4 ani si ma uit in spate sa vad prin cate am trecut, recitind aici nemultumirile de atunci si inca suntem impreuna. Dupa ce am postat aici au urmat o gramada de alte intamplari si certuri cu mama. Situatii de genul "nu mai ai voie cu el niciodata" sau "nu e pentru tine" etc. deja parca devenisera o obisnuinta. De cele mai multe ori cand incercam sa discut cu ea calm, totul se transforma intr-o tragedie, ea incepea sa planga si totul devenea o mare drama a carei actrita din rolul negativ eram eu.

Pe vremea cand v-am relatat povestea nu lucram si multe dintre frustrari veneau si din cauza banilor de multe ori insuficienti. Mama cumva avea impresia ca el ma influenteaza negativ si eu nu imi gasesc un job din cauza asta. Intre timp am reusit sa ma angajez. Acum sunt deja la al treilea job si situatia s-a imbunatatit considerabil ca prin minune. Fiind pe picioarele mele am inceput sa ii ajut si pe parinti. Lucrez la o companie mare, iar ei se mandresc extrem de mult cu asta. Si lor le datorez ca am ajuns aici pentru ca m-au educat in sensul asta.

Cat despre prietenul meu, s-a mutat in Bucuresti si acum locuim impreuna. Si-a gasit un job mai bun aici care nu mai are treaba cu ospataria (face munca de birou, lucru care e pe placul mamei mele acum :)) ). La inceputul mutarii a fost o perioada cand mama nu a stiut ca el locuieste cu mine. Mi-a fost teama de reactia ei lucru care ne-a cauzat multe certuri in relatie. Minciuna nu face niciodata bine si cazul meu n-a facut exceptie. Intre timp am reusit sa imi fac curaj sa le spun. Desigur, comentarii au mai fost, dar substantial mai putin dramatice. Timpul a sters sau a ameliorat multe dintre conflictele din trecut.

In prezent pare ca accepta situatia sau macar s-au obisnuit cu ea. Tata e oricum de acord cam cu ce vreau eu, el de multe ori a fost influentat de mama. Cu mama acum am inceput discutii despre viitor, o casa, o familie. Momentan nu am facut niciun pas in sensul acesta, dar aici a fost decizia mea si a lui, ea nu ne-a mai influentat cu nimic. Cumva pe mine nu m-a mai interesat asa de mult parerea ei si ea si-a schimbat atitutinea vazand ca nu are ce sa-mi mai faca si mai ales ca relatia mea cu el a rezistat atat de mult in timp si a depasit o sumedenie de probleme.

Sunt convinsa ca mama tot mai are o retinere acolo in strafundul inimii ei si inca nu-l considera persoana cu adevarat potrivita mie, dar nu prea imi mai pasa... Sper din suflet ca toate persoanele care trec prin ce am trecut si eu sa fie mai curajoase! Mie personal mi se pare ca multe lucruri s-au amplificat si din cauza ca am ascuns anumite situatii.. de teama..
Numai bine tuturor!
0
29-01-2018, ora 12:43
Sinceritate
Nu este medic/terapeut
Sinceritate
Buna rayssaa!!))

dupa atata timp, indraznesc sa te intreb cum a evoluat relatia ta?

Cum reusesti sa comunicati intelectual(avand in vedere faptul ca totusi exista o diferenta foarte mare intre formarea ta profesionala si educationala si a lui, chiar daca lucreaza acum intr-un birou) ?

Cum reusesti sa te bucuri de o dezvoltare culturala impreuna cu preietenul tau?

Nu simti niciodata ca totusi ai facut un urias compromis si ai alunecat un pic?

Iti doresc sa ai parte de tot binele de pe lume, sa fii iubita exact la fel de mult cat iubest, sa ai o cariera minunata pe masura inteligentei, harniciei si ambitiei tale!))

Iti doresc sa nu uiti ca singurii oameni care stau si raman mereu langa tine(chiar daca tu uneori nu vezi) sunt parintii tai.

Iti doresc sa ii poti iubi, cinsti, rerspecta si ajuta asa cum este frumos si normal.


O zi buna in continuare
1
30-01-2018, ora 11:23
rayssaa
Nu este medic/terapeut
rayssaa
Buna ziua,


In primul rand multumesc pentru urarile din mesaj, va doresc sa aveti parte de lucruri frumoase si dvs.

O sa va raspund punctual la ceea ce m-ati intrebat.

"dupa atata timp, indraznesc sa te intreb cum a evoluat relatia ta? "

Relatia mea a evoluat in bine. Am crescut impreuna atat personal cat si profesional si am reusit sa ne aliniem cu multe lucruri. Mai ales de cand locuim impreuna, pot sa spun ca primul an a fost ceva mai conflictual, amandoi fiind niste firi mai impulsive. Treptat, am lasat de la noi si acum convietuim frumos.


"Cum reusesti sa comunicati intelectual(avand in vedere faptul ca totusi exista o diferenta foarte mare intre formarea ta profesionala si educationala si a lui, chiar daca lucreaza acum intr-un birou) ? "


In ciuda pregatirii sale profesionale, care nu e tocmai foarte joasa, el este un om inteligent, Poate la fel ca dvs a gandit si mama si l-a etichetat gresit din prima. Cred cu tarie ca doua persoane, ca sa poata rezona, trebuie sa aiba o dezvoltare intelectuala apropiata, ori noi doi simt ca o avem. Eu m-am pregatit intr-un domeniu, el in altul. In prezent urmeaza cursuri si certificari care sa il ajute sa se dezvolte in jobul pe care il are. Nu as vrea sa mentionez ce face pentru ca imi doresc sa pastrez anonimatul si deja am expus destul de multe detalii despre vietile noastre :) Ideea este ca isi doreste sa invete si este foarte receptiv.


"Cum reusesti sa te bucuri de o dezvoltare culturala impreuna cu preietenul tau? "


O sa va raspund printr-un exemplu din viata lui: este pasionat de astronomie, detine si un telescop destul de performant cu ajutorul caruia a organizat cateva evenimente in oraselul nostru natal, la care a invitat lumea sa vizioneze cateva obiecte ceresti. Prin intermediul pasiunii sale, am invatat si eu multe lucruri despre Universul nostru, despre care n-aveam nici cea mai vaga idee. A publicat si 2 articole (in prezent lucreaza la al 3-lea) intr-o revista de profil stiintific.

Suntem amandoi fani ai teatrului si incercam macar o data pe luna sa vedem o piesa. Eu as vrea mai des, dar timpul, cred ca pentru toti este o problema in ziua de azi.

Avem multe subiecte pe care le dezbatem in discutiile pe care le avem mai ales ca amandoi suntem vorbareti si ne place sa ne spunem punctul de vedere.


"Nu simti niciodata ca totusi ai facut un urias compromis si ai alunecat un pic? "

Nu! Nu simt acest lucru, iar motivul este foarte simplu: ca sa afirm ca am facut un compromis, ar fi insemnat sa renunt la ceva/cineva sa obtin ceea ce am, iar slava Domnului, nu am renuntat la nimic. Sper sa nu se fi inteles gresit de-a lungul comentariilor de aici, cum ca am rupt relatia cu parintii. In niciun caz. A fost, asa cum am povestit, o relatie conflictuala, o perioada, dar acum ne intelegem foarte bine. Nu as avea cum sa ii inlatur din viata mea sau sa nu le vorbesc vreodata. Eu nu pot sa uit cate au facut pentru mine si nici faptul ca mare parte din viata pe care o am acum, li se datoreaza, prin educatia pe care mi-au dat-o. Au inceput si ei sa-l cunoasca si sa-l vada cu alti ochi pe prietenul meu si nu li se mai pare asa cum povesteam la inceput.
Acum ca sunt pe picioarele mele, incerc sa-i ajut si eu pe parinti atat de mult cat pot, sa-i vizitez si sa petrec timp cu ei, atat cat reusesc, avand in vedere ca stam in orase diferite.


O zi minunata
0
04-02-2018, ora 05:23
Costy2008
Nu este medic/terapeut
Costy2008
rayssaa, ionela spune foarte bine, ce treaba ai tu cu mama ta ? Voi vedeti-va de ale voastre si las-o pe ea, ia uite ce probleme iti faci si tu ! Ramai cu persoana iubita si aia este, atat timp cat te intelegi ci iubitul, atat conteaza, nimic altceva si nimeni altcineva, ai 22 ani, asa cum zice si ionela, pana cand te lasi controlata de mama ta ?
Respectul fata de ea este una, dar chestia asta este alta ! Ea te respecta de se baga in viata ta si nu se gandeste ca tie ti-e bine cu el ?!
De ce sa fi la un pas de depresie ? Fi tare si lupta pentru iubitul tau daca va intelegeti.
Evit-o pe mama ta cat poti, nu mai raspunde la telefon de 10 ori pe zi...spune si tu ca ai treaba..ca inveti..minte si tu ca nu e o problema daca ea nu e in toate mintile, urmareste-ti interesul, adapteaza-te la situatie.
Nu ai ce-i face ei, orice ai face nu o vei convinge sa-l accepte, deci obisnuieste-te cu asta, solutia este sa te detasezi si sa nu iti mai influenteze relatia, deja are imagine proasta el in fata ei si asa va ramane cel putin deocamdata.
Fa-ti masteru, ia servici si rupe-te de ea cat se poate, stai cu iubitul tau impreuna si gata, nu mai ai 5 ani sa te controleze ea cum vrea.
Nu te intereseaza nici ce sunt parintii lui, nici ce se aude, nici ce se barfeste, nici ce zice mama ta, te intereseaza doar sa stai cu el si atat, daca pentru ea e mai importanta lumea decat tine, asta spune foarte multe !
Daca-l manipuleaza pe tatal tau, reuseste si cu tine ?
Asa ca asa vei face daca vrei sa-ti fie bine, alta cale nu ai ! Daca cedezi inseamna ca nu-l vrei cu adevarat pe el.
Adaugă un comentariu / răspuns

20-01-2020, ora 09:50
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Clinica Serenity
Clinica Serenity realizează evaluări psihologice clinice și oferă psihoterapie pentru toate categoriile de vârstă.
Deținem tehnologii ultramoderne și programe psihoterapeutice unice. Tratăm fobiile cu ajutorul Realității Virtuale. Ne recomandă experiența îndelungată, profesionalismul și atenția pentru pacienții nostri. Detalii aici
15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.