Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Laura, daca esti asa convinsa fa cum doresti tu, insa am si eu o mica intrebare, pe ce baza esti asa convinsa ? Ai cunostiinte in domeniu ? Stii despre ce e vorba ?
Cunosti mecanismul cum e cu acele ganduri si de ce apar ele ?!
Medicul ce zice ? Ca pana la urma ca el faci, are aceiasi parere ca tine ? Sau ca mine ?
Daca medicul gandeste ca tine, atunci e f bine.
Insa eu totusi..te astept mai devreme sau mai tarziu sa ne zici ce tratament iei, LOL !
Cunosti mecanismul cum e cu acele ganduri si de ce apar ele ?!
Medicul ce zice ? Ca pana la urma ca el faci, are aceiasi parere ca tine ? Sau ca mine ?
Daca medicul gandeste ca tine, atunci e f bine.
Insa eu totusi..te astept mai devreme sau mai tarziu sa ne zici ce tratament iei, LOL !
Eu am inceput sa merg iar la psiholog. Deci merg inspre bine. Se poate sa scapi si fara medicamente. Medicamentele le iei in depresiile majore. Trebuie sa o doar o gandire puternic pozitiva
@clara_p: Pur si simplu citesc postarile tale, ma crucesc si rad ca prostul... :)) Eu am impresia ca tu habar n-ai ce e aia anxietate generalizata...Ce ai avut tu a fost o nimica toata, ce a trecut prin efectul placebo al antidepresivelor...La cei care posteaza pe acest topic, problema tine mai mult de componenta software decat de cea hardware, daca ma-ntelegi...
p.s. Umor ca pe romedic nu gasesti nicaieri...Se pisa de departe pe Academia Catavencu...
p.s. Umor ca pe romedic nu gasesti nicaieri...Se pisa de departe pe Academia Catavencu...
Buna ziua,
Observ ca imensa majoritate a comentariilor din acest topic se invart in jurul simptomelor si medicatiei pentru anxietate si depresie.
Din pacate nu vad discutii despre CAUZELE acestor stari, trimiteri la carti sau surse verificate despre tratarea alternativa (psihoterapie).
Nu vad discutii despre tipurile de personalitati si comportamente asociate anxietatii si depresiei si despre felul in care istoria de viata duce la astfel de tulburari.
Putinii comentatori care indraznesc sa spuna ca au fost la psihoterapeut sunt priviti cu neincredere. Ma intreb de unde aceasta atitudine fata de psihoterapie.
Exista chiar afirmatii de tipul: "cine spune ca s-a vindecat de anxietate minte"
Realitatea: anxietatea este una dintre tulburarile care raspund cel mai bine la psihoterapie, studiile aratand ca un procent de peste 60-70% dintre cei care sufera de anxietate nu vor mai avea simptome!!! Sunt nenumarate studii si declaratii credibile care atesta acest lucru.
Intr-adevar, situatia sta diferit in ceea ce priveste depresia, dar abordarile moderne imbunatatesc continuu rezultatele.
Concentrarea pe simptome, indiferent cat ar fi ele de neplacute (si DA!, sunt foarte neplacute) nu face decat sa indeparteze persoana de cauza reala a starilor.
Nu se poate stabili clar ce a fost la inceput: dezechilibrul (organic) care a provocat boala, sau starea/emotiile au provocat dezechilibrul. De aceea, in general abordarea este multidisciplinar: o combinatie de tratament medicamentos (daca simtpomele sunt foarte intense) si psihoterapie (cu metode alternative, ex. tehnici de relaxare).
Iata cateva perspective interesante:
- tratamentul medicamentos la debutul unei tulburari anxioase sau depresive are cele mai mari sanse de reusita, raportand rezultate excelente in multe cazuri
- tratamentul medicamentos tardiv (intarziat), dupa ce boala s-a cronicizat, nu mai obtine rezultate importante
- tratamentul medicamentos luat prea devreme, in situatii nerecomandate, cand s-ar fi putut aborda psihoterapeutic, poate duce la un fel de "pacalire": simptomele vor scadea, uneori destul de mult, pana la o intensitate care nu mai produce mari neplaceri. Daca insa situatia continua pe perioada destul de lunga de timp, se produce o cronicizare inconstienta a bolii; cu alte cuvinte bolnavul "se obisnuieste cu boala", care devine rezistenta la orice abordare.
- utilizarea tehnicilor de relaxare duce la rezultate importante in abordarea psihoterapiei. Exista deja cercetari care demonstreaza efectele utilizarii tehnicilor de relaxarea in tratarea hipertensiunii de cauza psihica!!
De aceea este important sa se faca o evaluare corecta si responsabila a starii persoanei de la inceput. Abordarea nepotrivita: cu medicamente cand s-ar fi putut recomanda psihoterapie sau invers, duce la agravarea situatiei.
In tarile cu adevarat civilizate din lume tulburarile psihice sunt abordate multidisciplinar (psihiatric si psihoterapeutic). O parte a costurilor legate de psihoterapie sunt sustinute de Sistemele de Sanatate de Stat, dar INTOTDEAUNA exista un procent ce va fi platit de catre persoana; aceasta asigura implicarea si participarea persoanei la propriul proces de insanatosire.
Iata cateva carti "de capatai" in studierea/intelegerea/tratarea psihologica a anxietatii si depresiei; cred ca ele se mai gasesc in depozitele de carte:
1) 10 Abordari psihoterapeutice ale depresiei - Dieter Stiemerling
2) Psihoterapia anxietatii - Irina Holdevici
Atentie: autoterapia prin citirea de carti de tip "self-help" functioneaza intr-o anumita masura, pana la limita propriilor rezistente...
Exista posibilitatea participarii la workshopuri cu teme legate de anxietate si depresie
Exista aplicatii pentru smartphone si tableta care ajuta
Si inca multe altele...
Observ ca imensa majoritate a comentariilor din acest topic se invart in jurul simptomelor si medicatiei pentru anxietate si depresie.
Din pacate nu vad discutii despre CAUZELE acestor stari, trimiteri la carti sau surse verificate despre tratarea alternativa (psihoterapie).
Nu vad discutii despre tipurile de personalitati si comportamente asociate anxietatii si depresiei si despre felul in care istoria de viata duce la astfel de tulburari.
Putinii comentatori care indraznesc sa spuna ca au fost la psihoterapeut sunt priviti cu neincredere. Ma intreb de unde aceasta atitudine fata de psihoterapie.
Exista chiar afirmatii de tipul: "cine spune ca s-a vindecat de anxietate minte"
Realitatea: anxietatea este una dintre tulburarile care raspund cel mai bine la psihoterapie, studiile aratand ca un procent de peste 60-70% dintre cei care sufera de anxietate nu vor mai avea simptome!!! Sunt nenumarate studii si declaratii credibile care atesta acest lucru.
Intr-adevar, situatia sta diferit in ceea ce priveste depresia, dar abordarile moderne imbunatatesc continuu rezultatele.
Concentrarea pe simptome, indiferent cat ar fi ele de neplacute (si DA!, sunt foarte neplacute) nu face decat sa indeparteze persoana de cauza reala a starilor.
Nu se poate stabili clar ce a fost la inceput: dezechilibrul (organic) care a provocat boala, sau starea/emotiile au provocat dezechilibrul. De aceea, in general abordarea este multidisciplinar: o combinatie de tratament medicamentos (daca simtpomele sunt foarte intense) si psihoterapie (cu metode alternative, ex. tehnici de relaxare).
Iata cateva perspective interesante:
- tratamentul medicamentos la debutul unei tulburari anxioase sau depresive are cele mai mari sanse de reusita, raportand rezultate excelente in multe cazuri
- tratamentul medicamentos tardiv (intarziat), dupa ce boala s-a cronicizat, nu mai obtine rezultate importante
- tratamentul medicamentos luat prea devreme, in situatii nerecomandate, cand s-ar fi putut aborda psihoterapeutic, poate duce la un fel de "pacalire": simptomele vor scadea, uneori destul de mult, pana la o intensitate care nu mai produce mari neplaceri. Daca insa situatia continua pe perioada destul de lunga de timp, se produce o cronicizare inconstienta a bolii; cu alte cuvinte bolnavul "se obisnuieste cu boala", care devine rezistenta la orice abordare.
- utilizarea tehnicilor de relaxare duce la rezultate importante in abordarea psihoterapiei. Exista deja cercetari care demonstreaza efectele utilizarii tehnicilor de relaxarea in tratarea hipertensiunii de cauza psihica!!
De aceea este important sa se faca o evaluare corecta si responsabila a starii persoanei de la inceput. Abordarea nepotrivita: cu medicamente cand s-ar fi putut recomanda psihoterapie sau invers, duce la agravarea situatiei.
In tarile cu adevarat civilizate din lume tulburarile psihice sunt abordate multidisciplinar (psihiatric si psihoterapeutic). O parte a costurilor legate de psihoterapie sunt sustinute de Sistemele de Sanatate de Stat, dar INTOTDEAUNA exista un procent ce va fi platit de catre persoana; aceasta asigura implicarea si participarea persoanei la propriul proces de insanatosire.
Iata cateva carti "de capatai" in studierea/intelegerea/tratarea psihologica a anxietatii si depresiei; cred ca ele se mai gasesc in depozitele de carte:
1) 10 Abordari psihoterapeutice ale depresiei - Dieter Stiemerling
2) Psihoterapia anxietatii - Irina Holdevici
Atentie: autoterapia prin citirea de carti de tip "self-help" functioneaza intr-o anumita masura, pana la limita propriilor rezistente...
Exista posibilitatea participarii la workshopuri cu teme legate de anxietate si depresie
Exista aplicatii pentru smartphone si tableta care ajuta
Si inca multe altele...
Domnule psiholog Pescaru Valentin va multumesc din suflet pentru ca ati clarificat aceasta problema. Eu nu cred ca medicamentele sunt intotdeauna o solutie. Psihologul conteaza foarte mult. Pe mine ma ajuta, sa depistez care sunt cauzele care declanseaza anxietatea. E bine sa nu ne aruncam asa usor pe medicamente. Gandirea pozitiva conteaza enorm!
Lara, okey, du-te la psiholog, nu am zis sa nu te duci, du-te daca te simti bine acolo, dar du-te si pe la psihiatru macar sa ceri o parere.
Te-am intrebat pe ce baza crezi ca e ca tine si nu ai raspuns, oricum e vb de sanatetea ta, nu a altuia, sigur ca poti s ate duci la psiholog daca vrei, insa cum problema a revenit, ar trebui si pe la psihiatru sa cam dai.
Domnule psiholog, exista si frici trecatoare sau stari de tristete trecatoare care nu necesita tratament si sunt strict poate reactive ca de fapt nu-s afectiuni psihice alea, insa cand este vorba de cazuri de anxietate si depresie accentuate, cauzele sunt chimice la depresiile endogene, chiar si multi psihologi spun ca fara tratament nu merge sub nici o forma chiar daca se vine la psihoterapie, iar fara tratament se poate agrava totul si cine raspunde apoi ? Aia care au scris cartile de psihologie cumva ?
Medicul nu raspunde nici el caci el a trimis pacientul sa se trateze, iar el a refuzat crezand ca nu e nevoie de tratament, dupa cum spun unii medici, un psiholog nu are voie sa zica daca e sau nu nevoie de tratament, ci doar medicul, sau psihologul sa dea in scris ca nu e nevoie de tratament, si daca se intampla ceva, sa plateasca, asa macar isi asuma ce zice.
Daca medicul zice ca nu e cazul dupa ce se prezinta starea, atunci acceptam asta, dar doar in cazul ala.
Ceea ce dvs poate nu stiti si ce nu scrie in carti este ca anxietatea si depresia creeaza scenarii foarte urate asa ca e posibil sa nu aiba nici o cauza, ca dovada ca 90 % din oameni la anxietate au cam aceleasi teme si somatizari, e tipc nod in gat, sufocare..frica teribila, frica de moarte, fobie sociala, e ceva general pana la urma, rar temele sunt particularizate.
La depresie e putin altceva, ca acolo e tristete, lipsa de interes si placere pur si simplu, nu prea are teme. Poate si depresia sa creeze ceva scenarii urate care dau tristete dar mai rar.
Te-am intrebat pe ce baza crezi ca e ca tine si nu ai raspuns, oricum e vb de sanatetea ta, nu a altuia, sigur ca poti s ate duci la psiholog daca vrei, insa cum problema a revenit, ar trebui si pe la psihiatru sa cam dai.
Domnule psiholog, exista si frici trecatoare sau stari de tristete trecatoare care nu necesita tratament si sunt strict poate reactive ca de fapt nu-s afectiuni psihice alea, insa cand este vorba de cazuri de anxietate si depresie accentuate, cauzele sunt chimice la depresiile endogene, chiar si multi psihologi spun ca fara tratament nu merge sub nici o forma chiar daca se vine la psihoterapie, iar fara tratament se poate agrava totul si cine raspunde apoi ? Aia care au scris cartile de psihologie cumva ?
Medicul nu raspunde nici el caci el a trimis pacientul sa se trateze, iar el a refuzat crezand ca nu e nevoie de tratament, dupa cum spun unii medici, un psiholog nu are voie sa zica daca e sau nu nevoie de tratament, ci doar medicul, sau psihologul sa dea in scris ca nu e nevoie de tratament, si daca se intampla ceva, sa plateasca, asa macar isi asuma ce zice.
Daca medicul zice ca nu e cazul dupa ce se prezinta starea, atunci acceptam asta, dar doar in cazul ala.
Ceea ce dvs poate nu stiti si ce nu scrie in carti este ca anxietatea si depresia creeaza scenarii foarte urate asa ca e posibil sa nu aiba nici o cauza, ca dovada ca 90 % din oameni la anxietate au cam aceleasi teme si somatizari, e tipc nod in gat, sufocare..frica teribila, frica de moarte, fobie sociala, e ceva general pana la urma, rar temele sunt particularizate.
La depresie e putin altceva, ca acolo e tristete, lipsa de interes si placere pur si simplu, nu prea are teme. Poate si depresia sa creeze ceva scenarii urate care dau tristete dar mai rar.
Costy eu nu ma sufoc, nu am atacuri de panica, si nu am nici un simptom de genul. E o perioada in viata mea in care sunt mai trista si crede-ma imi cunosc cauzele. Si sunt sigura 100 % ca o sa-mi treaca.
Costy tu ai fost in depresie? Ai luat tratament medicamentos?
Costy tu ai fost in depresie? Ai luat tratament medicamentos?
Buna ziua tuturor.vad ca discutiile au ramas la acelasi nivel...contraziceri.
Oameni buni, nu va mai contraziceti, nu va mai "intepati" prin comentarii.la urma urmei, fiecare face ce vrea, ce poate, unde poate si sigur fiecare isi vrea binele.
Cum a zis domnul psiholog.de ce nu incercam sa descoperim cauzele ce ne-au adus in starea asta?eu am descoperit multe, inca din copilarie, din educatia data de parinti, modul de viata...si uite asa mi-am reevaluat toata viata si uite asa am descoperit multe lucruri despre mine.
Nu are rost sa ne mai contrazicem, care a fost primul oul sau gaina...cam asa facem acum.
Agravata, neagravata, generalizata sau doar atacuri de panica trebuie sa acceptam ca se intampla ceva cu noi, ne hotaram ce facem si mergem inainte.
Eu si anxietatea mea va salutam de pe o plaja din Grecia, inchin o bere in sanatatea noastra si ma duc sa ma racoresc in mare.
Sa aveti un weekend placut.
Oameni buni, nu va mai contraziceti, nu va mai "intepati" prin comentarii.la urma urmei, fiecare face ce vrea, ce poate, unde poate si sigur fiecare isi vrea binele.
Cum a zis domnul psiholog.de ce nu incercam sa descoperim cauzele ce ne-au adus in starea asta?eu am descoperit multe, inca din copilarie, din educatia data de parinti, modul de viata...si uite asa mi-am reevaluat toata viata si uite asa am descoperit multe lucruri despre mine.
Nu are rost sa ne mai contrazicem, care a fost primul oul sau gaina...cam asa facem acum.
Agravata, neagravata, generalizata sau doar atacuri de panica trebuie sa acceptam ca se intampla ceva cu noi, ne hotaram ce facem si mergem inainte.
Eu si anxietatea mea va salutam de pe o plaja din Grecia, inchin o bere in sanatatea noastra si ma duc sa ma racoresc in mare.
Sa aveti un weekend placut.
ronicole concediu placut, sa te intorci bronzata si relaxata
Ronicolle, concediu placut, uita de axietate !
Daca e la plaja inseamna ca n-are nici o anxietate, altfel nu mai avea chef de nimic.., sau daca are are ceva foarte slab, si daca poate uita de ea, cand e nasol NU mai uiti orice faci.
Lara, poate cauza la tine si la ronicole este stresul, si poate de aia zis ca stii f bine cauza, daca e asa, este cu totul altceva, dar asta am mai precizat, ca anxietatea poate fi efectul unui foarte mare stres, e semnalul pe care-l da organismul cand e terminat ca sa te opresti, evident ca trece dupa ce reduci din stres.
La tratament ma refer cand apare fara legatura cu stresul si nu trece orice faci sau apare odata cu stresu adica s-a declansat atunci, dar nu trece dupa aia orice faci.
Chiar se si precizeaza ca e serioasa treaba si adevarat afectiune psihica cand iti afecteaza naspa activitatile de zi cu zi si nu le mai poti face cum trebuie.
Ce aveti voi e joaca acolo, trebuia sa ziceti de la inceput, ca-s simptome trecatoare in limitele normale date de mediu neprielnic.
Lara, poate cauza la tine si la ronicole este stresul, si poate de aia zis ca stii f bine cauza, daca e asa, este cu totul altceva, dar asta am mai precizat, ca anxietatea poate fi efectul unui foarte mare stres, e semnalul pe care-l da organismul cand e terminat ca sa te opresti, evident ca trece dupa ce reduci din stres.
La tratament ma refer cand apare fara legatura cu stresul si nu trece orice faci sau apare odata cu stresu adica s-a declansat atunci, dar nu trece dupa aia orice faci.
Chiar se si precizeaza ca e serioasa treaba si adevarat afectiune psihica cand iti afecteaza naspa activitatile de zi cu zi si nu le mai poti face cum trebuie.
Ce aveti voi e joaca acolo, trebuia sa ziceti de la inceput, ca-s simptome trecatoare in limitele normale date de mediu neprielnic.
Asa e. Stresul e o cauza. Am nunta si examenele in aceeasi saptamana. Si doar cand ma gandesc la asta simt un gol in stomac. :D
Costy2008, in realitate depresiile "endogene" sunt in numar foarte mic. Daca am presupune ca exista o cauza organica, un deficit "de ceva" ar trebui ca atunci cand livram artificial acel ceva organismului acesta sa-si revina. Exista cazuri in care aceasta se intampla si cazuri in care nu, ceea ce arata ca sunt inca destule necunoscute in cunoasterea creierului/psihicului uman. Acesta este si motivul pentru care am spus de neumarate ori ca de fapt nu evaluam boala ci persoana, si ca ceea ce a functionat la o persoana nu va functiona la o alta. De aceea sunt si impotriva evaluarilor si tratamentelor facute pe internet, fara cunoasterea profunda a situatiei unei persoane.
In ceea ce priveste psihoterapia, ea si-a demonstrat eficienta in ultimii 100 de ani. Desigur nu este un panaceu universal si va avea succes in unele cazuri, iar in altele nu. Combinarea tratamentului medicamentos cu psihoterapia creste rata de succes in multe cazuri, la fel cu utilizarea separata, atunci cand este cazul.
Niciun psihoterapeut care are habar de meseria lui nu poate spune/garanta cuiva cat va dura psihoterapia si daca ea va reusi. Exista persoane pe care le-am tratat si si-au revenit total in doar cateva sedinte si persoane care au depasit anul sapte...Depinde si de asteptarile fiecarui fata de psihoterapie. In general persoanele care denigreaza psihoterapia sunt cele care nu au apelat niciodata la un psihoterapeut; daca ati vorbi cu persoane care urmeaza sau au incheiat una ati afla ca multie utilizeaza expresia "experienta care mi-a schimbat viata". Sigur ca exista si experienta nefericite cu psihoterapeuti incepatori sau nepotriviti pentru meserie, asa cum exista in orice meserie, dar de aici si pana la a-i considera pe toti la fel este distanta mare.
Un ultim fapt: exista o stiinta relativ recenta - neuro-bio-psihologia - care a demonstrat, cu dispozitive ultramoderne, e tip RMN-CT, ca apar modificari substantiale in creierul persoanelor care trec printr-o psihoterapie, fara sa urmeze tratamente. Constatarile sunt logice, caci intr-o psihoterapie persoana (se intelege ca si creierul ei) sunt fortate constant sa caute si sa gaseasca solutii noi la problemele existente, proces care duce la modificari de substanta.
Dar nu exista niciun studiu si nicio dovada pentru cei care nu accepta ceva si merg pe principiul "daca nu am vazut eu/nu mi s-a intamplat mienu exista"...
Psihoterapia este un proces, nu un fapt, nu o minune, nu o substanta miraculoasa. Este nevoie de timp ca sa se schimbe ceva ce s-a instalat si exersat in ani de zile. Si cine crede contrariul greseste amarnic. Cat va dura? Nimeni nu stie, si cred ca nu asta este important, caci va aduce oricum beneficii in viata persoanei. O psihoterapie va dura atat cat este nevoie pentru ca persoanei sa-i fie bine.
Iata si o alta perspectiva: a unei paciente pe care o vad de peste 5 ani: "nu as fi putut sa mai traiesc pana acum, s-au as fi fost internata pe veci in spitalul de psihiatrie". S-a vindecat? Nu. Ii este mai bine in psihoterapie? Fara indoiala, caci incepe sa-si traiasca viata, zi cu zi, din ce in ce mai mult si...mai bine...
In ceea ce priveste psihoterapia, ea si-a demonstrat eficienta in ultimii 100 de ani. Desigur nu este un panaceu universal si va avea succes in unele cazuri, iar in altele nu. Combinarea tratamentului medicamentos cu psihoterapia creste rata de succes in multe cazuri, la fel cu utilizarea separata, atunci cand este cazul.
Niciun psihoterapeut care are habar de meseria lui nu poate spune/garanta cuiva cat va dura psihoterapia si daca ea va reusi. Exista persoane pe care le-am tratat si si-au revenit total in doar cateva sedinte si persoane care au depasit anul sapte...Depinde si de asteptarile fiecarui fata de psihoterapie. In general persoanele care denigreaza psihoterapia sunt cele care nu au apelat niciodata la un psihoterapeut; daca ati vorbi cu persoane care urmeaza sau au incheiat una ati afla ca multie utilizeaza expresia "experienta care mi-a schimbat viata". Sigur ca exista si experienta nefericite cu psihoterapeuti incepatori sau nepotriviti pentru meserie, asa cum exista in orice meserie, dar de aici si pana la a-i considera pe toti la fel este distanta mare.
Un ultim fapt: exista o stiinta relativ recenta - neuro-bio-psihologia - care a demonstrat, cu dispozitive ultramoderne, e tip RMN-CT, ca apar modificari substantiale in creierul persoanelor care trec printr-o psihoterapie, fara sa urmeze tratamente. Constatarile sunt logice, caci intr-o psihoterapie persoana (se intelege ca si creierul ei) sunt fortate constant sa caute si sa gaseasca solutii noi la problemele existente, proces care duce la modificari de substanta.
Dar nu exista niciun studiu si nicio dovada pentru cei care nu accepta ceva si merg pe principiul "daca nu am vazut eu/nu mi s-a intamplat mienu exista"...
Psihoterapia este un proces, nu un fapt, nu o minune, nu o substanta miraculoasa. Este nevoie de timp ca sa se schimbe ceva ce s-a instalat si exersat in ani de zile. Si cine crede contrariul greseste amarnic. Cat va dura? Nimeni nu stie, si cred ca nu asta este important, caci va aduce oricum beneficii in viata persoanei. O psihoterapie va dura atat cat este nevoie pentru ca persoanei sa-i fie bine.
Iata si o alta perspectiva: a unei paciente pe care o vad de peste 5 ani: "nu as fi putut sa mai traiesc pana acum, s-au as fi fost internata pe veci in spitalul de psihiatrie". S-a vindecat? Nu. Ii este mai bine in psihoterapie? Fara indoiala, caci incepe sa-si traiasca viata, zi cu zi, din ce in ce mai mult si...mai bine...
Cine merge la mare, la serviciu, la scoala si face fata la toate aceste activitati nu are anxietate/depresie asa de grave.
Poate sa mearga la psiholog linistit ani in sir.
Noi vorbim de medicatie la cazurile pentru care toate aceste lucruri nu se mai pot face efectiv.
Iti pun parintii 1.000 de euro si te trimit la munte numai ca tu nu te poti scula din pat de depresie nici sa te speli pe dinti.
Fiecare sa isi gestioneze boala cum crede. El stie mai bine ce simptome are si ce ii e de folos.
Poate sa mearga la psiholog linistit ani in sir.
Noi vorbim de medicatie la cazurile pentru care toate aceste lucruri nu se mai pot face efectiv.
Iti pun parintii 1.000 de euro si te trimit la munte numai ca tu nu te poti scula din pat de depresie nici sa te speli pe dinti.
Fiecare sa isi gestioneze boala cum crede. El stie mai bine ce simptome are si ce ii e de folos.
Si ce te faci daca acea presupusa "depresie" care tine persoana in cauza tintuita la pat, e de fapt encefalomielita mialgica?!Cum o tratezi? Depresia nu e definita deloc clar.Un pacient poate fi deprimat din cauza altor n probleme de sanatate, care il pot tintui la pat, multe dintre ele pe care medicina actuala nici nu le poate identifica...E o varianta sa incercam sa ii administram si un placebo(antidepresiv), poate se va simti mai bine, macar temporar, pana isi fac aparitia efectele adverse, dar cel mai indicat este sa identificam si sa tratam cauza...
Domnule psiholog, eu am facut terapie cu destui, inclusiv in strainatate, in nici un caz nu vorbeam daca nu treceam prin asta. Si tocmai de aia am ajuns aici, nimeni nu mi-a zis ca, chimia mea se destrama din ce in ce si ca trebuie sa ma tratez, asa am ajuns sa nu mai fiu tratabil.
Nu zic ca terapia combinata nu da randament insa fara tratament nu merge.
In plus sincer doresc sa-mi spuneti la ce ajuta concret pe un om care stie ce si cum ? Pai solutiile le stiu si eu care sunt ! Ce e asa greu ? Ma refer la general aici.
Ajuta terapia combinata doar la cei tratati bine si care au erori de gandire sau nu stiu ce e cu ei si drumul pe care sa o ia, daca stii...e okey. De fapt persoana aia nu e ajutata pe boala cat pe restul problemelor psihologice pe care le are, tratamentul rezolva boala, psihoterapia rezolva celelalte. Ca muuulti sanatosi au mari probleme de integrare, de comportament, nu stiu cum sa gestioneze situatiile, si aici sigur ca ajuta !
Daca eu ma comport naspa si nu-mi dau seama, si normal ca la terapie imi dau seama si incep sa corectez asta, deci ajuta mai pe nestiutori cumva.
De exemplu eu concret da ? Am o stare nasoala, tristete, rau general, iritare, demotivare totala, lipsa chef de una si alta, orice fac nu e bine, chiar ma oboseste mai tare, evident ca nu am tratament, ce se face in cazul asta ?! Am si prieteni, socializez, am incercat de toate, nu am stat asa.
Si da, s-a probat ca daca-i dau creierului ce-i lipseste urca starea !!! Asta rar cand mai functioneaza.
Capcana mare a fost ca un alt psiholog care era si psihiatru caruia i-am zis ca simt permanent un sentiment de neimplinire si nemultumire din cauza ca nu am viata pe care mi-o doresc, el a zis ca daaaa, nu vede o problema psihiatrica aici, ca e normal sa ma simt asa in cazul asta, si ca e f bine ca am indentificat cauzele.
Era fals, acel sentiment era dat de depresia in sine, cand urca chimia, stiti cum disparea ? Am ramas uimit, nu stiu ce sa zic, e f complicata treaba ! Si cand ma simteam mai bine doream acele lucruri insa lipsa lor nu ma mai afecta asa tare si ma puteam bucura de orice.
Nu zic ca terapia combinata nu da randament insa fara tratament nu merge.
In plus sincer doresc sa-mi spuneti la ce ajuta concret pe un om care stie ce si cum ? Pai solutiile le stiu si eu care sunt ! Ce e asa greu ? Ma refer la general aici.
Ajuta terapia combinata doar la cei tratati bine si care au erori de gandire sau nu stiu ce e cu ei si drumul pe care sa o ia, daca stii...e okey. De fapt persoana aia nu e ajutata pe boala cat pe restul problemelor psihologice pe care le are, tratamentul rezolva boala, psihoterapia rezolva celelalte. Ca muuulti sanatosi au mari probleme de integrare, de comportament, nu stiu cum sa gestioneze situatiile, si aici sigur ca ajuta !
Daca eu ma comport naspa si nu-mi dau seama, si normal ca la terapie imi dau seama si incep sa corectez asta, deci ajuta mai pe nestiutori cumva.
De exemplu eu concret da ? Am o stare nasoala, tristete, rau general, iritare, demotivare totala, lipsa chef de una si alta, orice fac nu e bine, chiar ma oboseste mai tare, evident ca nu am tratament, ce se face in cazul asta ?! Am si prieteni, socializez, am incercat de toate, nu am stat asa.
Si da, s-a probat ca daca-i dau creierului ce-i lipseste urca starea !!! Asta rar cand mai functioneaza.
Capcana mare a fost ca un alt psiholog care era si psihiatru caruia i-am zis ca simt permanent un sentiment de neimplinire si nemultumire din cauza ca nu am viata pe care mi-o doresc, el a zis ca daaaa, nu vede o problema psihiatrica aici, ca e normal sa ma simt asa in cazul asta, si ca e f bine ca am indentificat cauzele.
Era fals, acel sentiment era dat de depresia in sine, cand urca chimia, stiti cum disparea ? Am ramas uimit, nu stiu ce sa zic, e f complicata treaba ! Si cand ma simteam mai bine doream acele lucruri insa lipsa lor nu ma mai afecta asa tare si ma puteam bucura de orice.
Trei ani am fost la medic de familie pentru consultatie nu aveam pofta de mancare nu puteam dormi bine.Analizele erau perfecte iar rezultatul medicului de familie era Colon iritabil. Anul trrecut am mers din nou slabisem mult si oricat as fi mincat nu puneam nimic pe mine, si am mers la un internist care mi-a spus ca fiziologic este totul ok si m-a indrumat catre psihiatrie. Acum un an am mers la psihiatru si mi s-a spus ca am atac de panica si anxietate, Fac tratament de un an cu bromazepam si cu mirtzaten am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine iar acum doua luni am inceput schema de reducere al bromazepam-ului. dupa doua saptamini dupa ce l-am oprit complet am avut iarasi stari de agitatie lipsa poftei de mincare, crampe musculare dureri de articulatii.I-am trimis un SMS medicului care mi-a spus ca nu ar fi trebuit sa am asa ceva si sa revin la doza cu care ma simt bine pentru o perioada si apoi reluam schema de reducere.Acum ma simt bine Mirtzatenul il iau in continuare. Acum problema mea este daca aceste simptome sunt din cauza ca am oprit medicamentul si cum sa fac sa il opresc fara sa am asemenea probleme. Daca s-a mai confruntat cineva cu asemenea problema si cum a reolvat-o.
Multumesc.
Multumesc.
Buna ziua...ce liniste pe aici.ma bucur...sper ca e situatia e mai buna ptr toti.la un momentdat ma pierdusem prin mesaje nu mai intelegeam nimic dar important e rezultatul...fiecare gaseste o vorba buna, un sfat si intelegere.
Mdandan...nu prea am interactionat cu medicatia dar daca poti apela la medicul tau e cel mai bine.el este cel care iti da schema de reducere a medicatiei.tu trb doar sa-i explici tot ce se intampla cu tine.mai multe nu stiu ce sa-ti zic.nu renunta la lupta
Nu stiu cat de grava e anx mea...dr psihiatra la care am fost prima data nu a avut suficient timp sa stea sa-mi explice ce se intampla cu mine, ce va urma, cu ce se mananca anxietatea.cert e ca vreau nu vreau trb sa-mi continui activitatile zilnice.trb sa merg la munca ptr ca nu are cine sa-mi dea bani, trb sa fac de mancare, sa fac curat, trb sa traim nu-i asa?ce credeti ca in vacanta nu m-am gandit la anx?de fiecare data cand mancam ceva nou aveam teama pana in gat ca daca o sa am vreo alergie, daca o sa-mi fie rau si nu o sa-mi revin, daca o sa am un atac de panica?
Imi veneau zeci de ganduri, ma luau caldurile si tot asa dispareau...ma luam cu oamenii din jur, cu panoramele, incercam sa ma ancorez de ce se intampla in jurul meu decat sa ma izolez in gandurile mele.la sfarsitul zilei imi dadeam seama ca am avut o zi minunata cu tot cu gandurile mele panicoase
La urma urmei anxietatea ramane dar timpul trece oameni buni, nu vreau sa ratez nimic, cand pot sa ma simt bine profit de ocazie, cand mi-e rau zac si cate o saptamana.aste e viata.nu e toata roz.oricat de sanatos ai fi, sau daca ai o situatie financiara si materiala buna probleme tot apar.
O zi buna va doresc si cat mai multa racoare.cine are ac..il invidiez :D
Mdandan...nu prea am interactionat cu medicatia dar daca poti apela la medicul tau e cel mai bine.el este cel care iti da schema de reducere a medicatiei.tu trb doar sa-i explici tot ce se intampla cu tine.mai multe nu stiu ce sa-ti zic.nu renunta la lupta
Nu stiu cat de grava e anx mea...dr psihiatra la care am fost prima data nu a avut suficient timp sa stea sa-mi explice ce se intampla cu mine, ce va urma, cu ce se mananca anxietatea.cert e ca vreau nu vreau trb sa-mi continui activitatile zilnice.trb sa merg la munca ptr ca nu are cine sa-mi dea bani, trb sa fac de mancare, sa fac curat, trb sa traim nu-i asa?ce credeti ca in vacanta nu m-am gandit la anx?de fiecare data cand mancam ceva nou aveam teama pana in gat ca daca o sa am vreo alergie, daca o sa-mi fie rau si nu o sa-mi revin, daca o sa am un atac de panica?
Imi veneau zeci de ganduri, ma luau caldurile si tot asa dispareau...ma luam cu oamenii din jur, cu panoramele, incercam sa ma ancorez de ce se intampla in jurul meu decat sa ma izolez in gandurile mele.la sfarsitul zilei imi dadeam seama ca am avut o zi minunata cu tot cu gandurile mele panicoase
La urma urmei anxietatea ramane dar timpul trece oameni buni, nu vreau sa ratez nimic, cand pot sa ma simt bine profit de ocazie, cand mi-e rau zac si cate o saptamana.aste e viata.nu e toata roz.oricat de sanatos ai fi, sau daca ai o situatie financiara si materiala buna probleme tot apar.
O zi buna va doresc si cat mai multa racoare.cine are ac..il invidiez :D
Cat de bine spui ronicolle, asa este trebuie sa urmam activitatile zilnice, cu toate ca sunt zile, cand nu ma ridic din pat , sau plec de la serviciu.Inca mai studiez daca la mine e numai anxietate si depresie sau si ceva neurologic !!!!!!!!!!!
Mdandan,
Medicatia pe care ati primit-o trateaza simptomele bolii si nu cauzele. Daca ele raman neschimbate incetarea tratamentului duce la reaparitia simptomelor. De aceea, in situatia Dumneavoastra se recomanda o abordare complexa, adica medicamente si psihoterapie. Prin psihoterapie veti afla care este cauza starilor Dumneavoastra si ce puteti face o pentru a o elimina.
Medicatia pe care ati primit-o trateaza simptomele bolii si nu cauzele. Daca ele raman neschimbate incetarea tratamentului duce la reaparitia simptomelor. De aceea, in situatia Dumneavoastra se recomanda o abordare complexa, adica medicamente si psihoterapie. Prin psihoterapie veti afla care este cauza starilor Dumneavoastra si ce puteti face o pentru a o elimina.
Mihaela...sa-ti povestesc ceva.cu doua sapt inainte sa plec in concediu, la munca imi era aproape in fiecare zi rau...ma tinea in piept, respiram greu, parca insuficient, aveam o stare de neliniste din cauza simptomelor.eram terminata, ma gandeam ca ar putea fi de la inima dar stiam ca nu are cum.nu am problene cu tensiunea, acum vreo 2 ani in urma mi-am facut un ekg si eram ok, deci am exclus asta.cat am fost plecata nu am mai avut nimic, nici o problema si atunci mi-am adus aminte ca starea mea de rau a aparut cand au inceput sa deschida aerele conditionate la munca...deci e posibil sa fie asta cauza.dar e usor sa iti inventezi o boala, vai Doamne ma gandeam ca am ceva la inima :))
Acum sunt curioasa cum o sa fie cand ma reintorc la munca.alta e problema...eu care iubeam caldura, acum nu o mai suport.
Azi m-am plimbat putin prin oras cu treburi si m-m intors acasa pe doua carari(nu, nu de la bautura).simteam ca mi se taie picioarele si abia respiram, plus ca in autobuze e sauna incat am ajuns acasa cu hainele ude.
Nici acum nu am reusit sa-mi revin, cu toate dusurile pe care le-am facut si am o durere de cap crunta.
Cum eram ieri si cum sunt azi., asta e...astept racoarea si o zi mai buna.
Acum sunt curioasa cum o sa fie cand ma reintorc la munca.alta e problema...eu care iubeam caldura, acum nu o mai suport.
Azi m-am plimbat putin prin oras cu treburi si m-m intors acasa pe doua carari(nu, nu de la bautura).simteam ca mi se taie picioarele si abia respiram, plus ca in autobuze e sauna incat am ajuns acasa cu hainele ude.
Nici acum nu am reusit sa-mi revin, cu toate dusurile pe care le-am facut si am o durere de cap crunta.
Cum eram ieri si cum sunt azi., asta e...astept racoarea si o zi mai buna.
salutare la toti ! acum 2 ani "ma plangeam" aici ca nu sunt deloc bine..a fost o perioada foarte grea...care acum se pare ca a revenit..dupa 2 ani.:) Am inceput iar un tratament, iau serlift (50mg) si jumatate de anxiar, fata de acum 2 ani, lucrez...pot merge la serviciu..lucrez la un peco, am program 24 / 48.Am avut stari de izolare totala, care l-am depasit in mare parte, nu aveam chef de viata ( chestie care inca o mai am foarte putin ), pofta de mancare am, frica nu imi este, am dureri de stomac..sau mai exact " senzatia de gol ", senzatie de "irealitate", mi se pare totul ciudat in jurul meu.Nu imi vine sa plec de acasa, acasa ma simt cel mai in siguranta...asta e doar in mintea mea.:) si la munca imi este greu sa merg, dar tot merg...cand e vreme nasoala afara...iar nu mie bine...la naiba cu starile astea :))) Voi ce parere aveti ? e ceva grav ? chestia e ca e ceva diferit fata de acum 2 ani...si nu ma intrebati de la ce am facut iar, eu cred ca de la cafea.:(
multe ganduri frumoase la toti. :)
multe ganduri frumoase la toti. :)
Ronicolle, trebuie sa va povestesc si eu, ca tot sunt plina de bani, astazi am mai dus niste bani la domnii doctori.M-am hotarat la indicatiile medicului neurolog sa fac o ecografie dopler la carotide si un rmn cerebral cu observarea circulatiei vaselor de singe, se numeste intr-un fel, nu mai stiu.De la rmn nu am rezultatul, mi-l da vineri, iar la ecografia dopler, totul e inordine.Da doamne sa fie bine, sa nu fie nimic neurologic dar si psihic e destul de rau.Problema e ca eu am vrut sa ma linistesc o data ca nu am nimic la cap neurologic, si ca amortelile de maini in timpul noptii de vreo 4 ani sunt cred ca de la coloana cervicala, si asta e, nu am ce face, iar ametelile di timpul somnului sunt tot de la coloana carvicala, datorita acelei protuzii si a ciocurilor pe coloana.Starile psihice, am sa le mai controlez, am sa mai cad, ce sa fac ?????am dat o caruta de bani la doctori, gata.Am fost si eu in concediu, 3 saptamani, nu am plecat de acasa, am stat acasa, am facut un pic de curatenie generala, si mi -am mai limpezit creierul de hartii.De luni merg la serviciu, si imi doresc tare mult sa fiu bine, ca voi toti.si raman la anxiar deocamdata, nu cred ca e bine, dar asta e, si bineinteles ca astazi m-a vazut medicul psihiatru pe hol asteptand sa fac rmn -ul, dar nici nu m-a bagat in seama, m-a s alutat si atat, de fapt pe cine intereseaza suferinta mea?????
Mihaela, eu am ajuns la concluzia ca doctorii nici nu vor pacienti dar vor si bani multi.si daca au pacienti, ii vor pe cei cu o raceala, cu o gastrita, cu o bubita mica pe piele...ceva care sa nu lea dea batai de cap.nu ii intereseaza decat banii si garzile usoare.
O sa fie mai bine odata ce incepi munca.la mine asa s-a intamplat.nu mai zic ca ma plictiseam acasa in ultimele zile de concediu si ma apucau iar toate gandurile ai cand am vazut asta imediat m-am apucat de treaba...uite asa am dat cu var prin bucatarie :)).e buna si anxietatea asta...ma impinge de la spate :)).
Plus ca nu mai dormeam bine dar de cand am inceput munca incep sa dorm mai bine.
Vezi ce faci cu coloana, poate trebuie sa faci un tratament ptr asta, sau fizioterapie si asa se vor reduce din starile tale.si mai ales daca stii de la ce sunt amortelile si ametelile nu ar trebui sa-ti mai pui semne de intrebare.
Vorbeam cu o colega la munca si imi spunea ca avea niste stari de nervi, de depresie, greata, parca nu era ea si incepuse sa ia sedatif pc si o linisteau.asta pana cand si -a facut analize la tiroida si a descoperit ca are ceva probleme si acum e pe tratament.putea si ea sa creada ca e anxioasa sau are depresie dar de fapt ea are probleme cu tiroida.
Sa citesti, daca ai timp despre uleiul de magneziu, poate te ajuta cu ceva.
In rest sper ca toata lumea e bine, sa va bucurati de vara, de concedii..cine mai are :) si de toata energia pozitiva din jurul vostru.weekend placut tuturor
O sa fie mai bine odata ce incepi munca.la mine asa s-a intamplat.nu mai zic ca ma plictiseam acasa in ultimele zile de concediu si ma apucau iar toate gandurile ai cand am vazut asta imediat m-am apucat de treaba...uite asa am dat cu var prin bucatarie :)).e buna si anxietatea asta...ma impinge de la spate :)).
Plus ca nu mai dormeam bine dar de cand am inceput munca incep sa dorm mai bine.
Vezi ce faci cu coloana, poate trebuie sa faci un tratament ptr asta, sau fizioterapie si asa se vor reduce din starile tale.si mai ales daca stii de la ce sunt amortelile si ametelile nu ar trebui sa-ti mai pui semne de intrebare.
Vorbeam cu o colega la munca si imi spunea ca avea niste stari de nervi, de depresie, greata, parca nu era ea si incepuse sa ia sedatif pc si o linisteau.asta pana cand si -a facut analize la tiroida si a descoperit ca are ceva probleme si acum e pe tratament.putea si ea sa creada ca e anxioasa sau are depresie dar de fapt ea are probleme cu tiroida.
Sa citesti, daca ai timp despre uleiul de magneziu, poate te ajuta cu ceva.
In rest sper ca toata lumea e bine, sa va bucurati de vara, de concedii..cine mai are :) si de toata energia pozitiva din jurul vostru.weekend placut tuturor
Domnule psiholog doresc sa-mi spuneti de ce spuneti de cauzele depresiei si anxietatii sau ale altor boli psihice cand se stie ca-s defectiuni genetice care comanda o chimie deficitara care pica la un moment dat. E normal ca dupa ce inceteaza tratamentul, chimia sustinuta artificial pica, si de aia revin simpotmele.
La o depresie anxioasa de exemplu tratamentul ajuta pe problema asta si psihoterapia ajuta pe erorile de gandire si comportament pe care omul le avea si inainte de boala, deci practic nu are nici o legatura cu boala psihica, avea nevoie de psihoterapie si inainte de boala.
Plus solutii ptr problemele pacientului care nu stie sa le gaseasca, asta asa aia mai fraieri, ca unu pe care il duce mintea, stie el solutiile nu trebuie sa ii zica altcineva, sau sa afle din discutiile cu altcineva.
Pentru ca atat timp cat nu are boala psihica, gandirea si totul depinde de el si le poate schimba cum isi da seama ca nu-s okey, sau vede alte solutii, cand are boala psihica, trebuie tratata boala, caci aia ii da gandurile urate, motivatii, trairi, vointa si altele, odata tratata boala, totul revine la normal, si da, dupa ce lasa trat, e posibil sa revina problema, asta e, oricum alta solutie nu e.
Ca exemplu, doar unu cam redus asa nu stie ca se poate si fara droguri si ca daca le lasa, in timp creierul isi revine si incepe sa resimta viata frumoasa de dinainte, nu e nevoie sa dea mii de lei la terapie ca sa ajunga la concluzia asta, zic eu ca si parere in cazul celor cu droguri.
Ar trebui sa stie ca motivatiile si totul au picat intrucat chimia e data peste cap de la droguri si ca nu conteaza ce simte pe moment, conteaza ca simte fals de la aia, si ca daca se lasa, treptat revine chimia la loc si va retrai viata frumoasa fara droguri. Ce trebuie sa-i zica altcineva sau sa ajunga el la conlcuzia asta din discutii cu altcineva cand e banal si trebuie sa stie el asta.
Ca pe astia ii ajuta doar !
In rest cum ajuta ?! Concret concret, pentru un om care are o boala psihica si se simte rau, cum e ?! De ce sa piarda timp opunandu-se starilor cand se poate trata si totul revine super bine de la sine, si motivatii si toate.
La o depresie anxioasa de exemplu tratamentul ajuta pe problema asta si psihoterapia ajuta pe erorile de gandire si comportament pe care omul le avea si inainte de boala, deci practic nu are nici o legatura cu boala psihica, avea nevoie de psihoterapie si inainte de boala.
Plus solutii ptr problemele pacientului care nu stie sa le gaseasca, asta asa aia mai fraieri, ca unu pe care il duce mintea, stie el solutiile nu trebuie sa ii zica altcineva, sau sa afle din discutiile cu altcineva.
Pentru ca atat timp cat nu are boala psihica, gandirea si totul depinde de el si le poate schimba cum isi da seama ca nu-s okey, sau vede alte solutii, cand are boala psihica, trebuie tratata boala, caci aia ii da gandurile urate, motivatii, trairi, vointa si altele, odata tratata boala, totul revine la normal, si da, dupa ce lasa trat, e posibil sa revina problema, asta e, oricum alta solutie nu e.
Ca exemplu, doar unu cam redus asa nu stie ca se poate si fara droguri si ca daca le lasa, in timp creierul isi revine si incepe sa resimta viata frumoasa de dinainte, nu e nevoie sa dea mii de lei la terapie ca sa ajunga la concluzia asta, zic eu ca si parere in cazul celor cu droguri.
Ar trebui sa stie ca motivatiile si totul au picat intrucat chimia e data peste cap de la droguri si ca nu conteaza ce simte pe moment, conteaza ca simte fals de la aia, si ca daca se lasa, treptat revine chimia la loc si va retrai viata frumoasa fara droguri. Ce trebuie sa-i zica altcineva sau sa ajunga el la conlcuzia asta din discutii cu altcineva cand e banal si trebuie sa stie el asta.
Ca pe astia ii ajuta doar !
In rest cum ajuta ?! Concret concret, pentru un om care are o boala psihica si se simte rau, cum e ?! De ce sa piarda timp opunandu-se starilor cand se poate trata si totul revine super bine de la sine, si motivatii si toate.
Buna ziua Costy2008, va rog sa repostati comentariul pe topicul deschis de mine: Sa discutam despre psihoterapie si continuam discutiile acolo. Voi prezenta acolo fel de fel de cazuri care cred ca vor aduce o alta perspectiva asupra unor situatii pe care le descrieti.
Va multumesc
Va multumesc
Am fost mai binisor, acum cred ca o sa cat incetul cu incetul, deja astazi am fost la serviciu prafff si nu sunt bine nici acum, nu ma simpt bine deloc, trebuie sa ma ridic, as sta numai in pat, offff.ochii sunt tulburi, capul tulbure, ochii inlacrimati, ameteli groaznice, tot inainte.
Am fost mai binisor , acum cred ca o sa cad incetul cu incetul, deja astazi am fost la serviciu praffffsi nu sunt bine nici acum, nu ma simpt bine deloc, trebuie sa ma ridic, as sta numai in pat, offff.ochii sunt tulburi, capul tulbure, ochii inlacrimati, ameteli groaznice, tot inainte.
Si eu mai am probleme cu somnul.ma culc foarte tarziu, chiar si pe la 2-4dimineata si apoi la 7 la munca.nu ma simt obosita dar mintea mea e tulbure si ma apuca somnul la munca de imi vine sa ma culc pe tastatura :))
Oricum mi-e mult mai bine la munca, acolo imi tin mintea ocupata, am cu cine sa ma iau cu vorba si asa uit de toate gandurile si simptomele.dam inainte ce sa facem.o seara buna
Oricum mi-e mult mai bine la munca, acolo imi tin mintea ocupata, am cu cine sa ma iau cu vorba si asa uit de toate gandurile si simptomele.dam inainte ce sa facem.o seara buna
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10cred ca sotul meu e foarte bolnav
- 5ma confrunt de ceva timp cu o anxietete.. cum scap?
- 6Atacuri de panica sau altceva?
- 3Stari de panica si anxietate
- 5Hipertensiune dupa donare de sange
- 6Tumoare cerebrala sau afectiune psihica?
- 13anxietate?
- 69ma lupt in fiecare zi cu mine insumi
- 4Boala psihica?
- 8Anxietatea si eu
- 28Anxietate, nevroza anxioasa - student la medicina.
- 2Anxietatea se vindeca?
- 0Betablocant
- 3Ce sa fie? Inima sau anxietate/depresie?
- 1atac de panica
- 1atacde panica?????
- 4Ajutor! am ajuns la spital în urma unei „căderi de calciu”
- 3Ipohondrie?
- 4Anxietatea a revenit
- 1Anxietate adolescenți (16ani)
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: