Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Pentru allaya: dacă analizele au ieșit bune, nu are sens să intri în panică. Dacă ar fi fost o infecție fii sigură că s-ar fi văzut. Încearcă să vorbești cu medicul de familie, care poate să-și dea seama cât de pronunțat e ganglionul. Dacă a fost o infecție și a dispărut infecția, poate să se retragă și el. Dacă nu se retrage, vezi ce investigații îți mai poate recomanda medicul.
Pentru KLiamaria71,
Ai dreptate, poți trece peste un atac de panică dacă înveți să gestionezi situația. În aceste momente încetinește-ți respirația și cauță dovezi raționale la ce se întâmplă. Încearcă să scapi de convingerile limitatoare. Nu-i obligatoriu dacă se întâmplă ceva cuiva, neapărat să ți se întâmple și ție.
Te-ar ajuta să citești Radu Vraști „Ajută-te singur în caz de atac de panică”, care se găsește și în format electronic.
Îți redau mai jos câteva convingeri care dacă le regăsești la tine, să încerci să le elimini:
CONVINGERI CARE NE FAC RĂU
1. Gandirea “totul sau nimic” cand un individ vede lucrurile doar in alb si
negru, sau cand are doar raspunsuri de da sau nu, fara sa poate vedea si existenta unor eventualitati intermediare. De ex. un individ crede ca a face o gresala este ca si cum nu ar fi bun de nimic, nu exista alternative, ori sunt bun, ori sunt rau, ori reusesc ori esuez.
2. Suprageneralizarea, cand un singur eveniment sau un eveniment neinsemnat este luat ca si concluzie intr-o situatie oarecare. De ex. o simpla discutie in contradictoriu intre doi indragostiti este luata de unul din ei ca certitudine ca nu este iubit.
3. Catastrofizarea(catastrofarea) cand un individ are mereu imaginea unei catastrofe, a unui dezastru pe baza careia interepteaza fapte anodine ca indicii ale acestor pericole majore.
De exemplu, un individ spune dupa ce se urca intr-un vehicul si acesta se pune in miscare: “dar daca o sa avem un accident”.
4. Sarirea la concluzie este atunci cand un individ trage o concluzie pe baza unui singur element sau pe baza unor elemente neesentiale, in special cand e vorba de concluzii negative. De exemplu, un incepator la scoala de soferi face o gresala si trage concluzia ca niciodata nu o sa ia carnetul de conducere.
5. Etichetarea este o forma de schema cognitiva in care exista tendinta de a atasa o eticheta negativa la propria persoana desi nu exista argumente pentru a face aceasta.
Poate exista si tendinta de a atasa etichete negative unor situatii care nu presupun un deznodamant negativ. De ex. Daca seful mi-a facut o mica observatie consider ca nu sunt bun de nimic sau daca ceva negativ s-a intamplat intr-un loc atunci locul acela este un loc unde totdeuna mi se vor intampla lucruri negative. Dupa cum vezi, etichetarea este o forma a gandirii ‘totul-sau-nimic”.
6. Personalizarea se petrece cand o persoana se considera responsabila pentru un eveniment pe care nu il are sub control sau acuza o persoana de un eveniment care de fapt nu-l avea sub control. Personalizarea presupune ca persoana prezinta ori sentimente de vinovatie, de rusine sau de inadecvare, ori tendinte de a blama pe altii, de a avea resentimente si reprosuri fata de altii. De exemplu, o sotie se considera vinovata ca sotul
o inseala sau cineva produce un accident si ii reproseaza celuilalt ca nu a fost atent.
7. Filtrarea se petrece atunci cand cineva extrage doar un eveniment sau un fapt si incearca sa traga o concluzie doar pe baza acestuia, ca si cum ar dori neaparat aceasta concluzie si din aceasta cauza filtreaza doar motivele care ii pot sustine aceasta concluzie.
Aceasta se intmapla cel mai des cu evenimentele negative, de exemplu in cazul cuiva care primeste o observatie despre un lucru pe care-l face si imediat trage concluzia ca ceea ce face nu e bine bine, ignorand celelalte comentarii pozitive.
8. Gandirea “ar trebui, s-ar cuveni” tradeaza stilul critic al unui individ fata de ceea ce face sau fata de ce se intampla. De fapt, in spatele acestui mod de gandire exista o neincredere in propria persoana si sentimente de frustrare sau vinovatie. El spune: “nu ar fi trebuit sa fac asta, lucrurile nu ar trebuie sa se intample in felul acesta, s-ar fi cuvenit ca sa mi se spuna o vorba buna, etc.” Realitarea este mereu comparata cu un “ideal” ce
9. Descalificarea lucrurilor positive este o schema cognitiva prin care subiectul nu pune pret de sugestiile, opiniile, evidentele pozitive referitoare la el, ca si cum le-ar ignora, nu ar crede in ele sau chiar nu le-ar percepe. Un astfel de individ traieste ca si cum nu ar face nimica bine, ca si cum nu ar avea nici un merit, ca si cum nu ar reusi nimica pentru ca nu vede nimic pozitiv in urma lui.
10. Citirea mintii este o schema care se evidentiata atunci cand cineva are
tendinta de a crede ca stie ce gandesc altii si mereu spune: “lasa ca stiu eu ce gandeste… sunt sigur ce crede despre mine, etc.”. El actioneaza conform acestei credinte precum ca este cert ceea ce altii gandesc, fara insa sa aibe evidente in acest sens.
11. Magnificarea( EXAGERAREA) se petrece atunci cand evenimentele sunt parca private printr-o lentila maritoare, atat importanta cat si consecintele lor. De fapt schema tradeaza nesiguranta subiectului de a face fata la evenimente negative care l-ar privi direct. Astfel, o usoare sugestie este privita ca o critica virulenta, un eveniment anodin ca un pericol sau dauna semnificativa, etc.
12. Tendinta de a face predictii nu este o schema cognitive rara. Astfel de
indivizi cred ca stiu ce o sa se intample, cred ca au calitatea de a anticipa ceea ce se va petrece, mai ales cand este vorba de evenimente negative. Aceasta ii fac sa aiba o pozitionare negativa, defetista sau evitanta in fata cursului evenimentelor.
Acesta clasificare nu a incheiat lista schemelor cognitive disfunctionale prin care un individ percepe si interpreteaza realitatea in mod deformat.
Încearcă totuși să găsești un psiholog ca să te ajute să câștigi competențe în a gestiona situațiile și a-ți scimba modul de gândire și percepție ca pe viitor să poți preîntâmpina atacurile de panică.
Ai dreptate, poți trece peste un atac de panică dacă înveți să gestionezi situația. În aceste momente încetinește-ți respirația și cauță dovezi raționale la ce se întâmplă. Încearcă să scapi de convingerile limitatoare. Nu-i obligatoriu dacă se întâmplă ceva cuiva, neapărat să ți se întâmple și ție.
Te-ar ajuta să citești Radu Vraști „Ajută-te singur în caz de atac de panică”, care se găsește și în format electronic.
Îți redau mai jos câteva convingeri care dacă le regăsești la tine, să încerci să le elimini:
CONVINGERI CARE NE FAC RĂU
1. Gandirea “totul sau nimic” cand un individ vede lucrurile doar in alb si
negru, sau cand are doar raspunsuri de da sau nu, fara sa poate vedea si existenta unor eventualitati intermediare. De ex. un individ crede ca a face o gresala este ca si cum nu ar fi bun de nimic, nu exista alternative, ori sunt bun, ori sunt rau, ori reusesc ori esuez.
2. Suprageneralizarea, cand un singur eveniment sau un eveniment neinsemnat este luat ca si concluzie intr-o situatie oarecare. De ex. o simpla discutie in contradictoriu intre doi indragostiti este luata de unul din ei ca certitudine ca nu este iubit.
3. Catastrofizarea(catastrofarea) cand un individ are mereu imaginea unei catastrofe, a unui dezastru pe baza careia interepteaza fapte anodine ca indicii ale acestor pericole majore.
De exemplu, un individ spune dupa ce se urca intr-un vehicul si acesta se pune in miscare: “dar daca o sa avem un accident”.
4. Sarirea la concluzie este atunci cand un individ trage o concluzie pe baza unui singur element sau pe baza unor elemente neesentiale, in special cand e vorba de concluzii negative. De exemplu, un incepator la scoala de soferi face o gresala si trage concluzia ca niciodata nu o sa ia carnetul de conducere.
5. Etichetarea este o forma de schema cognitiva in care exista tendinta de a atasa o eticheta negativa la propria persoana desi nu exista argumente pentru a face aceasta.
Poate exista si tendinta de a atasa etichete negative unor situatii care nu presupun un deznodamant negativ. De ex. Daca seful mi-a facut o mica observatie consider ca nu sunt bun de nimic sau daca ceva negativ s-a intamplat intr-un loc atunci locul acela este un loc unde totdeuna mi se vor intampla lucruri negative. Dupa cum vezi, etichetarea este o forma a gandirii ‘totul-sau-nimic”.
6. Personalizarea se petrece cand o persoana se considera responsabila pentru un eveniment pe care nu il are sub control sau acuza o persoana de un eveniment care de fapt nu-l avea sub control. Personalizarea presupune ca persoana prezinta ori sentimente de vinovatie, de rusine sau de inadecvare, ori tendinte de a blama pe altii, de a avea resentimente si reprosuri fata de altii. De exemplu, o sotie se considera vinovata ca sotul
o inseala sau cineva produce un accident si ii reproseaza celuilalt ca nu a fost atent.
7. Filtrarea se petrece atunci cand cineva extrage doar un eveniment sau un fapt si incearca sa traga o concluzie doar pe baza acestuia, ca si cum ar dori neaparat aceasta concluzie si din aceasta cauza filtreaza doar motivele care ii pot sustine aceasta concluzie.
Aceasta se intmapla cel mai des cu evenimentele negative, de exemplu in cazul cuiva care primeste o observatie despre un lucru pe care-l face si imediat trage concluzia ca ceea ce face nu e bine bine, ignorand celelalte comentarii pozitive.
8. Gandirea “ar trebui, s-ar cuveni” tradeaza stilul critic al unui individ fata de ceea ce face sau fata de ce se intampla. De fapt, in spatele acestui mod de gandire exista o neincredere in propria persoana si sentimente de frustrare sau vinovatie. El spune: “nu ar fi trebuit sa fac asta, lucrurile nu ar trebuie sa se intample in felul acesta, s-ar fi cuvenit ca sa mi se spuna o vorba buna, etc.” Realitarea este mereu comparata cu un “ideal” ce
9. Descalificarea lucrurilor positive este o schema cognitiva prin care subiectul nu pune pret de sugestiile, opiniile, evidentele pozitive referitoare la el, ca si cum le-ar ignora, nu ar crede in ele sau chiar nu le-ar percepe. Un astfel de individ traieste ca si cum nu ar face nimica bine, ca si cum nu ar avea nici un merit, ca si cum nu ar reusi nimica pentru ca nu vede nimic pozitiv in urma lui.
10. Citirea mintii este o schema care se evidentiata atunci cand cineva are
tendinta de a crede ca stie ce gandesc altii si mereu spune: “lasa ca stiu eu ce gandeste… sunt sigur ce crede despre mine, etc.”. El actioneaza conform acestei credinte precum ca este cert ceea ce altii gandesc, fara insa sa aibe evidente in acest sens.
11. Magnificarea( EXAGERAREA) se petrece atunci cand evenimentele sunt parca private printr-o lentila maritoare, atat importanta cat si consecintele lor. De fapt schema tradeaza nesiguranta subiectului de a face fata la evenimente negative care l-ar privi direct. Astfel, o usoare sugestie este privita ca o critica virulenta, un eveniment anodin ca un pericol sau dauna semnificativa, etc.
12. Tendinta de a face predictii nu este o schema cognitive rara. Astfel de
indivizi cred ca stiu ce o sa se intample, cred ca au calitatea de a anticipa ceea ce se va petrece, mai ales cand este vorba de evenimente negative. Aceasta ii fac sa aiba o pozitionare negativa, defetista sau evitanta in fata cursului evenimentelor.
Acesta clasificare nu a incheiat lista schemelor cognitive disfunctionale prin care un individ percepe si interpreteaza realitatea in mod deformat.
Încearcă totuși să găsești un psiholog ca să te ajute să câștigi competențe în a gestiona situațiile și a-ți scimba modul de gândire și percepție ca pe viitor să poți preîntâmpina atacurile de panică.
Problema la mine e ca nu is atacuri de panica gen puseuri si atunci sa incerc sa le fac fata. Eu intr una ma simt rau, constant
Vezi sa nu fie stările de rău de la altceva. Trebuie verificat daca nu-i o problemă medicala care- ți provoaca stările de rău, apoi verificat din punct de vedere psihologic.
Am fost la toti, ORL, cardio, neuro, gastro, urologie, am facut ekg, holter EKG si TA, test de efort, eco, eco carotida, rmn cap, audiograma, film coloana cervical, sute de analize de sange. Cica n am nimic..
Dacă nu este o problemă medicală mergi la un psiholog clinician cu experiența pentru o evaluare și în funcție de rezultatul evaluării vei face psihoterapie sau psihoterapie concomitent cu medicație.
Iau de 2 luni un preparat naturist numit Stresclin Complex si ma simt extraordinar de bine. Contine Withania somnifera, Bacopa monnieri. Mi-a revenit complet pofta de viata, fac tot ce faceam si inainte, singurul lucru pe care inca mi-e teama sa-l fac este sa merg cu avionul. In acesti doi ani de cand am facut primul atac de panica, am avut perioade mai bune si mai rele dar am incercat tot felul de terapii, medicamente-am luat 2 luni xanax si dupa ce l-am intrerupt m-am simit parca mai rau ca inainte, asa ca nu l-am mai luat niciodata. Am facut psihoterapie 1 an, terapie florala Bach, acupunctura vreo 3 luni, homeopatie, tehnici de relaxare si meditatie zi de zi, masaj, sport zi de zi etc.
Ce am simit ca m-a ajutat in acesti 2 ani: in primul rand au fost incurajarile lui dualtrax si al celor de pe acest forum ca se poate scapa de anxietate fara sa te mai lupti cu ea, apoi as pune sportul, psihoterapia-am avut multe probleme emotionale din trecut pe care simteam ca trebuie sa le las in urma si apoi tehnicile de relaxare, respiratie si meditatie-am invatat sa respir foarte profund, sa ma eliberez de toata incordarea.
Mai am zile in care parca sunt iar deprimata si seara ma simt ametita si obosita dar cu putin efort stiu ca pot sa le rezolv, am capatat incredere ca nu e mare lucru anxietatea asta si pot sa o tin in frau cu putin efort zi de zi. Cand simt ca vine un atac de panica primul lucru pe care il fac este sa il las sa vina si ma relaxez. Si exact cum spunea dualtrax, parca nici nu mai vrea sa vina!
Am scris toate astea ca raspuns la un mesaj primit in privat de la cineva care ma ruga "Dacă ar fi să dai cuiva, intr o singură fraza, un sfat pt a depăși anxietatea, care ar fi acel sfat?". Am scris mai multe fraze:)
Va doresc multa, multa sanatate!
Ce am simit ca m-a ajutat in acesti 2 ani: in primul rand au fost incurajarile lui dualtrax si al celor de pe acest forum ca se poate scapa de anxietate fara sa te mai lupti cu ea, apoi as pune sportul, psihoterapia-am avut multe probleme emotionale din trecut pe care simteam ca trebuie sa le las in urma si apoi tehnicile de relaxare, respiratie si meditatie-am invatat sa respir foarte profund, sa ma eliberez de toata incordarea.
Mai am zile in care parca sunt iar deprimata si seara ma simt ametita si obosita dar cu putin efort stiu ca pot sa le rezolv, am capatat incredere ca nu e mare lucru anxietatea asta si pot sa o tin in frau cu putin efort zi de zi. Cand simt ca vine un atac de panica primul lucru pe care il fac este sa il las sa vina si ma relaxez. Si exact cum spunea dualtrax, parca nici nu mai vrea sa vina!
Am scris toate astea ca raspuns la un mesaj primit in privat de la cineva care ma ruga "Dacă ar fi să dai cuiva, intr o singură fraza, un sfat pt a depăși anxietatea, care ar fi acel sfat?". Am scris mai multe fraze:)
Va doresc multa, multa sanatate!
Elleonora, te felicit că ești o luptătoare și poți ține totul sub control. Viața e făcută și cu bune și cu rele. Important este ca atunci când întâlnești o situație dificilă s-o consideri ca pe o provocare prin care să-ți demonstrezi că poți s-o depășești. Apoi dacă nu reușești, să te gândești că nu poți gestiona totul, să-ți dai voie să fii dezamăgită pe moment, dar să accepți că nu depinde totul de tine, să vezi partea bună prin faptul că și atunci când nu reușim ceva până la capăt avem ceva de învățat. Evoluează cei care au curajul să încerce să rezolve o situație nu cei care o evită.
Dacă ai reușit să rezolvi atacurile de panică, fii sigură că vei rezolva și teama de a zbura cu avionul.
Fă-ți exerciții la nivel imaginativ că zbori cu avionul și repetă până când simți că nu te mai deranjează. Faci asta mai multă vreme, iar când vei simți că nu te mai deranjează pleci cu o persoană de încredere, care să te încurajeze și să-ți țină moralul până te vei convinge singură că nu-i o problemă. La început vei merge pe distanțe mai mici până te vei convinge că poți și singură.
Dacă ai reușit să rezolvi atacurile de panică, fii sigură că vei rezolva și teama de a zbura cu avionul.
Fă-ți exerciții la nivel imaginativ că zbori cu avionul și repetă până când simți că nu te mai deranjează. Faci asta mai multă vreme, iar când vei simți că nu te mai deranjează pleci cu o persoană de încredere, care să te încurajeze și să-ți țină moralul până te vei convinge singură că nu-i o problemă. La început vei merge pe distanțe mai mici până te vei convinge că poți și singură.
si eu am atacuri de panica, am fost diagnosticata cu depresie majora acu 3 ani, am tinut tratam 3 ani, si starile au revenit, pe timpul tratam, mi a dublat dozele
am ganduri intruzive gen ca fac rau mie sau altora si frica asta ma paralizeaza, in plus imi apar cuvinte in minte, uneori propozitii, nu aud voci, doar apar acestea, e ca si cum ai citi cevain gand, asa apar, si ma sperie, dr mi a spus ca sunt ecouri, deci ma sperii rau de tot si traiesc cu teama, s.a mai confruntat cineva cu asa ceva? ce e de facut? iau cipralex 20 mg, bromazepam 5 mg( sunt in perioada de scadere a lui) si rispen 3 mg
am ganduri intruzive gen ca fac rau mie sau altora si frica asta ma paralizeaza, in plus imi apar cuvinte in minte, uneori propozitii, nu aud voci, doar apar acestea, e ca si cum ai citi cevain gand, asa apar, si ma sperie, dr mi a spus ca sunt ecouri, deci ma sperii rau de tot si traiesc cu teama, s.a mai confruntat cineva cu asa ceva? ce e de facut? iau cipralex 20 mg, bromazepam 5 mg( sunt in perioada de scadere a lui) si rispen 3 mg
E nevoie și de psihoterapie ca să poți gestiona situațiile întâlnite și să câștigi competențe pentru a ieși din impas. Medicația rezolvă problema pe moment, dar ulterior când întâlnești o situație dificilă, dacă nu ți-ai schimbat modul de gândire și percepția tulburarea reapare. De obicei pentru atacuri de panică se recomanda psihoterapia cognitiv-comportamentală, dar mare atenție contează și psihoterapeutul și experiența acestuia, pentru că nu obții aceleași rezultate de la un începător.
Pentru Morar Aura
Eu am mai recomandat pe acest site pentru cei cu atacuri de panică, cartea dr.Radu Vraști „Descurcă-te singur în caz de atac de panică”. Se găsește și în format pdf și cuprinde multe sfaturi utile pentru a ține sub control atacul de panică.
Eu am mai recomandat pe acest site pentru cei cu atacuri de panică, cartea dr.Radu Vraști „Descurcă-te singur în caz de atac de panică”. Se găsește și în format pdf și cuprinde multe sfaturi utile pentru a ține sub control atacul de panică.
Buna seara.Cum pot fi adaugat in grupul de whatsapp?
Am mai lasat un comentariu anul trecut legat de toate starile astea si pt. Ca stiu prin ce am trecut si slava domnului sunt bine fara nici un fel de pastile, am sa va zic din nou voua, persoanelor care trec prin asta.mi-a fost destul de greu si mie personal sa inteleg “incearca sa le accepti” si ma refer la toate starile respective pe care le aveam.e greu si aproape imposibil sa accepti ca tu treci prin asa ceva dar deabia in momentul in care capusorul nostru ajunge sa inteleaga ca are starile respective si aia e.exact atunci se “relaxeaza” si fricile astea nejustificate care apar si dispar, O sa inceapa sa se diminueze exact cum a fost si la mine...incepusem sa “o dau” la modul. “Asta e frate le am si cu asta basta ce pot sa fac acum?? Ce pot sa fac daca simt imi explodeaza capul?? Pot face ceva? Nu, nu pot faceNimic.ce o fi o fi” si ganditiva ca eu imi luam stari de panica si de la un simplu cuvant daca mi se parea mie ca ceva nu e in regula.am plans chiar asa ca o “bocitoare” si n-am tinut cont ca sunt barbat si tre sa tin in mine doar sa par “barbat”.ma simteam captiv si nu ma mai bucuram de absolut nimic si evitam diminetile.Doamne dumnezeule atat de grele erau diminetile cand anxietatea avea cote maxime la mine.nu sunt un tip care sa trezit sa va spuna voua aberatii sau ce a citit prin carti doar sa posteze si el ceva.sunt un tip care a trecut prin asta si chiar compatimesc persoanele care au asa ceva pt ca doar noi stim ce inseamna sa treci prin astfel de stari.. dar tot ce pot sa va zic e ca se poate si nu e doar un caz sau 5 asa cum se speculeaza.sunt zeci, sute de cazuri cu oameni vindecati de asa ceva dar care poate nu au avut curajul inca sa vorbeasca sau pur si simplu si-au vazut mai departe de viata...dormeam la 10 pt ca voiam sa fiu odihnit si sa incerc sa-i dau creierului odihna de care are nevoie si tot el ma trezea la 2-3 dimineata trist si nu mai puteam sa dorm sau sa fac ceva si strangeam din din dinti si as fi dat oricee sa pot avea o noaptea ca inainte si sa reusesc sa ma odihnesc fara a mai fi trezit de vreo stare sau un gand si stiu cat de puternic e un gand la cei care sufera de asta fata de un alt om care nu trece prin asa ceva.eu sunt bine si sper din tot sufletul sa fiu un exemplu ca se poate si ca toti va puteti intoarce la viata normal.evita orice gand rau si nu vreau sa fabulez dar pt ce sa treci prin asta? De ce sa nu-ti revii? Daca ani de zile tu ai functionat intr un anumit fel, ce te face sa crezi ca, corpul tau, mintea ta o sa se acomodeze cu noile stari, noile obiceiuri?? E mult mai usor sa-si revina si sa intre pe fagasul normal decat sa se obisnuiasca cu noii tai “prieteni” crede ma pe cuvant.nu stiu ce as putea sa-ti mai “dau” sa te incurajez si sa-ti zic ca nu e nimic greu asa cum pare...e usor si simplu doar ca ai nevoie sa gasesti tu personal iesirea si cand zic tu personal nu ma refer la singur/singuratate chiar deloc...tine tiprietenii aproape, familia, dar in acelasi timp incearca sa gasesti si curajul asta de a accepta tot ce ti se intampla si cand o sa vezi ca de fapt ele incep sa se diminueze, o sa-ti dai seama ca era vorba doar de acceptare...( nu vreau sa se inteleaga ca as fi contra doctorilor sau sfatuiesc sa nu se mearga la doctor) eu personal n-am vrut sa iau astfel de pastile cu, care se trateaza starile respective si ma bucur pt asta.am luat doar stresclin si probabil si la ala a fot doar un efect placebo dar atat am luat sa ma ajute putin macar.daca vrea cineva sa-mi scrie sau pot raspunde la comentarii am sa o fac cu drag..
Va pup!!
Fiti linistiti!
Va pup!!
Fiti linistiti!
p.s. Stiu ca nu e cel mai ortografic text, dar acum cand eu deabia ma pun sa dorm si cumva am o scuza:))
Va pup!
Va pup!
Cristian. Roman, te felicit că ai reușit! Poți fi un exemplu pentru ceilalți și-i ajuți mult prin ceea ce scrii. Așa cum ai sesizat și tu, în momentul în care dăm importanță unei stări și considerăm că ea e mai puternică și ne va învinge, nu facem decât să ne facem rău. Cu cât ne sustragem gândul de la ea, nu-i mai dăm importanță, o lăsăm practic în pace și facem altceva, starea se va diminua până la dispariție. Pe măsură ce te deranjează mai puțin, ai o stare de bine pe care dacă reușești să o crești totul revine aproape de normal.
Din păcate, nu toți sunt puternici ca tine. Unii nu cred că vor scoate-o la capăt, n-au încredere în forțele lor, mai mult se plâng decât să acționeze și nu din vina lor, au o structură fragilă care-i determină să se comporte așa. De aceea au nevoie de sprijin pentru a putea demara procesul de schimbare.
Din păcate, nu toți sunt puternici ca tine. Unii nu cred că vor scoate-o la capăt, n-au încredere în forțele lor, mai mult se plâng decât să acționeze și nu din vina lor, au o structură fragilă care-i determină să se comporte așa. De aceea au nevoie de sprijin pentru a putea demara procesul de schimbare.
StiTi ce face aceasta conditie?
NU conteaza cu ce a inceput; toti ajung la aceleasi trairi; de fapt la toti a pornit de la un soc, si as au facut un asa numit prim atac de panica, dupa care au intrat pe traseul anxietatii de anticipatie, adica frica de frica, si apoi totul o ia usor la vale, si nici nu stii de fapt, cand te-ai prins intr un cerc vicios si neiertator!
Tot cauti raspunsuri, desi se spune ca atunci cand esti intr o groapa, nu te ajuta cu nimic sa mai sapi in continuare, ci sa gasesti o solutie sa iesi, insa e greu, pentru ca incerci sa stapanesti situatiile, te lupti, si mai rau faci.
Si cand te gandesti ca ESTE INCREDIBIL DE SIMPLU - SOLUTIA ESTE LA INDEMANA ORICUI TRAIESTE ASTA
De fapt in aceste momente, ti se pare ca esti praf, ca nu mai ai scapare, ca ai de rezolvat 1001 de fobii, si iti imaginezi solutie la fiecare dintre fobii si cum sa le rezolvi in parte, si cum vei scapa de ele, si totul pare nerezolvabil si greu;, ti se pare imposibil
DE CE ESTE GREU?
PENTRU CA ACESTA CONDITIE TE SEPARA DE TINE - asta este realitatea, te rupe de tine, te deconecteaza de tine;
Tu plutesti in deriva la voia emotiilor, a sentimentelor, si crezi ca e soarta;
DE FAPT, TU NU ESTI CONECTAT CU TINE, NU MAI ESTI CONECTAT CU FORTA TA INTERIOARA, FORTA PE CARE O ARE ORICE OM, FARA EXCEPTIE; TU NU MA VEZI ACESTE CAPABILITATI ALE TALE, SI TE VEZI MIC, SI FARA AJUTOR, FARA SCAPARE
CHEIA este sa dai acest voal de pe ochi, si sa te vezi pe tine; este secunda in care acesta conditie nu mai are forta; cele 1001 de fobii nu dispar, zambesti, si mergi mai departe
NU conteaza cu ce a inceput; toti ajung la aceleasi trairi; de fapt la toti a pornit de la un soc, si as au facut un asa numit prim atac de panica, dupa care au intrat pe traseul anxietatii de anticipatie, adica frica de frica, si apoi totul o ia usor la vale, si nici nu stii de fapt, cand te-ai prins intr un cerc vicios si neiertator!
Tot cauti raspunsuri, desi se spune ca atunci cand esti intr o groapa, nu te ajuta cu nimic sa mai sapi in continuare, ci sa gasesti o solutie sa iesi, insa e greu, pentru ca incerci sa stapanesti situatiile, te lupti, si mai rau faci.
Si cand te gandesti ca ESTE INCREDIBIL DE SIMPLU - SOLUTIA ESTE LA INDEMANA ORICUI TRAIESTE ASTA
De fapt in aceste momente, ti se pare ca esti praf, ca nu mai ai scapare, ca ai de rezolvat 1001 de fobii, si iti imaginezi solutie la fiecare dintre fobii si cum sa le rezolvi in parte, si cum vei scapa de ele, si totul pare nerezolvabil si greu;, ti se pare imposibil
DE CE ESTE GREU?
PENTRU CA ACESTA CONDITIE TE SEPARA DE TINE - asta este realitatea, te rupe de tine, te deconecteaza de tine;
Tu plutesti in deriva la voia emotiilor, a sentimentelor, si crezi ca e soarta;
DE FAPT, TU NU ESTI CONECTAT CU TINE, NU MAI ESTI CONECTAT CU FORTA TA INTERIOARA, FORTA PE CARE O ARE ORICE OM, FARA EXCEPTIE; TU NU MA VEZI ACESTE CAPABILITATI ALE TALE, SI TE VEZI MIC, SI FARA AJUTOR, FARA SCAPARE
CHEIA este sa dai acest voal de pe ochi, si sa te vezi pe tine; este secunda in care acesta conditie nu mai are forta; cele 1001 de fobii nu dispar, zambesti, si mergi mai departe
Dai„acest voal de pe ochi” cum spui tu, dacă poți. Unii chiar nu pot și dacă în acele momente nu sunt ajutați, se prăbușesc. Depinde de structură. La cei care nu pot, e foarte important ca familia, prietenii apropiați să vadă că-i o problemă și să-ncerce sa-i scoată din starea respectivă. Iar atunci când nici aceștia nu reușesc să apeleze la un psiholog. Important e să nu fie lăsați să prelungească starea proastă.
Craciun fericit tuturor!va doresc multa sanatate, liniste, rabdare si multa iubire de primit si daruit.sunteti oameni minunati, puternici si curajosi, care sigur nu se vor lasa batuti de anxietate.Sarbatori cu bine si la anul care vine
Eu cred ca am cancer dar nici un medic nu ma poate diagnostica, ma simt foarte rău la muncă sunt o legumă am amețeala stare de rau urechi înfundate ma duc la urgențe aproape 1 data pe săptămână de rau ce imi este medicii nu isi dau interesul ma tratează cu indiferență îi întreb dacă e nevoie sa fac alte investigații ei imi spun ca nu e nevoie, eu psihic nu am nimic fizic 100 am ceva nu am gânduri de suicid sau alte prostii dar nu mai rezist, aștept să mor... vă pup si aveți grijă de voi
Buna. Ma alatur si eu cu spor acestui grup fiindca deja sunt exasperata. Am fost diagnosticata cu atacuri de panica de ceva vreme, peste 10 ani. Am trecut prin toate etapele posibile si imposibile, verificat toate organele si dus pe la toate specialitatile medicale inainte de a ajunge la psiholog, evident niciun raspuns nu ma multumea. Cardiologie, analize de sange, gastro, pe unde nu am fost... Am fost la psihlog in final acum vreo 10 ani si am urmat si un tratament medicamentos dar de-a lungul acestor ani pana in prezent atacurile de panica nu au incetat, doar ca in perioade mai bune am reusit sa le controlez. Le fac noaptea, ma trezesc din somn, ziua, nu conteaza momentul, am si perioade mai proaste cand efectiv am zile intregi si saptamani de incordare din care nu mai ies. Ca simptome am amorteli in principal de fata, ma strange zona capului, trec de la frisoane la calduri si fierbinteli, mi se infierbanta urechile, in principal, cel putin de o luna incoace urechile le simt fierbinti aproape in permanenta fara sa fie mereu rosii. Si infundate.
De la o vreme insa am dezvoltat o obsesie periculoasa care m-a tot trimis pe la camera de garda, masurarea tensiunii. Mi-am luat si un aparat de tensiune acasa pe care il folosesc aproape isteric. Mi se tot pare ca ba pozitia nu e corecta, ba ca nu tin bine manseta, ba ca mai trebuie sa stau si sa astept... Am in general o tensiune de 125 cu 90 uneori scade si la 117 cu 90, rar am avut sub 90 chiar si un 85 sau 82 dar nu sunt sigura ca mi-am masurat corect (evident). Ma si dispera ca daca ma mut cu scaunul in alt loc imi arata altfel de deja nu mai stiu cat este. Chiar si la doctor cand am fost, la cardiolog, fiind evident terorizata, am avut 16 cu 8. Ma ingrijoreaza aceasta diastolica, care ajunge si la 95 si pe masura ce ma agit se duce si la 97. Am senzatia ca o sa imi crape capul si ca ma paste un AVC. Ma deranjeaza ca nu scade oricat mi-ar scadea cea sistolica. Poate pentru linistea mea un holter nu era rau dar cred ca as duce inapoi niste valori...
Aveti probleme de genul asta? Cum ati reusit sa scapati de aceasta obsesie ca aveti tensiune? E posibil oare sa imi scad diastolica asta cumva? Multi doctori la care am fost nu pareau prea ingrijorati ca este 9 sau peste 9 dar mie mi se pare mult.
Am 45 de ani sunt fumatoare, nu in exces, cam jumatate de pachet pe zi si o stresata si jumatate. Si sunt o mare, mare ipohondra.
De la o vreme insa am dezvoltat o obsesie periculoasa care m-a tot trimis pe la camera de garda, masurarea tensiunii. Mi-am luat si un aparat de tensiune acasa pe care il folosesc aproape isteric. Mi se tot pare ca ba pozitia nu e corecta, ba ca nu tin bine manseta, ba ca mai trebuie sa stau si sa astept... Am in general o tensiune de 125 cu 90 uneori scade si la 117 cu 90, rar am avut sub 90 chiar si un 85 sau 82 dar nu sunt sigura ca mi-am masurat corect (evident). Ma si dispera ca daca ma mut cu scaunul in alt loc imi arata altfel de deja nu mai stiu cat este. Chiar si la doctor cand am fost, la cardiolog, fiind evident terorizata, am avut 16 cu 8. Ma ingrijoreaza aceasta diastolica, care ajunge si la 95 si pe masura ce ma agit se duce si la 97. Am senzatia ca o sa imi crape capul si ca ma paste un AVC. Ma deranjeaza ca nu scade oricat mi-ar scadea cea sistolica. Poate pentru linistea mea un holter nu era rau dar cred ca as duce inapoi niste valori...
Aveti probleme de genul asta? Cum ati reusit sa scapati de aceasta obsesie ca aveti tensiune? E posibil oare sa imi scad diastolica asta cumva? Multi doctori la care am fost nu pareau prea ingrijorati ca este 9 sau peste 9 dar mie mi se pare mult.
Am 45 de ani sunt fumatoare, nu in exces, cam jumatate de pachet pe zi si o stresata si jumatate. Si sunt o mare, mare ipohondra.
Ptr. Moraru Costin.
Cere la medicul de familie o trimitere să-ți faci toate analizele. La urgențe nu-ți acordă decât primul ajutor. E nevoie să faci investigații să vezi dacă e o problemă medicală. Dacă nu se constată nimic, apelează la un psiholog clinician cu experiență pentru evaluare, pentru că poate fi și o epuizare profesională sau anxietate. Dar un diagnostic sigur ți-l pune în cabinet. Nu dispera, pentru că orice problemă căreia i se depistează cauzele poate fi rezolvată.
Cere la medicul de familie o trimitere să-ți faci toate analizele. La urgențe nu-ți acordă decât primul ajutor. E nevoie să faci investigații să vezi dacă e o problemă medicală. Dacă nu se constată nimic, apelează la un psiholog clinician cu experiență pentru evaluare, pentru că poate fi și o epuizare profesională sau anxietate. Dar un diagnostic sigur ți-l pune în cabinet. Nu dispera, pentru că orice problemă căreia i se depistează cauzele poate fi rezolvată.
Ptr.raluca2010
Mergi la o evaluare psihologică și în funcție de rezultatul evaluării vei merge și la psihiatru pentru medicație(dacă va fi nevoie) și vei face concomitent psihoterapie. Pe obsesii și tulburări anxioase rezultate bune dă psihoterapia cognitiv-comportamentală.
Mergi la o evaluare psihologică și în funcție de rezultatul evaluării vei merge și la psihiatru pentru medicație(dacă va fi nevoie) și vei face concomitent psihoterapie. Pe obsesii și tulburări anxioase rezultate bune dă psihoterapia cognitiv-comportamentală.
Bună ziua !
Pt Raluca2010, da, si eu am o problema asemanatoare cu a ta; de fiecare dată când simt ca ma ia starea de moleșeală, cred ca imi scade tensiunea si de-acolo incepe frica si tot procesul catastrofic.
Eu am urmat tratament medicamentos, pe care l-am terminat in septembrie anul trecut. O perioada am fost bine, dar, de ceva timp, au inceput starile de anxietate sa isi faca simtita prezenta din nou.
Daca printre voi sunt persoane ce au si copilasi, cum gestionati starile, in asa incat cei mici sa nu sufere?
Mie mi-e ciuda tare ca, parca, in acele momente, nici nu-l mai vad...in loc sa ma bucur de el, sa ma joc cu el...
Pt Raluca2010, da, si eu am o problema asemanatoare cu a ta; de fiecare dată când simt ca ma ia starea de moleșeală, cred ca imi scade tensiunea si de-acolo incepe frica si tot procesul catastrofic.
Eu am urmat tratament medicamentos, pe care l-am terminat in septembrie anul trecut. O perioada am fost bine, dar, de ceva timp, au inceput starile de anxietate sa isi faca simtita prezenta din nou.
Daca printre voi sunt persoane ce au si copilasi, cum gestionati starile, in asa incat cei mici sa nu sufere?
Mie mi-e ciuda tare ca, parca, in acele momente, nici nu-l mai vad...in loc sa ma bucur de el, sa ma joc cu el...
Buna ziua. Voiam să intreb daca voi v ati mai întâlnit cu situația mea. Am luat antidepresive aproape un an de zile timp in care am fost ok, bine au mai fost si momente mai puțin bune pe parcursul anului dar medicul psihiatru a decis să l întrerupem treptat asa cum se face. Dar dupa 2 luni de la întrerupere au reapărut simptomele de la care am pornit in anul 2018. Simptomele mele sunt ameteala, agitație in corp, neliniște, presiune in cap, greață. Voi aveti aceste simptome? Acum medicul psihiatru mi a reintrodus antidepresivul. Este adevarat ca da dependenta? Voi ati scapat de antidepresive? S au trebuia sa iau mai mult timp. Voi ati luat mult timp antidepresive?
Bună seara!
Pentru rezultate mai rapide, combinați medicația cu psihoterapia.De obicei terapia cognitiv-comportamentală dă rezultate bune. E nevoie să câștigi deprinderi în rezolvarea unor situații dificile și să-ți modifici modul de gândire depresiv.
Pentru rezultate mai rapide, combinați medicația cu psihoterapia.De obicei terapia cognitiv-comportamentală dă rezultate bune. E nevoie să câștigi deprinderi în rezolvarea unor situații dificile și să-ți modifici modul de gândire depresiv.
Multumesc frumos. Voi incerca sa merg la un medic psiholog.
Hei, ce mai faceți? Cum mai e cu anxietatea asta?
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 37Ce ati face daca...
- 7nu inteleg ce se intampla cu mine???
- 8anxietate generalizata pe fond ciclotimic
- 5Dureri de stomac si greturi din cauza anxietatii?
- 3Panica in timpul sexului
- 5renuntarea la zoloft
- 7Probleme cu atacuri de panica si anxietate
- 13anxietate de sanatate
- 8cum sa scap de frica, anxietate?
- 34depresie, anxietate, tulburari somatoforme?
- 4Abordarea sistemica este buna pentru problema mea?
- 2Tahicardie Atacuri de panica
- 5Ajutati-ma ! atacurile de panica sau anxietate
- 17tulburari psihice
- 8Anxietate?
- 12Anxietate si atacuri de panica
- 5Doctor cu rezultate reale Cognitiv Comportamental
- 3Se poate scapa de anxietate
- 9Atac de panica sau alceva ?
- 6Nu pot dormi - atacuri de panica la intrarea in somn
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: