Sotul nu este de acord ca eu sa progresez profesional
Salutari din suflet!
Este pentru prima data cand public pe un astfel de forum, si apreciez orice sfat venit cu drag de la voi.
Va multumesc in avans pentru timpul acordat citirii acestor randuri: pana acum cativa ani, cand jobul imi permitea sa ma ocup intens de casa si de copil, relatia cu sotul meu, cu care sunt casatorita de 9 ani, a decurs bine.
Totusi, am decis ca este cazul sa ma ocup si de mine pe plan profesional si sa lupt putin in acest sens, eforturi ce au fost rasplatite cu un job foarte bun, pe care doresc sa il pastrez. Aceasta schimbare s-a dovedit a fi majora in familie, intrucat sotul este nevoit sa se ocupe de lectii, activitati, ( cu copilul). Cumparaturi si mancare i-a palcut sa faca dintotdeauna, deci aici nu este o schimbare. Cam de atunci, au aparut certurile, discutiile, si, desi nu recunoaste in mod direct, simt ca aceasta situatie il face sa se simta foarte inconfortabil; de fiecare data cand am cate o reusita profesionala, ca o mare coincidenta, gaseste motive de suparare, reprosuri si chiar jigniri.
Incerc sa imbin cele 3 roluri- mama, sotie si angajat de success, insa atitudinea lui ma face sa ma simt mereu vinovata de orice reusita pe care o am la serviciu.
Practic vorbind, sotul meu m-a sustinut in multe feluri pe acest plan, de aceea cand il intreb de ce are o astfel de atitudine imi enumera exemplele cand m-a dus la serviciu, cand a stat cu copilul, cand a fost la cumparaturi.
Problema este insa ca atitudinea lui este cea care ma deranjeaza si ma descurajeaza profund: repet, cum ii spun ceva de bine despre reusitele profesionale, cum isi schimba atitudinea la 180 de grade si in urmatoarele oresau zile gaseste ceva de reprosat la adresa mea, in 90% din cazuri reprosuri ce nu au legatura cu serviciul ( spune ca sunt dezordonata, daca vorbesc la telefon cu cate o amica imi spune ca pierd timpul aiurea in loc sa ma ocup de copil, sau imi face calculul la banii cheltuiti ca sa evidentieze ce cheltuitoare sunt).
As vrea sa stiu de la voi, cum se vede din afara aceasta problema?
Ce as putea sa fac sa ma simt confortabil in pielea mea si totusi sa merg inainte fara a fi descurajata?
Ce credeti despre atitudinea lui? Este normala? S-a mai confruntat cineva cu asa ceva?
Va multumesc mult!
Numai bine tuturor!
Este pentru prima data cand public pe un astfel de forum, si apreciez orice sfat venit cu drag de la voi.
Va multumesc in avans pentru timpul acordat citirii acestor randuri: pana acum cativa ani, cand jobul imi permitea sa ma ocup intens de casa si de copil, relatia cu sotul meu, cu care sunt casatorita de 9 ani, a decurs bine.
Totusi, am decis ca este cazul sa ma ocup si de mine pe plan profesional si sa lupt putin in acest sens, eforturi ce au fost rasplatite cu un job foarte bun, pe care doresc sa il pastrez. Aceasta schimbare s-a dovedit a fi majora in familie, intrucat sotul este nevoit sa se ocupe de lectii, activitati, ( cu copilul). Cumparaturi si mancare i-a palcut sa faca dintotdeauna, deci aici nu este o schimbare. Cam de atunci, au aparut certurile, discutiile, si, desi nu recunoaste in mod direct, simt ca aceasta situatie il face sa se simta foarte inconfortabil; de fiecare data cand am cate o reusita profesionala, ca o mare coincidenta, gaseste motive de suparare, reprosuri si chiar jigniri.
Incerc sa imbin cele 3 roluri- mama, sotie si angajat de success, insa atitudinea lui ma face sa ma simt mereu vinovata de orice reusita pe care o am la serviciu.
Practic vorbind, sotul meu m-a sustinut in multe feluri pe acest plan, de aceea cand il intreb de ce are o astfel de atitudine imi enumera exemplele cand m-a dus la serviciu, cand a stat cu copilul, cand a fost la cumparaturi.
Problema este insa ca atitudinea lui este cea care ma deranjeaza si ma descurajeaza profund: repet, cum ii spun ceva de bine despre reusitele profesionale, cum isi schimba atitudinea la 180 de grade si in urmatoarele oresau zile gaseste ceva de reprosat la adresa mea, in 90% din cazuri reprosuri ce nu au legatura cu serviciul ( spune ca sunt dezordonata, daca vorbesc la telefon cu cate o amica imi spune ca pierd timpul aiurea in loc sa ma ocup de copil, sau imi face calculul la banii cheltuiti ca sa evidentieze ce cheltuitoare sunt).
As vrea sa stiu de la voi, cum se vede din afara aceasta problema?
Ce as putea sa fac sa ma simt confortabil in pielea mea si totusi sa merg inainte fara a fi descurajata?
Ce credeti despre atitudinea lui? Este normala? S-a mai confruntat cineva cu asa ceva?
Va multumesc mult!
Numai bine tuturor!
4 comentarii
Buna ziua,
Este foarte probabil ca activitatea dumneavoastra profesionala il face pe sot sa se simta scos din rolul lui de "cap al familiei", stirbindu-i masculinitatea. De aceea incaseaza reusitele profesionale ca niste pierderi de fapt, sau ca niste atacuri asupra orgoliului sau de barbat.
Din pacate face parte dintre barbatii traditionalisti, conservatori, care cred ca barbatul trebuie sa fie sustinatorul familiei iar femeia sa se ocupe de casa si copil, de altfel un model social-cultural des intalnit in societatea noastra.
Stiti treaba cu "unii sunt mai egali decat altii"...
Incercati sa-i vorbiti despre avantajele de a exista doua persoane in familie care sa "aduca", despre faptul ca rolul lui este extrem de important, si despre faptul ca ar trebui sa fie mandru sa aiba o sotie puternica si descurcareata.
Vedeti daca nu cumva are niste activitati in casa pe care nu le poate gestiona, il depasesc si nu poate recunoaște asta.
Este foarte probabil ca activitatea dumneavoastra profesionala il face pe sot sa se simta scos din rolul lui de "cap al familiei", stirbindu-i masculinitatea. De aceea incaseaza reusitele profesionale ca niste pierderi de fapt, sau ca niste atacuri asupra orgoliului sau de barbat.
Din pacate face parte dintre barbatii traditionalisti, conservatori, care cred ca barbatul trebuie sa fie sustinatorul familiei iar femeia sa se ocupe de casa si copil, de altfel un model social-cultural des intalnit in societatea noastra.
Stiti treaba cu "unii sunt mai egali decat altii"...
Incercati sa-i vorbiti despre avantajele de a exista doua persoane in familie care sa "aduca", despre faptul ca rolul lui este extrem de important, si despre faptul ca ar trebui sa fie mandru sa aiba o sotie puternica si descurcareata.
Vedeti daca nu cumva are niste activitati in casa pe care nu le poate gestiona, il depasesc si nu poate recunoaște asta.
În permanență mă confrunt în cabinetul meu cu astfel de cazuri. În general bărbații acceptă mai greu faptul că soția evoluează pe scara profesională, pentru că își închipuie că va avea mai puțin timp pentru casă, pentru relația lor.
Când lucrurile merg astfel de la început, nu se ivesc tensiuni pentru că ambii fiind implicați profesional, caută în puținul timp care le rămâne să se ocupe împreună de casă ca să le rămână timp și pentru ei. Dacă soția s-a ocupat multă vreme de casă, neglijând profesia, s-a format o anumită obișnuință, soțului i s-a părut comodă o viață în care avea mai puține responsabilități.
Totul se rezolvă prin comunicare, aducând argumente. E importantă și atitudinea pe care o adoptați, tonul folosit, când și cum are loc discuția. Încercați ca timpul petrecut împreună să fie de calitate, pentru că nu cantitatea contează ci calitatea, demonstrați-i că faptul că ați evoluat profesional nu diminuează sentimentele dvs. pentru soț, ba dimpotrivă.
În condițiile în care locurile de muncă sunt tot mai puține și se caută persoane bine pregătite, pe termen lung va fi un avantaj pentru familie faptul că amândoi veți câștiga și veți putea oferi copilului accesul la o educație mai bună.
Cu timpul lucrurile se vor normaliza, pentru că realizând că aveți dreptate orgoliul masculin se va diminua. Dacă veți ceda acum, pe termen lung va apărea frustrarea că nu ați făcut ce trebuie pentru dvs. și oricât v-ați strădui să ascundeți faptul că nu sunteți fericită, că nu va fost alături când ați avut nevoie, că nu vă simțiți împlinită, va ieși la iveală. Și-atunci vor apărea reproșuri, care vă vor îndepărta și vor duce la înstrăinare. De aceea e important să acționați cu calm, cu răbdare, nerăspunzând la provocări și dovedindu-i că-l iubiți.
Când lucrurile merg astfel de la început, nu se ivesc tensiuni pentru că ambii fiind implicați profesional, caută în puținul timp care le rămâne să se ocupe împreună de casă ca să le rămână timp și pentru ei. Dacă soția s-a ocupat multă vreme de casă, neglijând profesia, s-a format o anumită obișnuință, soțului i s-a părut comodă o viață în care avea mai puține responsabilități.
Totul se rezolvă prin comunicare, aducând argumente. E importantă și atitudinea pe care o adoptați, tonul folosit, când și cum are loc discuția. Încercați ca timpul petrecut împreună să fie de calitate, pentru că nu cantitatea contează ci calitatea, demonstrați-i că faptul că ați evoluat profesional nu diminuează sentimentele dvs. pentru soț, ba dimpotrivă.
În condițiile în care locurile de muncă sunt tot mai puține și se caută persoane bine pregătite, pe termen lung va fi un avantaj pentru familie faptul că amândoi veți câștiga și veți putea oferi copilului accesul la o educație mai bună.
Cu timpul lucrurile se vor normaliza, pentru că realizând că aveți dreptate orgoliul masculin se va diminua. Dacă veți ceda acum, pe termen lung va apărea frustrarea că nu ați făcut ce trebuie pentru dvs. și oricât v-ați strădui să ascundeți faptul că nu sunteți fericită, că nu va fost alături când ați avut nevoie, că nu vă simțiți împlinită, va ieși la iveală. Și-atunci vor apărea reproșuri, care vă vor îndepărta și vor duce la înstrăinare. De aceea e important să acționați cu calm, cu răbdare, nerăspunzând la provocări și dovedindu-i că-l iubiți.
Va multumesc pentru raspunsuri! Extrem de utile!
pamplemousse cum se vede din afara aceasta problema?...
Sotul se ocupa de lectii, activitati cu copilul, cumparaturi si mancare. Cam multe responsabilitati ptr un barbat. Deobicei barbatii cam impart cel mult jumate-jumate aceste activitati.
Ce sa zic am mai vazut situatii degenul cand barbatii respectivi isi mai luau in plus si calcatul. Dar dupa ceva vreme femeile ii cam lasau.:-( E bine sa ne consumam energiile impartind echitabil indatoririle casei. Daca totul pica pe unul, de-a lungul timpului, am observat, printre altele si pe forumul Romedic, ca celalalt incepea sa ii umble mintea de a umbla cu diversi(diverse)(ptr ca trupul este puternic) si se ducea pe apa sambetei casnicia.
Chiar pe aici pe undeva, am vazut zilele astea pe unul, care era intr-o situatie unde omul se ocupa de multe inclusiv de calcat si nu iesea bine.
Stiu o situatie cu un cunoscut: A sustinut-o financiar pana a terminat o facultate, apoi au mai trecut cativa ani si ea trebuia sa il sustina pe el, nu financiar, dar povestind impreuna si fiindu-i alaturi in diverse incercari. Prea usor sa debarasat de el.Pana la urma el si-a refacut viata, are alti copii cu aalta femeie.
S-ar putea ca progresul dvs profesional, sa insemne foarte putin timp liber ptr el. Poate ca si discutii mai apropiate ar lamurii unele lucruri, adica el sa cam inteleaga cam cat timp va fi in aceasta situatie, ca daca dureaza vreo 10 ani progresul asta profesional nu cred ca va fi prea entuziast. Ma rog e o parere...
Sotul se ocupa de lectii, activitati cu copilul, cumparaturi si mancare. Cam multe responsabilitati ptr un barbat. Deobicei barbatii cam impart cel mult jumate-jumate aceste activitati.
Ce sa zic am mai vazut situatii degenul cand barbatii respectivi isi mai luau in plus si calcatul. Dar dupa ceva vreme femeile ii cam lasau.:-( E bine sa ne consumam energiile impartind echitabil indatoririle casei. Daca totul pica pe unul, de-a lungul timpului, am observat, printre altele si pe forumul Romedic, ca celalalt incepea sa ii umble mintea de a umbla cu diversi(diverse)(ptr ca trupul este puternic) si se ducea pe apa sambetei casnicia.
Chiar pe aici pe undeva, am vazut zilele astea pe unul, care era intr-o situatie unde omul se ocupa de multe inclusiv de calcat si nu iesea bine.
Stiu o situatie cu un cunoscut: A sustinut-o financiar pana a terminat o facultate, apoi au mai trecut cativa ani si ea trebuia sa il sustina pe el, nu financiar, dar povestind impreuna si fiindu-i alaturi in diverse incercari. Prea usor sa debarasat de el.Pana la urma el si-a refacut viata, are alti copii cu aalta femeie.
S-ar putea ca progresul dvs profesional, sa insemne foarte putin timp liber ptr el. Poate ca si discutii mai apropiate ar lamurii unele lucruri, adica el sa cam inteleaga cam cat timp va fi in aceasta situatie, ca daca dureaza vreo 10 ani progresul asta profesional nu cred ca va fi prea entuziast. Ma rog e o parere...
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Părinți egoisti
- 1Am 17 ani si vreau sa plec de acasa..
- 5Incerc sa trec peste infidelitate dar am dezvoltat obsesiii
- 2Conflict cu soacra
- 1Am nevoie de ajutorul vostru urgent. Mama are depresie, narcisism sever și multe alte probleme
- 2Probleme grave de familie
- 1Sufăr de singurătate
- 6Tic copil
- 6Părinți toxici
- 4Ajutatima