Sunt un trist.Povestea mea
Am o viata nasoala tare pot zice.Cand eram mic aveam o groaza de prieteni cu care ma jucam, acum nu mai am niciunul, in viata reala, m-am inchis in mine si m-am departat de majoritatea, sunt cam timid, mi-e mai usor sa vorbesc pe netsad e frustrant si trist.Am avut depresie dar am trecut de ea cu ajutorul a niste tampenii de medicamente, acum am doar melancolie.Cand eram mic eram sociabil acum ma pierd cand trebuie sa vorbesc cu un adult sau cand sunt mai multi intr-un grup, poate cineva sa imi dea un sfat ce as putea face? Ma simt singur, sunt si singur la parinti, parintii ma iubesc, sunt ok dar nu e de ajuns.Practic nu am viata sociala.Pe net am cunoscut foarte multi oameni in decursul a 10 ani de cand am net dar pe net sa cunosti oameni e bullshit, nu te ajuta cu nimic.Sunt mai linistit de felul meu dar stiu sa si glumesc, mai demult ma gandeam sa plec de acasa si sa ma duc intr-o padure sa nu mai stiu de nimic dar ma gandesc la parinti…nu mai am depresie, sunt mai energic, mai ok dar melancolia ma omoara.E frustrant sa traiesti degeaba pe pamantul asta., sincer nu vrea sa ma victimizeez dar e bullshit viata asta, in Dumnezeu cred mult insa nu ma duc la biserica, am credinta in suflet si asta e de ajuns, va dati seama ca de iubita nici nu poate fi vorba, cine ar sta cu un ‘antisocial"? Sau timid sau baiat linistit? Si practic habar n-am cum sa ma comport intr-o relatie.Mai demult, mi-a zis un coleg, eram nou in clasa, de abia ma mutasem, ca fetele ma simpatizeaza, bine, unele dar eu parca fug de ele, le resping, si asta din timiditate, ati mai vazut ratat ca mine? Mi-am facut curaj sa va zic ce am scris in intrebarea asta, practic nu am avut adolescenta, copilarie am avut dar adolescenta iocsi sunt foarte frustrat si trist din cauza asta.M-am mutat de 3 ori de cand sunt la liceu si peste tot am lasat o impresie buna, am invatat, ajutam colegii, eram de treaba dar prea retras, prea in banca lui, prea timid.Sincer mai bine ma nasteam fata, ca n-am fata de baiat..macar daca as fi cine stie ce urat si aurolac.dar nu sunt.si uite asa sufar.sufar.Ce as putea face? Dati-mi va rog cateva sfaturi.Inafara de sinucide-te sau da-ti foc, ca asta o sa fac daca o sa mai sufar mult.Viata mea de acum e un bullshit.E ca un mar fara gustsad Ma consolez ca ma mai joc cu motanul, pe calculator si mai vorbesc pe internet cu prietenii virtuali.Dar e nasol tare.Ce sa fac? Mai are rost sa sper ca va fi mai bine?
Sa nu mai zic ca am amanat 3 ani de liceu si abia l-am terminat cu chiu cu vai din cauza unei depresii.Si inca.Depresia am facut-o din senin fiindca ma simteam tot mai singur si fara scop si fara iubita, prieteni…au fost zile cand nu ma mai ridicam din pat…Sincer nici nu stiu sa sarut o fata, sau sa ma comport intr-o relatie..sunt foarte sensibil si mai sunt si virgin.Frec ''dragonul'' 1 data pe sapt sau mai rar. Faza e ca nu sunt urat sau respingator, arat ca un om normal, dar nu am bani multi si nici masina si nici anturaj puternic..practic stau doar cu parintii si cu motanul…Cand ma abordeaza cineva raspund, sunt destul de sociabil dar nu sunt genul sa ma dau mare sau sa ma bag in seama aiurea…mai degraba imi vad de treaba…nu m-am imbatat niciodata pana acum..am baut alcool dar nu sa ma imbat.imi place berea de domnisoare adica aia cu lamaie mai mult si sucurile…A si inca ceva ce ma supara foarte mult, am eu 25 de ani dar nu sunt maturizat deloc, am mintea de copil, inca joc jocuri pe calculator si am si fata de copil…adica
rudele se asteapta sa fiu mai matur, mai asezat la minte ca am 25 de ani dar eu sunt inca in mintea copiilor de 15-16 ani…Am ignorat fetele care ma simpatizam in liceu si scoala generala, nestiindu-le cum sa le abordez si stand intr-un fel retras nedand niciun semn.Nu exista prost mai mare ca mine.Cand eram in a 10 am auzit un coleg spunandu-i lu’ altul ca la 3-4 fete simpatizeaza un coleg nou(eu eram acela, singurul nou) dar e prea timid si prost ca nu reactioneaza si nu se baga in vorba cu ele…Cand ma gandesc la trecut si vad cat de prost am fost…imi doresc si eu o relatie cu o fata si cred ca o voi avea niciodata din cauza temperamentului meu de retras, linistit, timid…si la fel de mult imi doresc prieteni si nu am deloc…
In scoala generala(nu si in liceu fiindca sunt la unul bun)am fost traumatizat de 2 colegi tampiti, ma bateau in fiecare zi si isi bateau joc de mine, asta pe cand aveam 12-13-14 ani doar pentru ca eram mai retras si mai timid si nu le-am spus parintilor decat foarte tarziu prin liceu cand nu mai aveam probleme, am tinut in mine, imi era frica sa nu rada parintii de mine si sa ma considere ratat si ei desi sunt destul de intelegatori si iubitori.Mi s-a dus toata increderea in mine odata cu acele batjocoriri.
Deci sa recapitulam, cu scoala in urma, fara prieteni, fara viata sociala, fara iubita, temperament de fricos, retras si timid, singur la parinti, preocupat de nimicuri ca jocurile pe calculator, virgin…Nu zic ca am o nenorocire pe umeri dar e o viata destul de frustranta si trista…de as avea macar un amic sa-i spun ceva sau o fata sa o sarut(sa invat cum mai intai)... oricum cred ca o sa mor tot asa, prost cum sunt, copilaros si imatur…Sincer doresc sa dau si la o facultate pe ceva umanist dar ma descurajez…imi spun ca sunt un ratat si nu o sa am succes…sunt foarte pesimist…
In fiecare zi am regrete, in fiecare zi sunt melancolic…in fiecare zi ma afund si mai tare in bullshit.sad Oare sinuciderea e solutia? As pleca departe sa nu mai stie nimeni nimic de mine….ca si asa nu contez decat pentru parintii mei..care cat o sa mai aiba rabdare cu mine? O sa ma tina asa pana la 40 de ani? Ma gandesc sa iau niste pastile si sa o termin.Dar in sufletul meu tot mai sper ca o sa fie bine.Am avut copilarie dar adolescenta a fost praf.
Na…cam asta e…astept sfaturile voastre si scuze ca am scris un roman…dar m-am descarcat.
Astept sa aruncati si voi cu rosii in mine…..sau poate un sfat daca aveti...salutare
Din nou zic:am o gramada de motive ca viata este de rahat.
1.N-am niciun fel de prieteni.
2.Sunt virgin.(doar sa-mi frec dragonul stiu)
3.Am depresie/anxietate sociala
4.N-am abilitati deosebite, niciun talent si nici hobbyuri.
5.Am destule kg in plus
6.Am terminat liceul si nu mai pot face nimic ca din cauza anxietatii si depresiei mi s-a pierdut capacitatea de munca(testat la expertiza medicala)
7.Stau si ma plictisesc intruna la calculator.
8.Nu mai am niciun sens/rost in lumea asta.
9.Nu am masina si nu pot conduce una
10.Nu am iubita, n-am avut si nici nu o sa am vreodata.
11.Am probleme de concentrare/memorare/atentie din cauza bolii psihologice de mai sus
12.Nu sunt in stare sa-L cunosc pe Dumnezeu sa sa fiu ai aproape de El in viata aceasta, probabil tot din cauza creierasului defect.
Intrebarea este :Mai am scapare?sad
Sa nu mai zic ca am amanat 3 ani de liceu si abia l-am terminat cu chiu cu vai din cauza unei depresii.Si inca.Depresia am facut-o din senin fiindca ma simteam tot mai singur si fara scop si fara iubita, prieteni…au fost zile cand nu ma mai ridicam din pat…Sincer nici nu stiu sa sarut o fata, sau sa ma comport intr-o relatie..sunt foarte sensibil si mai sunt si virgin.Frec ''dragonul'' 1 data pe sapt sau mai rar. Faza e ca nu sunt urat sau respingator, arat ca un om normal, dar nu am bani multi si nici masina si nici anturaj puternic..practic stau doar cu parintii si cu motanul…Cand ma abordeaza cineva raspund, sunt destul de sociabil dar nu sunt genul sa ma dau mare sau sa ma bag in seama aiurea…mai degraba imi vad de treaba…nu m-am imbatat niciodata pana acum..am baut alcool dar nu sa ma imbat.imi place berea de domnisoare adica aia cu lamaie mai mult si sucurile…A si inca ceva ce ma supara foarte mult, am eu 25 de ani dar nu sunt maturizat deloc, am mintea de copil, inca joc jocuri pe calculator si am si fata de copil…adica
rudele se asteapta sa fiu mai matur, mai asezat la minte ca am 25 de ani dar eu sunt inca in mintea copiilor de 15-16 ani…Am ignorat fetele care ma simpatizam in liceu si scoala generala, nestiindu-le cum sa le abordez si stand intr-un fel retras nedand niciun semn.Nu exista prost mai mare ca mine.Cand eram in a 10 am auzit un coleg spunandu-i lu’ altul ca la 3-4 fete simpatizeaza un coleg nou(eu eram acela, singurul nou) dar e prea timid si prost ca nu reactioneaza si nu se baga in vorba cu ele…Cand ma gandesc la trecut si vad cat de prost am fost…imi doresc si eu o relatie cu o fata si cred ca o voi avea niciodata din cauza temperamentului meu de retras, linistit, timid…si la fel de mult imi doresc prieteni si nu am deloc…
In scoala generala(nu si in liceu fiindca sunt la unul bun)am fost traumatizat de 2 colegi tampiti, ma bateau in fiecare zi si isi bateau joc de mine, asta pe cand aveam 12-13-14 ani doar pentru ca eram mai retras si mai timid si nu le-am spus parintilor decat foarte tarziu prin liceu cand nu mai aveam probleme, am tinut in mine, imi era frica sa nu rada parintii de mine si sa ma considere ratat si ei desi sunt destul de intelegatori si iubitori.Mi s-a dus toata increderea in mine odata cu acele batjocoriri.
Deci sa recapitulam, cu scoala in urma, fara prieteni, fara viata sociala, fara iubita, temperament de fricos, retras si timid, singur la parinti, preocupat de nimicuri ca jocurile pe calculator, virgin…Nu zic ca am o nenorocire pe umeri dar e o viata destul de frustranta si trista…de as avea macar un amic sa-i spun ceva sau o fata sa o sarut(sa invat cum mai intai)... oricum cred ca o sa mor tot asa, prost cum sunt, copilaros si imatur…Sincer doresc sa dau si la o facultate pe ceva umanist dar ma descurajez…imi spun ca sunt un ratat si nu o sa am succes…sunt foarte pesimist…
In fiecare zi am regrete, in fiecare zi sunt melancolic…in fiecare zi ma afund si mai tare in bullshit.sad Oare sinuciderea e solutia? As pleca departe sa nu mai stie nimeni nimic de mine….ca si asa nu contez decat pentru parintii mei..care cat o sa mai aiba rabdare cu mine? O sa ma tina asa pana la 40 de ani? Ma gandesc sa iau niste pastile si sa o termin.Dar in sufletul meu tot mai sper ca o sa fie bine.Am avut copilarie dar adolescenta a fost praf.
Na…cam asta e…astept sfaturile voastre si scuze ca am scris un roman…dar m-am descarcat.
Astept sa aruncati si voi cu rosii in mine…..sau poate un sfat daca aveti...salutare
Din nou zic:am o gramada de motive ca viata este de rahat.
1.N-am niciun fel de prieteni.
2.Sunt virgin.(doar sa-mi frec dragonul stiu)
3.Am depresie/anxietate sociala
4.N-am abilitati deosebite, niciun talent si nici hobbyuri.
5.Am destule kg in plus
6.Am terminat liceul si nu mai pot face nimic ca din cauza anxietatii si depresiei mi s-a pierdut capacitatea de munca(testat la expertiza medicala)
7.Stau si ma plictisesc intruna la calculator.
8.Nu mai am niciun sens/rost in lumea asta.
9.Nu am masina si nu pot conduce una
10.Nu am iubita, n-am avut si nici nu o sa am vreodata.
11.Am probleme de concentrare/memorare/atentie din cauza bolii psihologice de mai sus
12.Nu sunt in stare sa-L cunosc pe Dumnezeu sa sa fiu ai aproape de El in viata aceasta, probabil tot din cauza creierasului defect.
Intrebarea este :Mai am scapare?sad
3 comentarii
Buna ziua
Iata cateva perspective asupra situatiei dumneavoastra:
- anxietatea despre care vorbiti vine de fapt din...dependenta. De la un moment dat ati incetat sa mai cresteti, sa va mai dezvoltati. Ati ramas, ca sa zic asa, doar copilul parintilor dumneavoastra. Probabil parintii erau fericiti ca au copil "cuminte", care sta in casa, toata ziua la calculator. Timpul a trecut si copilul a ramas la calculator, care ii tine loc de existenta si realitate. Pasivitatea are legatura cu toate celelalte: lipsa motivatiei, greutatea excedentara, dificultatile de socializare etc.
- depresia despre care vorbiti vine din faptul ca puneti accentul doar pe ceea ce NU aveti. V-ati construit singur un cerc vicios: "nu sunt pentru ca nu am si nu am pentru ca nu sunt".
Primul care se vede mic si neputincios sunteti dumneavoastra, si faceti treaba asta asa de bine (iata ce bine este scrisa mai sus) incat v-ati programat mintea sa creada ca atare. Si atunci de unde motivatie?
Primul dumneavoastra dusman este propria minte. Atat timp cat va functiona in acest fel slabe sanse sa reusiti ceva.
Cercul vicios, ca orice cerc, nu are un inceput si nici un sfarsit. Nu exista "cel mai potrivit moment", "cea mai buna solutie". Exista doar un inceput, primul pas.
Cu alte cuvinte: INCEPETI DE UNDEVA. Nici nu conteaza de unde.
Exemplu: iesiti din casa, punand un pas dupa altul, concentrat pe pasi. Mergeti pana la prima statie. Apoi maine, pana la a doua. Faceti curat in camera. Faceti ordine. Aveti grija la alimentatie.
Incercati sa va creionati, sa va organizati in soi de program pe care sa- respectati in fiecare zi.
Repetati-va in fiecare zi, de 5000 de ori EU POT!
Luati textul cu cele 12 puncte de mai sus si taiati NU - urile si negarile. Veti fi surprins de ceea ce veti obtine. Apoi creati un plan cu pasi simpli pentru fiecare dintre cele 12 puncte.
Mai simplu: ACTIONATI! MISCATI-VA! MISCAREA INSEAMNA VIATA!
Iata cateva perspective asupra situatiei dumneavoastra:
- anxietatea despre care vorbiti vine de fapt din...dependenta. De la un moment dat ati incetat sa mai cresteti, sa va mai dezvoltati. Ati ramas, ca sa zic asa, doar copilul parintilor dumneavoastra. Probabil parintii erau fericiti ca au copil "cuminte", care sta in casa, toata ziua la calculator. Timpul a trecut si copilul a ramas la calculator, care ii tine loc de existenta si realitate. Pasivitatea are legatura cu toate celelalte: lipsa motivatiei, greutatea excedentara, dificultatile de socializare etc.
- depresia despre care vorbiti vine din faptul ca puneti accentul doar pe ceea ce NU aveti. V-ati construit singur un cerc vicios: "nu sunt pentru ca nu am si nu am pentru ca nu sunt".
Primul care se vede mic si neputincios sunteti dumneavoastra, si faceti treaba asta asa de bine (iata ce bine este scrisa mai sus) incat v-ati programat mintea sa creada ca atare. Si atunci de unde motivatie?
Primul dumneavoastra dusman este propria minte. Atat timp cat va functiona in acest fel slabe sanse sa reusiti ceva.
Cercul vicios, ca orice cerc, nu are un inceput si nici un sfarsit. Nu exista "cel mai potrivit moment", "cea mai buna solutie". Exista doar un inceput, primul pas.
Cu alte cuvinte: INCEPETI DE UNDEVA. Nici nu conteaza de unde.
Exemplu: iesiti din casa, punand un pas dupa altul, concentrat pe pasi. Mergeti pana la prima statie. Apoi maine, pana la a doua. Faceti curat in camera. Faceti ordine. Aveti grija la alimentatie.
Incercati sa va creionati, sa va organizati in soi de program pe care sa- respectati in fiecare zi.
Repetati-va in fiecare zi, de 5000 de ori EU POT!
Luati textul cu cele 12 puncte de mai sus si taiati NU - urile si negarile. Veti fi surprins de ceea ce veti obtine. Apoi creati un plan cu pasi simpli pentru fiecare dintre cele 12 puncte.
Mai simplu: ACTIONATI! MISCATI-VA! MISCAREA INSEAMNA VIATA!
Hello, daca esti din Bucureşti poate ne intalnim la o antisocializare... poate gasim solutii impreuna
Spui: “astept sa aruncati si voi cu rosii in mine”. Tu de obicei cat de des o faci? Oare iti e de folos? Lipsa ingaduintei fata de propria persoana e poate azi ceva la fel de frecvent azi ca si atentia exagerata acordata propriei persoane. Ambele pot fi insa la fel de nefolositoare.
In realitate abilitatea noastra de a fi de folos celorlati e influentata mult de capacitatea noastra de a ne ingriji de propria persoana. De exemplu daca te ranesti in timp ce parcurgi un drum lung pentru a te afla alaturi de cineva, zabovesti un pic pentru a-ti trata rana, pentru a nu o lasa se infecteze si abia mai apoi continui drumul. Ar exista motive sa fie diferit in privinta vietii noastre emotionale? Nu.
Zaboveste si tu o clipa si trateaza-te cu adevarat. Daca depresia ta e prea adanca acum (re)incepe tratamentul medicamentos insa de data asta combinat cu sesiunile de psihoterapie.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata ta
In realitate abilitatea noastra de a fi de folos celorlati e influentata mult de capacitatea noastra de a ne ingriji de propria persoana. De exemplu daca te ranesti in timp ce parcurgi un drum lung pentru a te afla alaturi de cineva, zabovesti un pic pentru a-ti trata rana, pentru a nu o lasa se infecteze si abia mai apoi continui drumul. Ar exista motive sa fie diferit in privinta vietii noastre emotionale? Nu.
Zaboveste si tu o clipa si trateaza-te cu adevarat. Daca depresia ta e prea adanca acum (re)incepe tratamentul medicamentos insa de data asta combinat cu sesiunile de psihoterapie.
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata ta
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 3Inscriere la scoala si acte pentru dosar
- 0Nootropul Piracetam pentru atentie/memorie/concentrare.Exista eficacitate reala?
- 1Incadrare grad invaliditate
- 13Tulburare schizotipala cu descopunere psihotica posibila transformare in schizofrenie
- 6În evidență la medicul de familie
- 1Fagofobie. Ajutor. Cum sa nu mor?
- 4Vizita interzisa a unui aparținător la spitalul de psihiatrie
- 7Cum pot sa ma las de benzodiazepine de acasă și fără sevraj?
- 0Piracetam ajuta?
- 0Coșmaruri