Ignat Daniela Cerasela - Cabinet Individual de Psihologie

De-a lungul dezvoltării, copiii trăiesc cu o serie de frici ca urmare a schimbărilor prin care trec ,din copilărie spre adolescență. Cele mai frecvente frici sunt: teama de întuneric, teama de zgomote puternice, teama de animale,teama de persoane străine ,teama de separare. În timpul școlarității apare teama de evaluare,teama de situații situații scociale.Teama de evaluare școlara poate duce la fobie școlară și anxietate de performanță. Viața alături de un copil cu anxietate este o mare provocare pentru întreaga familie, la fel cum viața unui copil alături de un părinte anxios reprezintă un factor de dezechilibru emotional si mintal și perturbarea a unui climat educațional armonios.
Tulburările de anxietate reprezintă cel mai frecvent tip de tulburare în copilărie și adolescență. Ele generează o suferință majoră și interferează în mod dramatic cu viața copilului. În copilărie anxietatea interferează cu abiliatea de a stabili prietenii, cu performanța școlară, cu încrederea și stima de sine. Copiii cu anxietate prezintă un risc crescut de a deveni adulți cu anxietate.De aceea tulburările de anxietate din copilărie trebuie tratate pentru a preveni menținerea și chiar agravarea acestora în perioada de adolescență și mai departe în perioada adultă.
Tulburările de anxietate la copii sunt similare cu cele de la vârsta adultă. Conform DSM-IV acestea sunt: anxietatea de seaparare, anxietatea generalizată, fobia socială, fobia specifică, tulburarea obsesivo- compulsivă, tulburarea de stres acut, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea de adaptare
.
Anxietatea de separare
În cazul copiilor cu anxietate de separare aceștia manifestă o frică excesivă când sunt seaparați de persoanele de atașament. Ei resimt un distres major cand survine sau este anticipată separarea și se manifestă prin plâns și disperare.Sunt acei copii lipicoși care caută tot timpul să stea în proximitatea persoanei de atașament.
Anxietatea generalizată
Copiii cu anxietate generalizată sunt permanent îngrijorați. Ei se îngrijorează excesiv în legatură cu școala ,cu părinții lor,cu starea de sănătate ,cu toate situațiile noi care apar.Acestor copii le este dificil să-și controleze procupările și grija în exces și caută să primească asigurări și confort din partea apropiaților și nu numai. Datorită faptului ca temerilor lor sunt excesive acesti copiii dezvoltă și un comportament de evitare, care întărește în timp credințele negative cu care confruntă.Dificultatea de concentrare, iritabiliatea, plânsul facil, oboseala, perturbarea somnului, si simptomele somatice precum durerea de stomac, durerea de cap, tensiunea musculară alcătuiesc tabloul clinic pentru anxietatea generalizata.
Fobia socială
Copiilor cu fobie socială le este foarte frică de situațiile sociale în care pot fi evaluați, de expunerea la persoane nefamiliare.Le este teamă ca se vor comporta in așa fel încăt se vor pune în siutații umilitoare sau jenante și vor avea parte de o evaluare negativă a celorlalți.În aceste situații ei resimt un distres puternic și o anxietate intensă,manifestate la nivel somatic prin dureri de stomac, transpirații, grețuri tremurături, înroșirii ale feței, nevoia de a merge la toaletă, palpitații și amețeli.Ei evită să vorbească în public, sau la școală, sa mănânce în public, să paricipe la petreceri sau alte evenimente. Atunci când evitarea nu este posibilă aceștia îndură totul cu o anxietate intensă. Fobia socială îi privează de prieteni, de implicarea în activitități specifice și dezvoltarea abilităților sociale.
Fobia specifică
Copiii cu fobie specifică au frică marcantă de obiecte și situații specifice.Teama de animale, înălțimi, intuneric, sânge, acte medicale, personaje din poveste cum ar fi vrajitoarele.Copiii cu fobie specifică vor evita toate situațiile specifice , iar cand evitarea nu este posibilă vor îndura totul cu o anxietate imtensă. Deoarece în copilărie fricile sunt frecvente , ele pot justifica un diagnostic de fobie specifică doar în cazul în care anxietatea și evitarea sunt excesive, interferează marcant și limitează activititățile și funcționarea normală.
Tulburarea obsesivo-compulsivă
Copiii cu tulburare obsesivo-compulsivă au obsesii și compulsii persistente.Cele mai frecvente obsesii sunt îngrijorarea cu privire la vătămarea propriei persoane sau a altora,obsesii în legătură cu contaminarea,superstiții si alte subiecte.Compulsiile sunt ritulaluri care neutralizează obsesiile: spălatul, verificatul, ordonatul etc. De exemplu o fetiță în vârstă de 9 ani, avea obsesia ca dacă nu se spală în fiecare zi pe cap, își va pierde părul,iar compulsiv ea se spala aproape în fiecare zi pe cap, chiar fără știrea mamei.
Panica
Copiii la fel ca și adulții experențiază atacuri de panică cu și făra agorafobie.Simptomele sunt similare(perioadă distinctă de frică și disconfort acompaniată de mai multe simptome somatice: amețeală, palpitații, senzația de scurtare a respirației,tremur, transpirație), numai ca la vârsta copilăriei panica este trăită cu distres emoțional și frică mai intensă .
Stesul posttraumatic
Copiii care au fost martorii unui eveniment traumatic sau l-au trăit chiar ei, pot manifesta stres posttraumatic adică retrăirea traumei prin:amintiri recurente ,vise și coșmaruri,evitarea expunerii la indici asociați cu evenimentul traumatic sau îndurarea expunerii cu un distres puternic.
Fobia școlară
Fobia școlară sau refuzul școlar pot fi asociate cu fobia socială sau anxietatea de separare .Copiii cu refuz școlar,au tendința extremă de a respinge școala până la refuzul total de a o frecventa. Ei resimt un distres puternic cand trebuie să meargă la școală care se ascociază cu dureri de cap, greața și amețeala. Refuzul școlar poate fi determinat de teama de evaluare , anxietatea de separare, probleme de familie sau disfuncționalități în educație.
Alături de factorii genetici care pot fi predispozanți pentru anxietate la copii se pot enumera:
- factorii de mediu, familia, școala
-educații constrângătoare, rigide, autocratice în care copilului i se cere mai mult decât poate el indeplini,făra a se ține cont de ceea ce dorește sau este capabil să facă
-evenimente negative, traumatice
-educație punitivă bazată pe cereri și pedepse
-educație deficitară, neglijarea ,abuzul sau dimpotrivă o educație supraprotectivă
-depresia mamei sau altii membri din familie cu dispoziție depresivă
-divorțul, separarea de unul din părinți, sau frați
-copiii care cresc în familii disfuncționale și sunt martorii certurilor și violențelor
Toți acești factori sunt predispozanți pentru apariția tulburărilor de anxietate în copilărie și prezintă deasemenea un risc crescut de apariția tulburărilor de anxietate la vărsta adultă.
Ca și concluzie factorii genetici dar mai ales mediul în care trăiește și se dezvoltă copilul, sunt determinanti în evoluția și menținerea unei sănătăți mintale atât în copilărie cât și la maturitate.Toate evenimentele stresante și dificultățile pot avea repercursiuni de-a lungul întregii vieți, dacă tulburările anxioase și binențeles alte tulburări ale copilăriei nu sunt descoperite și tratate din timp.