Recomandare de carte
Depresia este punctul nevralgic al iubirii. Pentru a fi făpturi care iubesc trebuie să fim făpturi care pot cădea pradă disperării. Când se instalează degradează eul, şi în cele din urmă eclipsează capacitatea de a da, ori a primi iubire.E lăuntrica noastră singurătate manifestă .Ea distruge nu numai legătura cu ceilalţi ci şi capacitatea de a fi împăcat când eşti doar cu tine însuţi. Iubirea chiar dacă nu are rolul de a ne păzi de depresie, este ceea ce protejează mintea şi o apară de sine. Medicamentele şi psihoterapia, pot să regenereze aceată protecţie, făcând să fie mai uşor să iubeşti şi să fii iubit, şi de aceea dau roade.(...)
Depresia nu este doar multă durere însă prea multă durere se poate transformă în depresie. (..)
Depresia majoră este materia căderilor psihice. Dacă ne închipuim un suflet de fier pe care îl erodează suferinţă psihică şi îl rugineşte depresia moderată, atunci depresia majoră este prăbuşirea înspăimântătoare a unei întregi structuri .(...) Nu-i plăcut să simţi deteriorarea, să te simţi expus ravagiilor unei ploi aproape zilnice şi să ştii că eşti pe cale să devii ceva fragil, că din ce în ce mai mult din tine o să zboare la prima pală de vânt, diminuându-te mereu. Unii acumulează mai multă rugină ca alţii. Depresia începe banal, învăluie zilele într-o culoare cenuşie, slăbeşte acţiunile obişnuite, până ce formele lor explicite sunt umbrite de efortul pe care îl necesită, te lasă ostenit şi plictisit, şi obsedat de propriul tău eu- dar poţi răzbi prin toate acestea. Poate că nu cu succes, dar poţi răzbi.
Andrew Solomon- Demonul amiezii-(O anatomie a depresiei)
Carte, în care autorul, vorbeşte despre istoria bolii, povesti de recuperare, tratament, speranţa, şi care trezeşte o nemăsurată empatie.