Sfaturi utile pentru părinții singuri

Autor: Psiholog Daniela Ignat

Dragi și stimați părinți, scriu aceste sfaturi inspirate din consilierea copiilor care trăiesc alături de un singur părinte

Nu atrageți copiii în suferințele voastre. Unui copil i se oferă libertatea de a se dezvolta armonios, privându-l de suferințele voastre personale.
Modul în care voi comunicați cu copilul vostru îi afecteză încrederea în sine, siguranța si motivația.
Nu uitați să-i satisfaceți nevoile emoționale.
Nu uitați să vă satisfaceți voi nevoile emoționale. Fie că sunteți bărbat sau femeie, aveți nevoie de afecțiune. Nevoia emoțională de iubire este la fel de mare ca a copilului. În felul acesta vă umpleți propriul rezervor de iubire. Prietenii pot fi o sursă sigură de afecțiune, apoi un partener de sex opus e cât se poate de normal.
Nu faceți din copil partenerul vostru. Fie că este băiat sau fată. Nu-i amintiți mereu de nefericirile voastre, de actele ratate și de alte neîmpliniri sufletești. Copilul experimentează neputința în acest caz. Oricum copiii știu, copiii simt. A le vorbi mereu de aceste lucruri înseamnă abuz emoțional.
Nu uitați că un părinte fericit are un copil fericit. Și un părinte nefericit are un copil nefericit. Asta nu înseamnă că trebuie să debordați de fericire și entuziasm tot timpul, dar nici un plâns continuu nu face bine nimănui.
Copiii cu un singur părinte au nevoie de o îngrijire specială, ceea ce însemnă să vă străduiți mai mult în anumite direcții. Ascultați-i, recunoscându-le suferința, lăsați-i să-și exprime emoțiile. Exprimați la rându-vă emoțiile dar cu grijă .
Acceptați că el nu este vinovat cu nimic din ceea ce vi se întâmplă.
Asumați-vă responsabilitatea fără a-i reproșa cât vă este de greu. El știe asta deja. Nu-l întristați văietându-vă mereu de singurătate, sau de oboseală, ori de eforturi financiare. Știu că este mult mai greu atunci când responsabilitățile nu se împart la doi. Și el le știe deja. Uneori pierde foarte mult timp și energie gândindu-se la toate aceste aspecte. Si se simte dator apoi neputincios apoi poate vinovat. Mulți copii experimentează sentimentul de vinovăție în sinea lor crezând: ,,dacă nu aș fi fost eu, părintele meu nu ar fi avut atâtea griji”
Nu-l faceți să se simtă vinovat si nici dator. Dumnevoastră ca părinte aveți datoria de a-l îngriji, chiar dacă depuneți eforturi mai mari, fiind părinte singur. Este o responsbilitate asumată odată cu nașterea lui. La fel cum și sacrificiul dumneavoastră, este o alegere voluntară. De aceea nu se reproșează copilului.
Nu-l vorbiți de rău nu-l denigrati pe celălalt părinte al lui in scopul de a-l îndepărta de acesta. Este un abuz, un abuz emotional. Iar abuzul nu inseamna iubire !! Copii suferă deopotrivă pentru ambii părinți. Dacă simțiți nevoia să o faceti apelați la ascultarea unui adult.
Copiii sensibili, fricoși, triști, plângăcioși sau panicoși învață aceste comportamente în mediul familial. Un părinte plângăcios care se vaietă tot timpul este recunoscut după copilul lui, care are același comportament.
În concluzie, mediul în care se dezvoltă copilul, este hotărâtor pentru abilitatea lui de a face față problemelor. De aici, îsi ia el curajul, încrederea și speranța. Cu orice s-ar întâlni în viață, el va depăși mai ușor dacă învață curajul acasă.
Încercați să aveți o viața mulțumitoare chiar daca provocările sunt grele. Încercați să zâmbiți mai des, să iubiți și să vedeți partea plină a paharului. Nu uitați de dumneavoastră, iar dacă o faceți este alegerea dumneavoastră. Nu puneți această povară în spatele copilului.
Nu uitați că el, copilul dumneavoastră este doar un copil.
Deasemenea încercați pe cât posibil să puneți granițe răsfățului în exces în încercarea de a compensa lipsa celuilalt părinte. Faceți doar ceea ce puteți și încercați să fie bine atât pentru el cât și pentru dumneavoastră.
Felicitări pentru curajul dumneavoastră!