ROmedic Cabinete medicale Craiova Cabinete Psihoterapie Psihoterapie Craiova

Despărțirea e neplăcută. Rău cu rău dar mai bine fără rău. 

Autor: Psiholog Daniela Cerasela Ignat

 
În cuplurile unde nu există atașament emoțional, despărțirea nu este dureroasă.


Atunci când despărțirea intervine în cadrul unui cuplu în care s-a format un atașament emoțional, este nevoie de timp pentru ca acest atașament să se dizolve pas cu pas, etapă cu etapă. Astfel, dăm voie emoțiilor și sentimentelor să se manifeste, fără să le reprimăm. Putem să fim furioși, apoi să trecem în negare (nu-i adevărat, nu ne-am despărțit), putem să încremenim durerea pentru ca apoi ea să ne invadeze intreaga ființă cu dezamăgire și lacrimi. Apoi trecem în etapa depresiei dar nu obligatoriu și desigur aici cerem ajutor. Din negare ne putem întoarce în furie, din dezamăgire în negare și tot așa dintr-o stare în alta ajungem cu ajutor sau fără, la acceptarea situației. Odată ajunși la acceptare trebuie să învățăm toleranța acesteia, adică toleranța scăzută la frustrare.


Din perspectiva neuropsihologiei, mai exact a lui Joe Dispenza în cartea sa ,,Antrenează-ți creierul” despărțirea este grea pentru că pe durata relației chiar și una defectuoasă, cele două persoane activează sinaptic rețele nervoase care produc neurotransmițători chimici și peptide, ceea ce dă experiențelor lor o anumită notă afectivă, stările reafirmând personalitatea fiecăruia. Cei doi devin atât de obișnuiți cu relația, încât, deși decid să o rupă, nu pot distruge conexiunile nervoase și atașamentele de natură chimică dintre ei. După despărțire organismul este lipsit de stimularea sa chimică obișnuită. De aici senzația de pierdere a unor emoții familiare chiar dacă produceau disconfort și suferința destrămării care poate fi provocată de întreruperea unui obicei neurologic. Și poate aici capătă un sens proverbul : ,,Rău cu rău dar mai rău fără rău”. Dacă facem prea puțin pentru a ne schimba din interior și a acorda timp pentru asta, datorită chimismului dependenței emoționale, majoritatea oamenilor se reunesc după despărțire sau caută aceiași  organizare neurologică găsind același  tip de relații, se deschid către un partener despre care știu la nivel inconștient că va produce acel șoc chimic cu care s-au obișnuit și care le lipsește.  


Fuga, refugiul într-o altă relație nu ajută la dizolvarea vechiului atașament și nici închegarea cu adevărat unui nou atașament. Nici drept nu e, a folosi altă persoană care să ne treacă puntea suferinței. Cuiele din suflet nu se scot prin relații ocazionale, prin sex sau alcool și alte substanțe ori alte comportamente folosite ca și compensare. Suferința din iubire se asumă, se trăiește la fel ca și doliul. Este nevoie de timp și spațiu pentru a gândi și a crea o nouă realitate. Suferința este o ocazie de a ne cunoaște de a sta in contact cu noi cu emoțiile noastre profunde pentru a înțelege, pentru a depăși.  Avem dreptul și nevoia firească să ne ascultăm în orice limbaj ar vorbi, sufletul nostru. Să ne curățăm precum un copac pentru a-i da vlăstari noi și viguroși. Avem voie să ne plângem pierderile, bărbați și femei deopotrivă pentru că doar după, devenim linistiți și pașnici


Și nu în ultimul rând, a apela la psihoterapie pentru suport emoțional și dobândirea unor noi strategii de viață, este una din alegerile bune.    

 
Programare