Impactul producției de alimente asupra biodiversității: o analiză globală bazată pe indicatorul LIFE

Un studiu publicat recent în Nature Food evaluează pentru prima dată la scară globală impactul detaliat al producției și consumului alimentar asupra biodiversității, folosind indicatorul LIFE (Schimbările de acoperire a terenului și impactul lor asupra viitoarelor extincții). Analiza, care acoperă 140 de tipuri de alimente în 174 de țări, oferă o perspectivă integrată asupra modului în care agricultura contribuie la pierderea biodiversității și riscul de extincție al speciilor terestre.
Producția de alimente este simultan dependentă de natură și una dintre principalele amenințări la adresa acesteia. Agricultura terestră rămâne cel mai important factor al pierderii biodiversității globale, depășind chiar și alte activități antropice prin amploarea modificărilor de habitat. Aproape o treime din suprafața terestră a planetei este folosită pentru agricultură, iar extinderea terenurilor arabile și a pășunilor continuă.

Cu toate acestea, evaluarea precisă a efectelor biodiversității asociate alimentelor a fost până acum limitată de metode neuniforme, lipsa unor criterii standardizate și absența unei perspective spațiale detaliate. Indicatorul LIFE, utilizat în acest studiu, corelează datele de utilizare a terenurilor, preferințele de habitat ale speciilor și riscul de extincție estimat pentru peste 30.000 de specii de vertebrate terestre, oferind un instrument robust pentru cuantificarea impactului fiecărui aliment asupra biodiversității.

Despre studiu

Autorii au integrat datele de consum și producție alimentară oferite de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) cu distribuțiile spațiale ale culturilor și pășunilor, obținând o hartă globală la rezoluție de 1,8 km² a riscului de extincție asociat fiecărui aliment. Au fost incluse atât alimente de origine vegetală, cât și animală, iar pentru produsele de origine animală s-au calculat costurile suplimentare de teren necesare pentru furaje și pășunat.

Impactul biodiversității a fost exprimat în termeni de „cost de oportunitate al extincțiilor” – adică pierderea potențialului de restaurare a habitatelor naturale prin menținerea terenurilor agricole. Fiecare aliment a fost evaluat în funcție de impactul său mediu asupra riscului de extincție al speciilor, calculat ca variație a numărului așteptat de extincții (ΔE) pentru producerea unui kilogram de produs.

Participanți și acoperire globală

Analiza a inclus date pentru 174 de țări, cu variații semnificative în funcție de regiune, tip de produs și intensitatea utilizării terenurilor. Țările cu climă tropicală au prezentat în general cele mai mari valori ale impactului asupra biodiversității, din cauza nivelului ridicat de endemism și diversitate biologică.

Rezultate

Impactul produselor alimentare

Rezultatele arată că produsele de origine animală – în special carnea de rumegătoare – generează un risc de extincție de aproximativ 340 de ori mai mare decât culturile de cereale, raportat la kilogramul de produs. Chiar și după ajustarea pentru conținutul proteic, impactul cărnii de vită și de miel rămâne de peste 100 de ori mai mare decât cel al leguminoaselor.

• Carnea de vită și alte produse rumegătoare au cel mai ridicat cost ecologic per kilogram.
• Cerealele, legumele și rădăcinoasele au un impact scăzut, cu valori între 10⁻¹⁰ și 10⁻¹¹ ΔE/kg.
• Cafeaua, cacaua și condimentele se află printre culturile vegetale cu impact mare, dar contribuția lor absolută este mică din cauza volumului redus de consum.

Impactul variază puternic în funcție de proveniență: aceeași categorie de produs poate avea un impact de 10–100 de ori diferit în funcție de regiunea de producție. De exemplu, cafeaua cultivată în America de Sud are un impact de zece ori mai mare asupra biodiversității decât cea produsă în Asia de Sud-Est.

Diferențe între țări

Analiza comparativă a șase țări – Statele Unite, Japonia, Regatul Unit, Brazilia, Uganda și India – a arătat contraste majore:

• În toate cazurile, carnea de rumegătoare este principalul factor al pierderii biodiversității.
• În SUA și Brazilia, peste jumătate din impactul total provine din consumul de carne de vită.
• În Japonia și Regatul Unit, peste 95% din efectul asupra biodiversității provine din importuri – în special carne și soia provenite din regiuni tropicale.
• În India și Uganda, impactul este preponderent intern, fiind determinat de creșterea animalelor și de culturile locale.

Impactul dietelor asupra biodiversității

Modelările realizate pentru SUA arată că trecerea de la dieta tipică americană la una conformă cu dieta EAT–Lancet ar putea reduce impactul asupra riscului de extincție cu aproape 75%. În scenariile vegetariene și vegane, reducerea suplimentară depășește 50%. Eliminarea cărnii de rumegătoare rămâne, de departe, cea mai eficientă măsură de diminuare a impactului ecologic al alimentației.

Interpretare

Acest studiu evidențiază diferențe dramatice – uneori de 100 de ori – în impactul asupra biodiversității între diferite alimente și între țări. Agricultura rămâne cel mai important factor global al pierderii biodiversității, iar produsele de origine animală, în special cele provenite de la rumegătoare, sunt principalele contribuente la riscul de extincție.

Rezultatele sugerează că reducerea consumului de carne de rumegătoare în țările bogate este esențială pentru diminuarea presiunii asupra ecosistemelor. În același timp, politicile agricole care externalizează producția către regiunile tropicale pot crește pierderile de biodiversitate la nivel global, chiar dacă aparent îmbunătățesc indicatorii ecologici locali.

Autorii subliniază că schimbările dietetice, reducerea risipei alimentare și optimizarea producției agricole sunt cele mai promițătoare strategii pentru limitarea impactului alimentației asupra naturii. Totodată, indicatorul LIFE oferă un cadru științific unitar pentru monitorizarea acestor efecte la scară globală.

Concluzii

Producția de alimente – în special de origine animală – reprezintă cel mai mare risc pentru biodiversitate la nivel global. Reducerea consumului de carne, în special de rumegătoare, și orientarea către surse vegetale de proteine pot diminua drastic pierderile de specii. Politicile alimentare și comerciale trebuie să țină cont de aceste diferențe spațiale și să evite transferul presiunii ecologice către regiunile cu biodiversitate ridicată.

Acest studiu oferă o bază solidă pentru integrarea obiectivelor de conservare în strategiile alimentare globale și pentru construirea unui sistem alimentar care să susțină atât sănătatea umană, cât și echilibrul ecosistemelor.