Implementarea unui model centralizat pentru crioconservarea țesutului ovarian extinde opțiunile de fertilitate pentru pacienții cu cancer

Un studiu realizat la un centru oncologic din Canada și publicat în CMAJ explorează, pe o perioadă clinică relevantă, relația dintre necesitatea tratamentului oncologic urgent și conservarea fertilității la o pacientă tânără, evaluând fezabilitatea transportului de țesut ovarian și a procesării centralizate.
Persoanele aflate la vârsta reproductivă și diagnosticate cu cancer se confruntă frecvent cu riscul infertilitații secundare intervențiilor terapeutice. Chirurgia oncologică, chimioterapia și radioterapia abdominopelvină pot deteriora funcția gonadală, crescând riscul de insuficiență ovariană și pierdere definitivă a fertilității. În ultimele două decenii, dezvoltarea domeniului oncofertilității a condus la extinderea opțiunilor de protecție reproductivă, adaptate în funcție de vârstă, statut pubertar, tipul bolii, urgența tratamentului și accesul la centre specializate.

O provocare majoră o reprezintă situațiile în care pacientele nu pot parcurge stimularea ovariană pentru recoltarea de ovocite. În aceste cazuri - inclusiv la copii, adolescente, persoane care necesită tratament imediat sau care locuiesc departe de un centru de fertilitate - cea mai viabilă metodă rămâne crioconservarea țesutului ovarian, declarată procedură standard în 2019 de societățile internaționale din domeniu. Procedura permite atât restaurarea funcției endocrine, cât și obținerea de sarcini după autotransplantarea ulterioară a țesutului.

În multe țări europene, centralizarea procesării țesutului ovarian și transportul acestuia din centre locale de recoltare către laboratoare specializate au devenit standard de îngrijire, facilitând accesul pacienților aflați în regiuni îndepărtate și asigurând controlul calității prin volume mari de lucru și echipe dedicate.

Despre studiu

Prezentarea cazului

Autoarea studiului descrie gestionarea unei paciente de 20 de ani, supraviețuitoare a unui cancer pediatric, care s-a prezentat cu adenopatie supraclaviculară dreaptă. Antecedentele includ un diagnostic de limfom Hodgkin stadiul IIA la vârsta de 15 ani, tratat cu două cicluri de chimioterapie OEPA, cu răspuns complet. Investigațiile imagistice efectuate la prezentarea curentă au evidențiat adenopatii multiple cervico-toracice, iar biopsia a confirmat recidiva limfomului Hodgkin în același stadiu.

Pacienta era însărcinată în 8 săptămâni și a suferit o întrerupere terapeutică a sarcinii. Era la a treia sarcină, având două nașteri anterioare. Exprimând dorința de fertilitate viitoare, a fost direcționată către consiliere de urgență într-un centru de oncofertilitate, unde au fost discutate riscurile de insuficiență ovariană asociate chimioterapiei repetate și opțiunile de conservare a fertilității.

Decizia terapeutică și intervenția

• Necesitatea inițierii rapide a chimioterapiei de salvare.
• Distanța de 380 km față de centrul specializat de fertilitate.
• Imposibilitatea stimulării ovariene în contextul urgenței terapeutice.

Pe baza acestor factori, pacienta a ales crioconservarea țesutului ovarian. Colaborarea multidisciplinară a permis pregătirea preoperatorie în localitate, incluzând serologii virale pentru siguranța manipulării țesutului și dozarea hormonului antimüllerian pentru evaluarea rezervei ovariene.

O ginecologă locală, instruită în tehnicile necesare pentru această procedură, a efectuat o ooforectomie unilaterală laparoscopică cu manipulare minimă a țesutului pentru conservarea foliculilor. Ovarul contralateral și trompele au fost menținute in situ.

Transportul și procesarea țesutului

Țesutul a fost transportat de un curier profesionist pe durata celor 380 km, cu monitorizare continuă a temperaturii între 4°C și 8°C. La sosire, a fost depozitat la 4°C până la procesarea efectuată a doua zi, finalizată în primele 23 de ore de la recoltare.

• Au fost obținute mai mult de 60 de fragmente de țesut ovarian.
• Au fost izolate 10 complexe cumuluso–ovocitare.
• Dintre acestea, 8 ovocite au fost maturate in vitro și crioconservate.

Tratamentul oncologic ulterior

Pacienta a fost externată în aceeași zi și a început chimioterapia de salvare cu regimul gemcitabină–cisplatin–dexametazonă la 6 zile după intervenție. A urmat un transplant autolog de celule stem cu condiționare BEAM în următoarele 3 luni. La 4 luni postprocedură, pacienta este în stare bună, fără complicații asociate procedurii de conservare a fertilității sau transplantului medular.

Rezultate

Acest caz demonstrează fezabilitatea practică a unui model centralizat de crioconservare a țesutului ovarian, bazat pe colaborarea dintre centre locale de recoltare și un laborator specializat ce acționează ca nod central. Modelul permite:

• Acces rapid la servicii de oncofertilitate pentru pacientele aflate în regiuni îndepărtate.
• Inițierea promptă a chimioterapiei, evitând întârzieri periculoase.
• Minimizarea barierelor geografice și logistice.
• Standardizarea procesării și depozitării țesutului printr-un volum mare de activitate.
• Creșterea potențialului reproductiv prin combinarea fragmentelor de țesut cu ovocite maturate in vitro.

Experiența prezentată confirmă că modelul „hub-and-spoke” poate fi implementat cu succes în Canada, similar programelor din Europa, și poate deveni o soluție durabilă pentru îmbunătățirea accesului la conservarea fertilității în context oncologic. În plus, standardizarea traseului clinic - de la consilierea virtuală urgentă până la transportul profesionist și procesarea centralizată - oferă o cale reproductivă suplimentară pentru persoanele expuse riscului de infertilitate indusă de tratament.