Inteligența influențează capacitatea de a asculta în medii zgomotoase

Un studiu publicat în septembrie 2025 în revista PLOS One de cercetătorii de la University of Washington School of Medicine a analizat modul în care abilitatea cognitivă influențează percepția vorbirii în medii zgomotoase, independent de starea auditivă. Studiul, condus de Bonnie Lau, profesor asistent de cercetare în otorinolaringologie, a arătat că dificultatea de a înțelege vorbirea într-un restaurant sau într-o sală aglomerată poate fi mai degrabă o problemă de procesare cerebrală decât una de auz.

Context

În viața cotidiană, capacitatea de a separa vocea interlocutorului de zgomotele de fond este esențială pentru comunicare eficientă. De obicei, dificultățile de ascultare sunt atribuite unei pierderi de auz, însă cercetările recente sugerează că procesele cognitive – precum atenția, memoria de lucru și raționamentul – joacă un rol crucial.

Anterior, s-a observat că persoanele cu tulburări neurodezvoltamentale, cum ar fi autismul sau sindromul alcoolic fetal, întâmpină dificultăți în înțelegerea vorbirii în medii zgomotoase, chiar și atunci când testele audiologice indică un auz normal. Acest fenomen a ridicat întrebări privind legătura dintre funcțiile cognitive superioare și performanța auditivă complexă.

Despre studiul actual

Cercetătorii au analizat trei grupuri de participanți:

• 12 persoane cu tulburare de spectru autist (TSA)

• 10 persoane cu sindrom alcoolic fetal (FAS)

• 27 de persoane neurotipice, potrivite ca vârstă și sex biologic

Vârsta participanților a fost cuprinsă între 13 și 47 de ani. Toți au trecut mai întâi printr-o evaluare audiologică standard pentru a confirma auzul normal.

Ulterior, participanții au fost supuși unui test computerizat de ascultare denumit „multitalker task”, conceput pentru a simula o conversație într-un mediu zgomotos. În cadrul acestuia, subiecții au ascultat o voce principală masculină care rostea comenzi de tipul:
„Ready, Eagle, go to green five now”,
în timp ce două alte voci pronunțau simultan mesaje similare în fundal.

Sarcina participanților a fost să identifice corect culoarea și numărul menționate de vorbitorul principal, în condițiile în care volumul vocilor de fundal creștea treptat.

După această etapă, toți participanții au fost supuși testelor standardizate de inteligență, care au evaluat abilitățile verbale, nonverbale și raționamentul perceptiv. Rezultatele cognitive au fost apoi corelate cu performanțele la testul de percepție auditivă.

Rezultate

Analiza datelor a relevat o corelație semnificativă între nivelul de inteligență și abilitatea de a înțelege vorbirea în medii zgomotoase, indiferent de diagnosticul clinic sau statutul neurotipic.

Cercetătorii au raportat că „abilitatea intelectuală a fost semnificativ corelată cu pragurile de percepție a vorbirii la toate cele trei grupuri”. Cu alte cuvinte, participanții cu coeficient de inteligență mai ridicat au performat mai bine în sarcina de ascultare complexă, chiar dacă toți aveau un auz periferic normal.

Bonnie Lau a explicat că în astfel de situații, ascultarea nu depinde doar de urechi, ci de întregul sistem cognitiv:

„Trebuie să separi fluxurile de vorbire, să te concentrezi pe persoana relevantă și să inhibi stimulii perturbatori. Pe lângă procesarea lingvistică – recunoașterea fonemelor, silabelor și cuvintelor – sunt implicate și abilități semantice și sociale. Toate aceste procese cresc încărcătura cognitivă a comunicării în medii zgomotoase.”

Rezultatele arată astfel că deficiențele de procesare auditivă în medii complexe pot fi explicate prin diferențe cognitive, și nu neapărat prin afectări auditive periferice.

Implicații și concluzii

Acest studiu combate ideea comună conform căreia dificultatea de a asculta într-un mediu aglomerat indică o pierdere de auz.

„Nu trebuie să ai o pierdere auditivă pentru a avea dificultăți de ascultare într-un restaurant sau într-un alt context provocator”, a subliniat Lau.

Cercetătorii sugerează că adaptările de mediu pot îmbunătăți comunicarea, în special pentru persoanele neurodivergente sau cu abilități cognitive mai reduse. Exemplele includ:

• amplasarea persoanei mai aproape de vorbitor;

• utilizarea dispozitivelor de asistență auditivă;

• reducerea surselor de zgomot ambiental.

Deși eșantionul a fost relativ mic (sub 50 de participanți), autorii recomandă replicarea studiului în grupuri mai mari pentru a confirma rezultatele și pentru a explora mai detaliat mecanismele neurocognitive implicate.

Cercetarea a fost realizată în colaborare cu UW Virginia Merrill Bloedel Hearing Research Center, UW Autism Center, Institute for Learning and Brain Sciences și departamentele de bioinginerie, epidemiologie, pediatrie, radiologie, precum și științele vorbirii și auzului din cadrul University of Washington, împreună cu Department of Otolaryngology-Head and Neck Surgery de la University of Michigan, Ann Arbor.